Importanța educației muzicale pentru o minte ageră și un suflet nobil

Uităm deseori de incapacitatea noastră de a sesiza frumosul și de a vibra în fața acestuia. Din păcate, consecințele se manifestă la nivelul dezvoltării personalității umane, transferate de la individ la întreaga societate. Această atitudine percepută asemeni unei crize la nivel artistic nu are legătură directă cu creația artistică în sine, ci cu receptivitatea noastră (sau lipsa acesteia) față de artă, emoție, frumos.

Încă de la o vârstă timpurie în viața fiecăruia dintre noi, un rol esențial îl are pedagogul; prin munca sa, pedagogul este în măsură să stimuleze capacitatea creativă a copiilor, să educe prin artă și să modeleze emoțional viitorii adulți capabili să primească și să ofere hrana sufletească de care au nevoie pentru a-și desfășura viața în armonie cu tot ceea ce îi înconjoară. Evident, toate acestea sunt posibile nu numai prin intermediul disciplinelor de profil, ci și cu ajutorul activităților instructiv-educative care pot dezvolta sensibilitatea copiilor și orientarea lor către zone de confort emoțional. Arta este cunoscută ca formă a conștiinței sociale care îndeplinește pe de o parte funcția de cunoaștere, iar pe de altă parte îndeplinește funcția de comunicare a unui me­­saj, a unor sentimente, receptate și asimilate într-un mod cu totul personal. Prin artă, copilul își exprimă sentimentele, dorințele, adesea mult mai ușor decât ar putea să o facă prin cuvinte. El comunică astfel etalând în mod direct aspecte ale personalității sale, ale psihicului, ale efectului pe care mediul înconjurător îl are asupra sa. Modalitatea de a educa prin artă are o influență deosebită pentru dezvoltarea psihică a copilului și pentru ca­pacitatea lui de a se raporta corect la mediul în care trăiește și evoluează, dar și cu privire la posibilitatea de a contribui personal la potențarea manifestării frumosului; toate acestea îi sporesc stima de sine, satisfacția și încrederea în propriile forțe.

Una dintre formele cele mai com­plexe de manifestare a emoțiilor noastre este ceea ce numim în mod obișnuit „muzică“. Muzica este acel limbaj universal care creează emoții profunde, sensibilizează, înnobilează sufletul și influențează conștiința, având funcții multiple și deosebit de benefice pentru cultivarea spirituală și modelarea personalității omului. De la beneficii de ordin fiziologic (sensibilizarea auzului) sau psihologic (relaxare, bună dispoziție, pregătire intelectuală, dezvoltare a capacității cognitiv-formative), la cele de ordin social (integrare în formații artistice, efort comun, disciplină de grup), pedagogic (relația afectivă dintre pedagog și elev, alternarea momentelor mai solicitante cu plăcerea de a cânta, cunoașterea elevului din punct de vedere psihologic) sau artistic (dezvoltarea sensibilității artistice și a receptivității la frumos, dezvoltarea imaginației și a capacității de identificare a muzicii de calitate cu adevărat benefice ființei umane), muzica este în sine acel liant nevăzut care ne apropie, acel limbaj universal care ne educă și ne oferă resurse emoționale nemăsurate cu ajutorul cărora ne putem menține într-o zonă de echilibru psihic necesar vieții de zi cu zi.

Deseori, gradul scăzut de percepție al oamenilor așează muzica într-un plan secundar comparativ cu alte zone de interes (spre exemplu: coloana sonoră a unui film sau muzica ambientală care însoțește diferite activități intelectuale sau fizice); cu toate acestea, deși realizăm în mică măsură sau chiar deloc, muzica are capacitatea de a ne spori atenția, conducându-ne totodată către relaxare psihică (sau dimpotrivă), potențând astfel mesajul pe care creierul nostru îl reține. Nu de puține ori, alegem în mod conștient să ascultăm muzica preferată atunci când desfășurăm anumite activități, compensând într-o oarecare măsură lipsa de atractivitate, sau sporind plăcerea de a participa. În mod special, muzica simfonică s-a remarcat ca fiind un sprijin considerabil pentru momentele de concentrare, specialiștii numind acest sprijin fenomen al „supermemoriei“; menționăm aici pagini ale muzicii ba­­ro­ce și clasice. Johann Sebastian Bach, An­tonio Vivaldi și Georg Friederich Händel sunt cei mai cunoscuți compozitori ai epocii baroce și preferații terapeuților, însă tot aici menționăm nume precum Claudio Monteverdi (care construiește puntea dintre Renaștere și barocul muzical), Arcangelo Corelli, sau Jean ­Philippe Rameau, a căror muzică inovatoare (pentru acel timp) are de asemenea o influență benefică asupra scoarței cerebrale.

Concluziile științifice prezentate în acest sens pot fi înțelese mai bine dacă ne oprim asupra cercetărilor accesibile nivelului nostru de cunoaștere. De pildă, observându-se modul în care muzica ac­­ționează asupra mediului înconjurător, s-a demonstrat științific faptul că energia vibrațiilor schimbă forma moleculară a apei (element capabil să reacționeze la stimuli); datorită procentului impresionant de apă pe care structura noastră îl cuprinde, aceste vibrații ne pot afecta comportamentul, gândirea, performanțele intelectuale. Prin urmare, calitatea vibrației (care depinde de calitatea sunetului muzical – acesta fiind vibrație) este esențială. Privind cristalele formate de apa înghețată imediat după ce a fost supusă unei „terapii“ cu muzică simfonică (în acest caz, Bach – foto 1), putem înțelege mai bine reacțiile oamenilor care au ascultat muzica marelui creator, reacții care i-au condus pe cercetători la concluzia că această muzică are o influență benefică asupra noastră.

Altfel spus, receptarea vibrațiilor su­netelor muzicale are o influență profundă asupra calității vieții, prin determinarea conduitei și a stării noastre de spirit, mu­­zica fiind privită asemeni unui dar care ne poate vindeca sufletul. Cum cea mai frumoasă muzică este aceea a naturii (aceasta fiind de asemenea vibrație), apa cea mai limpede se află în locuri în care natura se păstrează în formele cele mai pure – în păduri, în munți, pe cele mai înal­­te creste și în cele mai adânci văi, sub forma unor izvoare cristaline, pâraie, cascade etc.

Când muzica ne creează stări de spirit înălțătoare, devenim mai toleranți, mai iubitori, cu o stare de bună dispoziție care poate antrena și persoanele cu care relaționăm. Vibrația cuvintelor rostite sub o asemenea influență benefică adu­­ce la rândul ei mulțumire și bucurie. În sprijinul acestei teorii, cercetătorii au publicat imaginea cristalelor înghețate ale apei, ca rezultat al receptării vibrațiilor cuvântului „mulțumesc“ (foto 2).

Deosebit de sugestivă apare „imaginea“ unei expresii aflate la pol opus: „mă dezguști“(foto 3).

Alături de muzica barocă, clasicismul muzical (caracterizat prin claritatea și simplitatea expresiei muzicale), se menține în rândul celor mai apreciate epoci ale muzicii culte, fiind reprezentat în mod special prin numele a trei mari compozitori – Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn și Ludwig van Beethoven –, a căror artă sonoră este inclusă cu succes în ­alcătuirea celor mai diverse terapii. Pentru a înțelege mai bine această realitate (ca persoane obișnuite), putem privi modul în care apa receptează muzica beethoveniană (foto 4).

Iată numai câteva dintre argumentele care ne ajută să înțelegem rolul esențial pe care muzica îl are pentru noi toți, rol pe care uneori nici măcar nu îl bănuim…

Socotită a fi un antidepresiv natural, muzica reduce nivelul de stres și diminuează durerea, îmbogățește circulația sanguină ajutând creierul în procesul de concentrare, induce calmul și mentalitatea pozitivă. Observând faptul că muzica susține activitatea creierului și menține randamentul intelectual la un nivel înalt, Societatea „Alzheimer“ a lansat un program de recuperare numit „Cântând pentru creier“, ajutând persoanele afectate să își păstreze atât buna dispoziție, cât și amintirile.

Analizându-se constant felul în care muzica acționează asupra creierului, în anul 1993 s-a descoperit așa-zisul „efect Mozart“ care se referă la faptul că, în timp ce ascultăm muzica marelui compozitor, bătăile inimii se succed cu regularitate, iar scoarța cerebrală este activată la capacitate maximă; astfel, este lesne de înțeles că procesul de învățare și memorare este puternic stimulat în ­timpul ascultării muzicii mozartiene. Plecând de la aceste considerente, reputați psihiatri și neurologi reușesc să amelioreze boli grave cu sprijinul unui suport muzical adecvat, susținând totodată ideea posibilității modelării creierului cu ajutorul muzicii simfonice.

Pentru persoanele care nu au deprinderea ascutării muzicii culte, există alternative precum muzica preferată, ascul­tată cu scop motivațional (de pildă, în timpul alergării), care de asemenea conduce la eliberarea dopaminei (sau „hormonului fericirii“); efectele psihologice sunt deosebite, remarcându-se empatia, încrederea, dorința de a ajuta. Muzica în­­seamnă sunet, iar sunetul ne înconjoară pretutindeni în mod natural prin trilurile păsărilor, prin șuieratul vântului sau susurul apei de izvor (acea muzică pură, a naturii, despre care am amintit în rândurile anterioare și care se află la dispoziția fiecăruia dintre noi, în mod necondiționat). Toate acestea pot deveni „muzică preferată“ și ne pot aduce bucurie și re­­laxare, dacă învățăm să le ascultăm și să le înțelegem rostul legat de însăși starea noastră de bine. Tot aici putem preciza și faptul că dispoziția emoțională necesară începerii activităților noastre zilnice poa­te fi de asemenea modificată cu ajutorul unor sonorități potrivite.

Beneficiile muzicii sunt absolut semnificative începând cu vârsta copilăriei, antrenând concomitent logica și creativitatea celor mici, dezvoltându-le memoria și aptitudinile cognitive. Exersarea memoriei și dezvoltarea unor abilități de comunicare pot fi observate în modurile cele mai simple, pornind chiar de la cântecele „ascultate“ în perioada intrauterină, care sunt recunoscute de către copii încă din primele săptămâni de viață, înainte de a putea vorbi sau merge. Ei de­­vin atenți, zâmbesc sau se mișcă într-un anume fel atunci când ascultă melodii deja cunoscute, obișnuind mintea și corpul să reacționeze împreună. Creierul unui bebeluș care ascultă muzică va arăta diferit, datorită modificărilor intervenite asupra zonelor responsabile cu limbajul și procesarea muzicii. Dacă dezvoltarea și creșterea copiilor sunt însoțite de muzică, ei vor deveni cooperanți și vor simți dorința de a ajuta; mai mult, ei vor stabili legături emoționale deosebite cu cei din jurul lor, inventând melodii pe care le vor cânta cu plăcere, dezvoltându-și creativitatea și exteriorizându-și sentimentele, iar bucuria împărtășită celorlalți le va dezvolta empatia față de persoanele din jurul lor.

Se spune adesea că muzica este legată de matematică, avându-se în vedere în primul rând dezvoltarea gândirii logice; această afirmație are la bază în mod special educația muzicală a unui copil care învață să cânte la un instrument muzical, învață să recunoască notele muzicale și să interpreteze citind partituri. Creativitatea, capacitatea de organizare, dezvoltarea lingvistică, atenția distributivă și rapiditatea cu care este organizat și redat materialul muzical activează concomitent diferite zone ale creierului, ceea ce conduce la dezvoltarea unei punți între emisferele cerebrale (altfel spus, logica și rațiunea pe de o parte, și afectivitatea și creativitatea pe de altă parte sunt sincronizate și se dezvoltă într-un echilibru oferit numai în situația exersării activităților care le stimulează deopotrivă, cum sunt activitățile muzicale). În acest fel, mesajele primite traversează creierul cu rapiditate, prin zone diferite. Organizarea riguroasă, limbajul muzical însușit și promptitudinea cu care este redat antrenează întreaga capacitate de a gestiona emoțiile, calitățile motrice (brațele și picioarele acționează independent executând comenzi diferite), citirea și cunoștințele teoretice; toate acestea modelează creierul într-un fel în care nicio altă disciplină studiată nu o poate face, ceea ce conduce la performanțe școlare deosebite și la creșterea stimei de sine. Nu în ultimul rând, trebuie subliniată atitudinea disciplinată a copilului antrenat într-o asemenea activitate. Așadar, educarea prin muzică nu se referă nicidecum la redarea mecanică a unor informații și creații muzicale însușite, ci are un rol covârșitor pentru întregul parcurs al vieții noastre. Capabilă să pătrundă în structura noastră în cel mai intim mod, muzica ne educă prin însăși valoarea sa.

Pedagogii (și deopotrivă părinții) cunosc faptul că obișnuința de a învăța cântece noi dezvoltă vocabularul unui copil (corectând chiar unele deficiențe de articulare a cuvintelor), dezvoltă me­­moria și concentrarea atenției pentru un timp necesar învățării, exersează răbdarea și perseverența, capacitatea de comunicare, dar și acomodarea cu sonoritățile unei limbi străine, în cazul memorării unui astfel de cântec. Rezonând cu muzica, copilul se mișcă adecvat, manifestându-și propriile emoții și propriul nivel de înțelegere și creativitate încă de la vârsta preșcolară, vârsta cea mai potrivită pentru așezarea bazei culturii muzicale pe care apoi el o va dezvolta treptat. Bucuria și relaxarea se citesc în mod natural pe chipurile copiilor antrenați în diferite ac­­tivități cu caracter muzical, aceștia fiind capabili să își manifeste iubirea în cele mai originale moduri și să demonstreze existența simțului estetic. Stimulat prin muzică (în special prin jocuri muzicale acomodate vârstei, incluzând desene animate, culori, litere, părți ale corpului, obiceiuri de bună purtare, asocierea imaginilor muzicale cu diverse stări, ființe, lucruri etc.), un copil învață să aprecieze frumosul, își poate modela calitățile morale și își poate evidenția modul de a gândi, modul de a simți, poate arăta ceea ce îl doare sau îl face fericit. Toate acestea sunt adevărate oportunități pentru profesor și părinte în egală măsură, care ob­servă felul în care se poate relaționa cu copilul respectiv sau felul în care acesta poate fi ajutat dacă manifestările lui indică traume, frustrări, suferințe de oricare fel. În mod cu totul special subliniem faptul că acest mod de a educa este deosebit de eficient pentru identificarea po­tențialului agresiv al unui copil și de a interveni adecvat pentru a-l ajuta să își depășească momentele de furie, înlo­cuindu-le cu sentimente de bucurie și satisfacție.

Atunci când „modurile muzicii se schimbă, legile de bază ale statului se schimbă odată cu ele“, spunea cândva Platon. Sensul profund al acestor cuvinte atrage atenția asupra influenței covârșitoare pe care muzica o are pentru dezvoltarea structurii umane. Felul în care muzica influențează creierul determină calitatea vieții oamenilor pe termen lung, ceea ce ar trebui să ne facă foarte atenți la muzica pe care alegem să o ascultăm; nu în ultimul rând, cadrul familial are un rol deosebit de important pentru dezvoltarea armonioasă a copilului care va deveni adult și va avea propria sa influență la nivel social.

Toate cele expuse pot părea activități anevoioase, complicate, însă incluse treptat în viața copiilor prin metode potrivite, vor fi însușite în mod firesc, iar copilului i se acordă șansa unei vieți deosebit de frumoase, care treptat ar putea caracteriza întreaga societate. Aristotel, conștient de valoarea acestei mari co­­mori spirituale puse la dispoziția noastră, observa faptul că „muzica reproduce însuși caracterul uman“; în mod impresionant, înainte de Hristos, marele filosof a cuprins în câteva cuvinte felul extraordinar în care oamenii pot trăi în oricare epocă, dacă se educă prin muzică. Ră­­mâne ca cele nespuse de-a lungul timpului să fie descoperite de fiecare dintre noi, conform propriei structuri și pro­priei receptivități la frumos.

Camelia Iordăchescu – prof. dr.