Poate că fiecare dintre noi am avut, când eram mici, o colecție de care eram mândri și pe care abia așteptam să o completăm: timbre, monede sau bancnote, articole sportive decupate din ziare, șervețele de masă, capacele de la sticle, scoici și multe altele. Bineînțeles că, între timp, colecțiile s-au mai schimbat puțin, însă ele aduc copiilor aceeași pasiune, motivație și distracție. Nimic nu se compară cu entuziasmul „vânătorii” de obiecte de colecție, cu bucuria de a strânge ceva ce îți place și de a împărtăși apoi amintirile pe care, cu atâta trudă și interes le-ai stâns de-a lungul timpului.
Colecțiile sunt foarte utile pentru copii în procesul de învățare și oferă satisfacții personale pe măsură ce iau amploare și se dezvoltă. Copiii urmăresc un țel bine stabilit și învață să fie ordonați, aranjând colecțiile cu drag în cutiuțele, clasoarele și cataloagele lor. Colecțiile filatelice și numismatice sunt un exemplu foarte bun. Atât timbrele cât și monedele oferă copiilor informații istorice foarte interesante care îi captivează și îi ambiționează să afle mai mult, să își îmbogățească colecția.
Prin colecții, un copil poate descoperi lumea de unul singur. A incepe și a continua o colecție poate oferi celor mici informații prețioase despre lumea care îi inconjoară, ajutându-i în același timp să își petreacă timpul în mod plăcut, să facă activități în aer liber. Un copil devine un „om de știință” când începe să colecționeze. Astfel, cei mici învață să fie buni observatori, să măsoare, să sorteze, să clasifice, să compare, să țină evidența obiectelor din colecție, să le eticheteze, toate acestea în timp ce fac ceva care le place și îi interesează. Toate acestea pot constitui primele elemente de specializare ale unui copil: învață multe lucruri ăntr-un anumit domeniu. Un exemplu foarte potrivit este insectarul sau ierbarul. Învățând despre diverse tipuri de insecte și de plante, copii devin experți în entomologie și botanică.
Colecțiile sporesc și interacțiunea socială. Acest hobby prilejuiește copiilor întalniri cu alți pasionați de același subiect. La urma urmei, o parte din bucuria colecționarului constă în a-și impărtăși bucuria persoanelor apropiate: prieteni, membri ai familiei, colegi de școală. În plus, discutand pe tema diverselor cunoștințe acumulate, copilul poate căpăta o anumită încredere în sine și ar putea chiar să inspire și alți copii să-și înceapă propriile colecții. De asemenea, copilul poate face și schimb de dubluri din colecția sa cu alți colecționari. Socializează, zâmbesc, negociază și își completează colecția.
Pentru niciun părinte nu este o surpriză dacă fetița sa alege să colecționeze păpuși sau dacă băiețelul său alege să colecționeze mașinuțe. Totuși, în zilele noastre, copiilor le place să colecționeze și stickere, abțibilduri sau cartonașe cu personajele lor favorite din diverse desene animate. Acestea sunt oferite de diverse magazine la achiziția de produse în valoare de o anumită sumă. De multe ori sunt oferite și diverse cataloage unde micuții pot așeza fiecare element din colecția lor. Copiii sunt, de fiecare dată, nerăbdători să deschidă plicurile cu surprize și să le descopere conținutul. De asemenea, copiii îndrăgesc și brelocurile sau micile jucării pe care le găsesc în pufuleți sau ouă cu surprize și adoră să le asambleze singuri. Astfel, aceștia își pun la încercare răbdarea și îndemânarea și au parte de o mică provocare.
Părinții trebuie să țină totuși în frâu această pasiune a prichindeilor, pentru a nu se transforma într-o obsesie sau, dacă au mai mulți copii, pentru a îi împiedica să se certe între ei. Mai mult decât atât, părinții trebuie să îi încurajeze și să îi ajute în „vânătoarea de comori”, aceasta devenind o activitate pe care o pot face împreună, un frumos moment părinte-copil.
