„Sunt două feluri de scriitori: unii citaţi şi alţii citiţi.“
(Tudor Mușatescu)
În cazul de față, autorul pe care-l caut este și citit, și citat, din opera sa având acces doar la o singură propoziție care m-a marcat: CCD trebuie desființată!
Citatul este unul care a fost consemnat pe peretele instituției pe care o coordonez, în zona de colectare a feedback-ului, și îmi dau seama de nedreptatea pe care o fac vizavi de toți ceilalți autori (anonimi și ei), dar care au apreciat munca și inițiativele CCD București, citând doar pe cel care a inscripționat mesajul reprodus anterior.
În cadrul programelor de formare de la CCD București, una dintre aplicațiile pe care le utilizăm este cea prin care sensibilizăm colegii profesori asupra rolului și funcțiilor feedback-ului, implicându-i experențial în patru etape: lipsa acestuia, exprimarea acestuia în sens negativ, exprimarea acestuia în sens pozitiv, exprimarea acestuia în sens obiectiv, formativ, constructiv.
Sunt, astfel, în căutarea autorului necunoscut, pentru a-l ruga să ne ajute în reconstrucție. Pentru că cel mai ușor este să dărâmi (totul până la contraexemplul care dăinuie lângă Opera Română din București, reprezentat de clădirea cunoscută sub numele de Casa Radio), dar trebuie să fii extrem de priceput ca să construiești.
Sunt în acordul colegului nostru că timpul nu stă în loc, față de unele structuri inerțiale, cum pare-se că este CCD (deși încă sper că mesajul ascunde în ermetismul său referirea la clădire, nu la oameni, idei, fapte și acțiuni), și că uneori soluțiile trebuie să fie radicale. Fiind empatic cu Domnia Sa, ceea ce mi-aș dori este să revină, fie chiar și prin inscripție pe un perete (loc este!), și, chiar dacă nu este parte a problemei pe care a sesizat-o, să fie parte a soluției.
Deși s-ar putea ca identificarea soluției să ducă la desființarea CCD, deci locul în care autorul a putut să-și graveze opera – și care îl duce astfel în galeria autorilor citați – urmând să dispară, ducând în efemer exact ceea ce ar duce CCD în efemer.
În cazul de față se potrivește citatul Hertei Muller, laureată Nobel: „Un scriitor e rezultatul unei experienţe“, punându-mă pe gânduri. Ce anvergură a putut avea o experiență facilitată de CCD ca să determine un răspuns atât de categoric? În lipsa autorului, nu putem decât să ne bazăm pe critici, care vor da valențele mesajului.
P.S. Mă însoțește și o urmă de regret: autorul necunoscut a reușit să-și asigure celebritatea printr-o propoziție. Eu scriu la Tribuna învățământului de peste patru ani, aproape săptămânal, și îmi dau seama că niciodată scriitura mea nu va avea forța, profunzimea, conciziunea și impactul care caracterizează doar geniul.
Gabriel Vrînceanu
