Oare este adevărat că, în ultimii X ani, am ajuns să asistăm indiferenți la creșterea accelerată a cantității de hârtie consumată pentru justificarea diverselor activități profesionale? Conform unei aprecieri personale, în medie într-un an, un dascăl considerat performant (de către sistem, nu de comunitate) consumă mai mult de un top de hârtie pentru diversele activități conexe activității lui de bază, dintre care enumerăm: proiecte și parteneriate de tot felul, cursuri de formare profesională, dosare de gradație, materiale pentru simpozioane și conferințe. Se pare că, în ultimii ani, s-a ajuns la remarcabila performanță ca unele dosare de gradație să conțină mai multe dosare de biblioraft!
Avalanșa de cerințe, generate de frecventele modificări legislative (mai mult sau mai puțin coerente), birocrația în creștere încearcă să ne transmită un singur mesaj clar: „Importante sunt în primul rând hârtiile!“ Acesta ne sugerează că poți să ai cele mai bune rezultate cu elevii, dacă activitatea ta didactică, în integralitatea ei, nu se reflectă în dosare doldora de hârtii, vei fi veșnic cotat de către evaluatorii tăi drept „un dascăl slab“.
Stai și te întrebi când să mai ai timp de perfecționare profesională individuală, de reflecție, de lectura unei cărți de specialitate, dacă zilnic ești bombardat de informații și cerințe contradictorii. Dacă
nu-ți petreci zilnic câteva ore pe internet, dacă nu ești mereu în căutare de concursuri și simpozioane aducătoare de diplome, adeverințe și „puncte“, începi să ai probleme cu kilogramele de hârtii din dosarul profesional.
Sunt nesemnificative eforturile celor care ar putea să atenueze acest derapaj. Creștem cu frenezie consumul de hârtie, fără să încercăm să evaluăm corect consecințele – nu vedem încă și nu înțelegem încotro ne îndreptăm. Dacă așa stau lucrurile, la ce se mai poate aștepta de la noi sărmanul elev atunci când ne vede îngropați până peste cap în hârtii? Dacă i-am consulta, chiar și ecologiștii ar putea să ne atenționeze că aducem daune importante mediului, prin consumul exagerat de hârtie alocat acestor activități.
În sensul celor de mai sus, am aflat că, într-un anumit moment al tranziției, în județul X era „pregătit terenul“ pentru implementarea experimentală a diverselor metodologii, regulamente, proceduri legate de aplicarea Legii Educației din 2011.
Astfel, opiniile celor implicați în schimbare, inițiatori de legi și regulamente, se încerca să fie puse în acord cu noile realități din educație și să se treacă ulterior la includerea lor în Legea Nr. 1/ 2011.
Consecințele acestor modificări de abordare a schimbării am ajuns să le constatăm în anii următori. Poate că o secvență de Istorie Recentă va confirma dacă așa stau lucrurile – dacă am consumat hârtie în exces doar pentru a ne justifica acțiunile profesionale. Vom afla probabil de la statisticienii interesați de fenomen – ei și numai ei ne vor „lumina“ viitorul prin constatarea că în ultimii ani, în județul X, a crescut în mod irațional consumul de hârtie pe cap de dascăl preuniversitar; activ, responsabil și implicat!
Care este răspunsul nostru la obsesiile actuale, de evaluare a performanței profesionale, de preferință cu ajutorul hârtiilor, ale bunilor „papirofagi“? „Cu cât ne cereți mai multe hârtii, cu atât ne confiscați mai mult din timpul pe care l-am fi alocat dezvoltării noastre profesionale!“
Dorin CREMENE
P.S. Să nu uităm un aspect încă important al vieții noastre: vechile practici comuniste i-au învățat pe unii dintre noi tehnici eficiente de ascundere a realității în spatele hârtiilor.