Implicarea socială a tinerilor poate fi analizată din mai multe puncte de vedere. Dintre acestea, în lucrarea de față, mă voi opri asupra unora, considerate importante: problematica privind integrarea în muncă, cele care privesc întemeierea unei familii, drepturile și obligațiile de cetățean, raporturile față de ceilalți oameni în cadrul comunității, protecția mediului și aspectele referitoare la responsabilitatea față de propria persoană.
Toate acestea vor putea constitui modalități adaptative de răspuns la rigorile societății actuale: traiul în condiții de austeritate impus de criza economico-financiară, diminuarea numărului locurilor de muncă și a motivației muncii, scăderea interesului pentru constituirea unei familii, costul ridicat al creșterii copiilor, degradarea calității mediului natural, constrângerile impuse de societatea cunoașterii privind acomodarea la ritmul rapid al schimbărilor, la dinamica fluxurilor informaționale, condiționări rezultate din racordarea la cerințele profesionale, care presupun standarde de cunoaștere din ce în ce mai înalte.
 
O situație problematică pe care tinerii din ziua de astăzi o resimt din ce în ce mai pregnant ca pe o dificultate greu de depășit este găsirea unui loc de muncă în acord cu pregătirea pe care o au, apoi păstrarea locului de muncă, realizarea unei cariere profesionale.
Mulți tineri se confruntă cu dificultăți de integrare socio-profesională, resimțind lipsa de sprijin din partea comunității, a societății în general, îngrădirea accesului la un loc de muncă datorită fenomenului corupției instituționale, la care se poate adăuga o anume blazare și inerție pe care tinerii o manifestă (Fecioru B., Măsuri de îmbunătățire a șanselor tinerilor pe piața muncii, Calitatea vieții, XIX, nr. 3-4, 2008, p. 325).
Restricțiile aduse de criza economico-financiară produc efecte negative în viața tinerilor și prin diminuarea șanselor acestora pe piața muncii.
În acest sens, vorbim despre o formă de austeritate disfuncțională, context care poate fi corelat cu NEET – not in employment, education or training (Raportul NEET – Tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare: Caracteristici, costuri și răspunsurile politicilor în Europa este disponibil la: www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef1254.htm; http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1006), un concept care se referă la persoanele cu un mare potențial de excludere socială, deoarece nu au un loc de muncă, nu sunt implicate într-un program de educație sau formare.
Conform datelor Eurostat, în 2011, 7,5 milioane de tineri cu vârste între 15 și 24 de ani și 6,5 milioane de tineri cu vârste între 25 și 29 de ani erau excluși de pe piața muncii și din sistemele de învățământ din Europa (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2013:  120:0001:0006:RO:PDF, accesat în 3.06.2013).
Cine sunt acești oameni? Unii dintre ei sunt cei cu un nivel scăzut de educație, persoanele care se confruntă cu probleme de sănă­tate/handicap, indivizii care fac parte din familii de emigranți, din familii foarte sărace sau disfuncționale.
În Europa civilizată de astăzi, tinerii pot fi expuși riscului de a face parte din categoria NEET, cu toate consecințele care rezultă de aici: o ipostază de viață departe de a beneficia de timp liber, a trăi în bunăstare, a te bucura de tinerețe într-un mediu social prietenos…
A face parte din categoria NEET presupune un nivel de trai scăzut, chiar precar, ceea ce poate conduce la apariția unor probleme de sănătate și crește riscul spre comportamente deviante, infracționale. De asemenea, crește probabilitatea spre acceptarea unor munci ocazionale și prost plătite, se instalează incapacitatea de a fi protejat prin mecanismele de asigurări sociale. Șansele de (re)integrare pe piața muncii scad, disponibilitatea spre efortul de tip educativ se diminuează, chiar și interesul pentru participare socială și politică în viața comunității nu își mai găsește întemeierea.
În documentele europene se precizează că neintegrarea tinerilor în viața activă implică costuri semnificative la nivelul societății.
Conform Strategiei 2020, între cele cinci obiective europene pentru 2020 (http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/ targets/index_ro.htm, accesat în 3.06.2013) apare menționată o rată de ocupare a forței de muncă de 75% pentru populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani; reducerea abandonului școlar sub 10%, creșterea de peste 40% a ponderii absolvenților de studii superioare în rândul populației în vârstă de 30-34 de ani. Toate acestea vor conduce, probabil, conform cu documentele europene, la reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.
Proiecte de tipul Tineretul în mișcare, Inițiativa privind opor­tunitățile pentru tineri 2012-2013 vizează tinerii care au abandonat studiile înainte de a finaliza cel puțin cursurile liceale, absolvenții în căutarea primului loc de muncă. Pentru susținerea lor sunt implicate resurse financiare din Fondul Social European (FSE) (de exemplu, pentru a promova programe de ucenicie, asistență pentru tinerii antreprenori care încep o afacere). Pentru tinerii care urmează cursuri universitate sunt cunoscute programele Erasmus și Leonardo da Vinci.
Dinamica societății postmoderne determină treptat și o reconfigurare a modului de a gestiona viața privată.
Vârsta medie la prima căsătorie este de 31,4 ani pentru bărbați și
28 de ani pentru femei (Popa D., Barbu Ct., Scurtă privire asupra situației demo­grafice românești. O invitație la dezbatere. http://economie.hotnews.ro/ stiri- finante_banci-13342377-demografia.htm, accesat 25.05.2013).
În România, din 1995 încoace, indicele fertilității totale a coborât la 1,3 copii la o femeie, iar acest fapt reprezintă un reper demografic și în prezent (http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia-20natalitatii- 20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf, accesat 25.05.2013). Modelul un copil la o femeie este adoptat pe scară largă, mai cu seamă în mediul urban. O principală cauză o constituie ceea ce am putea numi costul ridicat al copilului. Vârsta la care părinții decid să aibă copil este în creștere, ponderea fertilității la vârste mai mari de 25 de ani se prezintă, de asemenea, în creștere. Femeile care sunt salariate (Ghețău V., Politici de creștere demografică: cum a balansat natalitatea către femeile salariate și instruite. România și politicile familiale europene, http://cursdeguvernare.ro/ politici-de-crestere-demografica-evaluarea-masurii-care-a-balansat-natalitatea-catre-femeile-salariate-si-instruite-cum-sta-romania-fata-de-politicile-familiale-europene.html, accesat 25.05.2013) au o contribuție importantă la aducerea pe lume a copiilor, spre deosebire de alte categorii sociale (casnice, lucrători pe cont propriu, șomere, alte situații).
În studiul „Generații și gen” (În cadrul seminarului „Fertilitatea în România, între intenție și declin”, organizat de Fondul ONU pentru Populație și Institutul Național de Statistică, prilejuit de finalizarea primului Studiu „Generații și Gen”, se menționează cele mai importante măsuri care ar putea veni în ajutorul cuplurilor de a avea copiii pe care și-i doresc: grădinițele cu orar prelungit ar permite femeilor să lucreze; înființarea grădinițelor și a creșelor de către angajator ar da opțiunea părinților să fie aproape de copii; un program de lucru flexibil ar mări timpul pe care tinerii părinți îl alocă familiei și casei; crearea unor condiții de viață mai bune, în special facilitarea accesului tinerilor la locuințe; programe de dezvoltare rurală; creșterea accesului și calității serviciilor de sănătate a reproducerii, inclusiv planificare familială. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-3440468-romancele-nu-mai-aduc-lume-mai-mult-copil-iar-70-din-cuplurile-din-tara-noastra-nu-isi-mai-doresc-deloc-copii.htm, accesat 25.05.2013), realizat de Institutul Național de Statistică și Fondul ONU pentru Populație (http://www.onuinfo.ro/secretar_general/articole/ 424/, accesat 25.05.2013) și Universitatea Babeș-Bolyai, în 2008, se arată că, pe de-o parte, incertitudinea și stresul cotidian, pe de alta, valorile post-modernismului legate de individualism și consumism, prezente tot mai evident în societate, au condus la scăderea interesului tinerilor atât pentru întemeierea unei familii, cât și pentru a deveni părinți.
La nivelul Uniunii Europene există 95,2 milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 ani (Georgescu R., Tineretul și CSR – o viziune de impact, http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/tineretul-si-csr-o-viziune- de-impact.html, accesat în 05.06.2013), mare parte dintre aceștia fiind implicați în mod activ în viața societății. O formă a acestei implicări o reprezintă cea din sfera civică și politică. Ce înseamnă să fii un bun cetățean? – constituie o temă de reflecție de actualitate, în contextul în care 2013 este declarat Anul european al cetățenilor (http://europa.eu/ citizens-2013/ro/home), aceasta fiind o modalitate de a atrage atenția asupra drepturilor care rezultă din statutul de cetățean UE. În diverse documente europene (Raport privind cetățenia EU în 2010, http://ec.europa.eu/ justice/citizen/files/com_2010_ 603_ro.pdf, accesat în 26.05.2013, p. 3) este remarcat faptul că este deosebit de importantă eficientizarea în practică a statutului de cetățean UE. Pe lângă problematica generală rezultată din drepturile și obligațiile de cetățean, în primul rând, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, dreptul de a nu fi discriminat pe motiv de cetățenie, dreptul de a alege și a candida în alegeri, dreptul de a adresa petiții și altele, apar ca fiind de interes și cu un impact deosebit pentru tineri: drepturile cuplurilor internaționale, accesul la justiția civilă și penală, drepturile rezultate din asigurări sociale, protecția consumatorului etc.
Percepția tinerilor față de responsabilitățile lor în calitate de cetățeni sunt mai cu seamă legate de respectarea drepturilor lor și de neîncălcarea legilor, în general, ceea ce creează o anumită distanță socială față de cetățenia activă. În acest sens, într-un un studiu Soros, realizat în 2010: Implicarea civică și politică a tinerilor (Voicu O. (coord.), Bădescu G., Comșa M., Gheorghiță A., Stanuș C., Tufiș C., Implicarea civică și politică a tinerilor, 2010, www.soros.ro/ro/ documente.php?document=1201), pentru elevii din toată țara, a arătat că, în percepția acestora, a fi bun cetățean înseamnă a respecta legile (53% dintre elevi), iar nu neapărat a se implica social sau politic (39% dintre tineri).
O altă sferă de responsabilizare a tinerilor este aceea a modului de participare la viața comunității în care trăiesc, vizând tipurile de raporturi sociale pe care le stabilesc cu ceilalți oameni la nivelul vieții cotidiene. În acest sens, poate fi amintit Programul European Tineret în Acțiune (http://ec.europa.eu/youth/youth-in-action-programme/ doc/how_to_participate/programme_guide_11/programme-guide_ro.pdf, accesat în 05.06. 2013). O prioritate a acestui program constă în conștientizarea tinerilor asupra faptului că sunt cetățeni europeni. Obiectivul este acela de a-i încuraja pe tineri să reflecteze asupra subiectelor europene și să-i implice în dezbaterea privind construcția și viitorul Uniunii Europene. O preocupare majoră a Programului Tineret în Acțiune este încurajarea tinerilor să participe activ în viața cotidiană. Scopul general este de a încuraja tinerii să fie cetățeni activi (Susținerea cetățeniei active a cunoscut valențe deosebite `n 2011, Anul European al Voluntariatului). Participarea are următoarele dimensiuni, conform Rezoluției Consiliului privind obiectivele comune pentru participarea și informarea tinerilor: să amplifice participarea tinerilor la viața civică a comunității acestora; să amplifice participarea tinerilor la sistemul democrației reprezentative; să ofere o mai mare susținere pentru diferite forme de învățare privind modalități de a participa (Tineret în acțiune, Ghidul programului, p. 5).
Tehnicile participative nu au doar valențe instrumentale. Abordarea participativă este în același timp o stare de spirit și o atitudine – se precizează în ghidul programului (http://ec.europa.eu/youth/pdf/ doc599_ro.pdf ) (p. 6).
Protecția mediului este una dintre direcțiile de acțiune cărora actorii sociali le acordă o deosebită atenție în ultimul timp, mai cu seamă datorită schimbărilor climatice semnificative, care produc consecințe majore pentru viața oamenilor (În acest sens, Ministerul Mediului coordonează activitatea de protecție a mediului bazându-se pe reglementările mai multor documente legislative: Legislație în domeniul schimbărilor climatice: Legea nr. 24 din 6 mai 1994 pentru ratificarea Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, publicată în MO nr. 119/12.05.1994; Legea nr. 3 din 2 februarie 2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997; publicată în MO nr. 81/16.02.2001; Hotărârea Guvernului nr. 645 din 7 iulie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale a României privind schimbările climatice (SNSC 2005-2007), publicată în MO nr. 670/27.07.2005; Hotărârea Guvernului nr. 1877 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Planului național de acțiune privind schimbările climatice (PNASC 2005-2007), publicată în MO nr. 110/6.02.2006); Hotărârea Guvernului nr. 658/2006 privind reorganizarea Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice (CNSC), publicată în MO nr. 465/30.05.2006; Hotărârea Guvernului nr. 1570 din 19 decembrie 2007 privind înființarea Sistemului național pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reținerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto, publicată în MO nr. 26/14.01.2008;
Ordinul Ministrului nr. 1170 din 29.09.2008 pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC, publicat în MO nr. 711/20.10.2008; http://www.mmediu.ro/legislatie/ schimbari_climatice.htm). Conștien­tizarea tinerilor față de pro­blematica protecției mediului, implicarea lor în susținerea proiectelor de tip ecologic constituie o premisă pentru conservarea sănătății generațiilor viitoare, o condiție necesară pentru ridicarea calității vieții.
Nu în ultimul rând, ci în sensul sintetizării tuturor celorlalte aspecte analizate, responsabilitatea față de propria persoană poate fi gândită ca o dimensiune implicită, care permite nuanțarea dezideratului responsabilizării tinerilor, în sfera publică și în cea privată, față de muncă și de familie, în raport cu comunitatea și cu mediu, responsabilizarea pentru societate, în general.
Preocupările pentru dezvoltare personală ale tinerilor cuprind de la teme ca hărțuire și bullying cibernetic (Se poate vorbi de bullying cibernetic atunci când tinerii sunt agresați, molestați, intimidați, hărțuiți, deranjați, amenințați sau vizați de alte grupuri de tineri care își ating scopurile recurgând la diverse mijloace: e-mail, SMS, chat room, telefoane mobile, site-uri de socializare sau alte tehnologii. Când în fenomen intervin și adulți, vorbim despre hărțuire cibernetică, pentru că bullyingul îi privește exclusiv pe minori./ http://europa.eu/ youth/article/h%C4%83r%C5% A3uire-%C5%9Fi-bullying-cibernetic-intimidarea-din-spa%C5%A3iul-virtual_ro, accesat în 05.06.2013) până la susținerea autonomiei tinerilor (Institutul de Științe ale Educației, 2009, Susținerea autonomiei tinerilor și a participării acestora la viața activă, Țibu S., Botnariuc P., (coord.), http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Sustinerea-autonomiei-tinerilor_-Portofoliu-Educatie-Permanenta.pdf, accesat în 05.06.2013. Educația permanentă se centrează pe formarea și dezvoltarea competențelor-cheie, a competențelor specifice și a competențelor avansate, necesare într-o economie a cunoașterii și o societate democratică) și educația permanentă. Responsabilizarea tinerilor față de dezvoltarea personală presupune implicarea acestora în programe de educație pe tot parcursul vieții (În Legea nr. 1/2011, Legea Educației Naționale, la Art. 328 se menționează: (2) Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieții în contexte formale, nonformale și informale, în scopul formării sau dezvoltării competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupațională. (3) Învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde educația timpurie, învățământul preuniversitar, învățământul superior, educația și formarea profesională continuă a adulților).
Comisia Europeană, în cadrul Programul de învățare pe tot parcursul vieții, a făcut cunoscute programele sectoriale Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci, Grundtivig (Programul de învățare pe tot parcursul vieții, 2012, http://ec.europa.eu/education/llp/doc/ call12/part2_ro.pdf, accesat în 05.06.2013), la care s-a mai adăugat, în ultimul timp, și un program transversal prin care se dorește facilitarea schimbului de informații și de experiență între factorii de decizie și specialiștii în domeniul educațional.
România se numără printre țările unde proporția tinerilor absolvenți de studii superioare rămâne scăzută – la 21,8%, față de media din UE care este 35,8%. Rata abandonul școlar a fost în 2012 de 17,4%, față de media europeană, care era de 12,8% (Date EUROSTAT citate de Mediafax, http://www.mediafax.ro/social/rata-abandonului-scolar-in-romania-in-scadere-dar-mult-peste-media-ue-10740943, accesat în 05.06.2013). Aceste informații arată că demersul de responsabilizare a tinerilor pentru educație și formare rămâne unul deschis.
În final, o să punctez sintetic câteva concluzii, care însă constituie doar un cadru general de abordare a problematicii analizate, iar nu soluții sau recomandări punctuale, ceea ce ar ține de domeniul unor politici publice specifice adresate tinerilor.
Responsabilitatea tinerilor este diferit apreciată de oameni din diverse categorii de vârstă. În general persoanele vârstnice au tendința de a considera că tinerii sunt mai puțin responsabili decât o impun constrângerile societății reale.
Tinerii, la rândul lor, consideră că dificultățile de integrare socială pe care le întâmpină sunt datorate generațiilor anterioare, care nu au manifestat o suficientă responsabilitate pentru dezvoltarea societății în viitor.
Deși există o preocupare constantă la nivelul politicilor publice în acordarea unor șanse reale pentru o bună reușită socială, totuși problemele de viață ale tinerilor nu se diminuează, ba chiar cunosc o nuanțare aparte pe fondul crizei economico-financiare.
Implicarea socială a tinerilor va putea fi îmbunătățită pe măsură ce întreaga societate se responsabilizează în acest sens.
Rigorile societății actuale pot fi receptate ca oportunități de dezvoltare, drept provocări cărora tinerii, în primul rând, ar trebui să fie deschiși să le răspundă.
 
Dr. Cristina ȘTEFAN,
Colegiul Național Spiru Haret, București