Ca orice lucru care în România durează trei zile, în cuprinsul cărora are loc o agitație mai mult sau mai puțin „dramatică”, lumea suferă, caută soluții peste noapte, acuză, dă comunicate, și reacțiile generate de rezultatele la matematică la simularea de la clasa a VIII-a au intrat în umbră. Între altele, și fiindcă au venit simulările de la bacalaureat și evenimentele trebuie să curgă. Dar bacalaureatul este o chestiune de opțiune individuală până la urmă, în vreme ce evaluarea/testarea națională este o chestiune de „alfabetizare națională”. Altfel spus, din perspectiva politicilor educaționale, bacalaureatul este mai puțin important decât ce se întâmplă cu școala obligatorie din România. Ultima reacție a MEN cu privirea la rezultatele la matematică, după anostul și birocraticul comunicat dat, ne spune, prin vocea, autorizată desigur, a ministrului Remus Pricopie, că notele proaste (cu referire probabilă la matematică!) nu trebuie să ducă la modificări în Programă. Suntem atenționați cu alte cuvinte: nu vă atingeți cumva de Programă, acolo lucrurile sunt în ordine, nu vă luați după vocile din afară ale celor care nu prea știu ce vorbesc și induc în spațiul public idei „aberante”, precum că programa la matematică ar putea fi prea dificilă pentru ceea ce înseamnă un învățământ obligatoriu.
Să-i lăsăm atunci pe onorabili din MEN cu ale lor și să încercăm totuși să identificăm/să căutăm alte cauze (dincolo de Programă!) ale rezultatelor „dezastruoase” la simularea de la matematică la clasa a VIII-a. Vom realiza acest lucru în două-trei numere din Tribuna, relatând discuții cu directori de școală și profesori de matematică. Primul popas îl facem la Liceul Cervantes, din Capitală. Discuția cu doamna directoare Camelia Rădulescu pornește de la ideea că profe­sorii de română și matematică ar trebui să facă pregătire suplimen­tară la aceste discipline cu elevii… Dar de ce doar ei să facă acest lucru?!… Ei bine, discuția ajunge undeva la ideea de „destin impla­cabil”, această categorie de profesori știu ce cerințe există în fața dumnealor și nu au, se pare, altă soluție… Cumva, așa le trebuie dacă s-au făcut profesori de română sau de matematică. Iar dacă și-au închipuit că pentru asta ar putea fi retribuiți suplimentar, evident că s-au înșelat amarnic…
Așadar, ne spune doamna directoare, știm ce trebuie făcut, știu și dumnealor acest lucru. Când mutăm însă discuția într-un plan mai general, doamna directoare admi­te că planul-cadru ar trebui cumva regândit, că numărul de discipline este totuși prea mare dacă elevul s-ar lua cu adevărat în serios, că există ne­concor­danțe între pro­grame și evocă, în con­text, faptul că profesorii de fizică și matematică reclamă acest lucru, dar că…
Iar discuția noastră se încheie cumva aici. Există, așadar, aspecte în școala reală pe care onorabilii din strada Berthelot le-ar putea recepta și analiza, și poate că o și fac, numai că noi încă nu am aflat acest lucru și nici ultimul comunicat nu ne spune ceva în această privință.
Dialogul de la Liceul Cervantes continuă cu doamna profesoară de matematică Adriana Gavrilă, care ne oferă un număr de cauze care ar putea explica rezultatele proaste de la matematică: subiecte prea ușoare la ultimele evaluări, deci un mesaj psihologic aiurea; lipsa de interes a elevilor coroborată/motivată cu eliminarea exame­nelor de admitere și introducerea repartizărilor computerizate, care asigură în mod automat un loc, chiar dacă iei/luai nota 3 de exem­plu… Întreb cum stau lucrurile cu Programa, iar doamna profesoară e de părere că programa a fost redusă, adaptată, unele conținuturi mai dificile au fost mutate din clasa a cincea în clasa a șaptea, îmi oferă și exemple în acest sens, deocamdată nu programa este problema, ci mai ales lipsa de motivare a elevilor. Intervin și spun că aceiași elevi au dat și simularea la limba și literatura română, iar aici lucrurile sunt aproape normale… Se face o pauză, după care doamna profesoara îmi vorbește despre reacția elevilor atunci când au aflat cum trebuia să fie rezolvate cerințele la simulare: „Ce ușor era!”… au exclamat ei… Și atunci?!…
În sfârșit, discuția noastră ajunge într-o zonă care mi se pare de un real interes: înțelegerea enunțurilor problemelor și exercițiilor pe de-o parte, limba română deficitară uneori în formularea acestor enunțuri – iată o cauză… Interesantă observație! mă gândesc. Și o nouă pauză. Reflectăm asupra a ceea ce ar putea să semnifice/să implice aceste constatări: manualele, culegerile nenumărate etc… Din­colo de asta, îmi spune mai departe doamna profesoară, dificulta­tea de fond în matematică începe în momentul în care cifrele sunt înlocuite cu litere…
Îi spun doamnei profesoare că aceasta este, și după umila mea părere de profesor de română, o mare problemă a școlii de azi: raportul dintre concret și abstract adică, sau dintre un grad de abstractizare care poate fi evidențiat uneori grafic și un alt grad de abstractizare, indus de „algebrizarea” exercițiilor și problemelor, și de momentul din viața elevului când are loc această „algebrizare”. Îmi imaginez pe loc că aceste două aspecte pe care Adriana Gavrilă le identifică ca fiind două dintre cauzele esențiale ale eșecurilor (repetate?!…) în predarea-învățarea-evaluarea matematicii în școala preuniversitară de azi ar putea fi luate organizat în discuție… N-ar fi deloc greu, de exemplu, dacă s-ar redacta o scrisoare metodică, difuzată în întreaga rețea a învățământului obligatoriu, privind aceste aspecte, dacă realmente aceste cauze sunt cu adevărat reale și ele se confirmă și din alte surse. MEN, inspectorul de specialitate, ar putea să organizeze și alte acțiuni, un număr de întâlniri, ateliere, în care să discute tocmai aceste probleme, sintetizate în cele din urmă în tema „folosirii limbii române în formularea enunțurilor” sau tema: „trep­te(lor) de abstractizare în predarea matematicii”… Cu condiția însă ca MEN să fie/să redevină o instituție vie, mai puțin politizată și mai puțin conservatoare de posturi, capabilă a se adecva adică la o reali­tate critică. Dar comunicatul cu privire la simularea la clasa a VIII-a nu ne dă mari speranțe în acest sens…
Am putea să ne împăcăm și cu acest gând și să încheiem însemnă­rile noastre aici, vorbind din nou despre caracterul monologic al institu­ției sau despre autismul în care pare a se cufunda. Dar lucru­rile nu pot rămâne/deveni totuși așa la nesfârșit. În fond, un aseme­nea rezultat din școala obligatorie precum cel de la matematică ar fi trebuit să se lase cu neliniști mari. Sau, cine știe, poate chiar cu sancțiuni. Sau, încheind însemnările pe un ton de glumă, cu demisia secretarului de stat pentru preuniversitar, fiindcă, deocamdată, tot e vacant acest post!
Adrian COSTACHE
P.S. Vom încerca și în numărul următor să căutăm „cauze” care au generat rezultatul știut la simulările de la matematică, clasa a VIII-a. Știm că în acest fel revista Tribuna, singura publicație care se adresează țintit cadrelor didactice, în special din preuniversitar, face un serviciu însemnat MEN. Și de aceea ne așteptăm la aprecieri publice din partea mult stimatei instituții…