Interviu cu prof. Traian Mitrea, prim-vicepreședinte al USLI Ialomița

­Stimate domnule prim-vicepreședinte, cum a decurs această vară pentru USLI Ialomița?
Pentru USLI Ialomița, ca de altfel pentru toate sindicatele afiliate la FSLI, vara anului 2016 a fost una nici mai rea, nici mai bună ca verile anilor trecuți, în sensul că, pe lângă cele câteva zile de con­­cediu bine-venite, USLI Ialomița a parcurs calendarul obligațiilor ce-i reve­neau, participând la toate activitățile la care se cerea prezența repre­zen­tanților sindicatului nostru, amintind aici: asistare la tra­gerile la sorți a președinților, vicepreședinților în comisiile pentru sesiunile de bacalaureat, participare în calitate de observator la concursul de titularizare și la toate ședințele publice organizate cu prilejul etapelor de mobilitate, dar și la comisiile paritare cerute de același calendar, la alte activități organizate de sindicatele județene sau de FSLI, re­pre­zentare în instanță a intereselor membrilor noștri de sindicat.
S-a încheiat un an școlar, vorbim evident de 2015-2016, destul de zbuciumat din punctul de vedere al relațiilor dintre sindicatele din Educație și Executiv/MENCS. Ne referim la Legea salarizării unitare, care a declanșat atâta revoltă printre bugetari, la dezbaterile pe marginea noului plan-cadru pentru gimnaziu, ca să dau doar două exemple. În această vară însă Educația a primit o sumă frumoasă de bani – peste un mi­li­ard de lei. Cum privesc sindicatele, cadrele didactice această rotunjire bugetară?
Vedeți dvs., salarizarea în sistemul de învăță­mânt este o temă veche, nerezolvată timp de 25 de ani. Ca să folosesc un mod de exprimare specific sistemului, aș putea spune că toate guvernele, toți miniștrii au corigențe, repetenție chiar, la această temă. Legea salarizării, cum spuneți dumnea­voastră, unitară… este, de fapt, neuni­tară. Să mă explic: să nu uităm cu cât anume s-au mărit salariile în administrația centrală și demnitarilor: li s-au triplat aproape. Să nu uităm nici de privilegiile pe care și le-au acordat aleșii: pensii speciale, indemnizații, înfruptându-se, încă o dată, voini­cește din fondul de salarii al bugetului acestei țări, călăuziți de proverbul: „Cine-mparte, parte-și face”. Revenind la întrebare, oricine poate constata că dicțio­narul limbii române are o singură definiție pentru cuvântul „unitar”. Și cu toate acestea, legea se aplică doar pentru ei! Guvernanții au uitat demult care sunt prioritățile acestei țări: învă­țământ, sănătate… Au uitat și care le este rolul, menirea: de a gestiona avuția națională, atât cât a mai rămas din ea, în favoarea și pentru cetățenii țării, funcție de prioritățile stabilite! Aminteați de suma de 3,8 milioane alocată învățământului la rectificarea bugetară. Pentru o corectă informare, trebuie spus că această sumă este destinată, împărțită mai multor capitole. Nu toți acești bani sunt destinați măririlor salariale din învățământ. Parte din această sumă va fi folosită pentru punerea în aplicare a Legii 85/2016 privind plata dife­ren­țelor salariale cuvenite pentru intervalul octombrie 2008 – 13 mai 2011, plata altor restanțe salariale. În final, partea rămasă revine creșterilor de salarii și indemnizații. Vor fi favorizați cei care ocupă funcții de conducere, cei cu vechime mai mică și, bineînțeles, a creat, cum numai în învățământ se poate, chiar scăderi de salarii! Important este și faptul că următoarea creștere prevăzută de această lege va fi în decembrie 2017! Problema salarizării în învățământ este una sensibilă, care nu a fost abor­dată serios de niciun guvern. Abordată realist, onest și fără „emoție” sau subiectivism din partea sindi­catelor și cu responsa­bilitate, voință și implicare totală din partea MENCS și Executiv, salarizarea din învățământ poate fi rezolvată începând cu 2017. Tre­buie să se înțeleagă și faptul că nu educația este „gaura neagră” a salarizării în sistemul bugetar, că pentru un învățământ performant este nevoie de personal pregătit care nu vine în sistem dacă nu este salarizat motivant. În ceea ce privește legislația sistemului, nu numai Planurile-cadru sunt importante, trebuie revizuit întreg cadrul legislativ. Trebuie renunțat la elaborarea de metodologii, pentru că acestea eludează conținutul legii. Tre­buie gândit un cadru legislativ coerent, concis, imperativ, fără posibilitate și perspectivă de inter­pretare, nu numai în învățământ! Legea trebuie aplicată, și nu inter­pretată sau poate modificată de o metodologie. Da! Era necesar să se regândească și să se adapteze noului din societate, și nu de acum. E bine că începe să se întâmple! Aș avea multe de spus privitor la întrebarea aceasta…
S-au desfășurat, ca în fiecare vară, concursurile de titularizare și definitivat. Cu ce rezultate s-au soldat ele la nivelul județului Ialomița? Mai bune, mai slabe decât cele din anii precedenți? Au fost candidații mai bine pregătiți?
La această întrebare voi încerca să fac o intro­ducere, apoi să răspund temei propuse prezentând cifre concrete. Resursa umană, calitatea acesteia nu a fost și nu este o preocupare a Ministerului. Nu am văzut nicio facilitate acordată acelora care cu vo­cație și profesio­nalism demonstrează că pot contri­bui la salvarea sistemului. Mai sunt încă domenii care-și recrutează selectiv forța de muncă. Menținerea unui salariu degradant, neatractiv este, cu siguranță, una din cauzele, poate cea mai reală, a neocupării posturilor din învățământ cu forță de muncă bine pregătită și cu reală înclinare spre acest sector de activitate. Se știe că nu toți putem avea aceeași vocație de a deveni dascăli, cum nu toți putem deveni ingineri, medici sau orice altceva, trebuie să existe în acea persoană care vrea să devină dascăl ceva special, ceva ce poate fi șlefuit în anii de formare (de școală), cât și în primii doi-trei ani de predare la clasă. Se parcurg multe lacune în pregătirea și formarea viitoarelor cadre didactice și aș avea multe de spus în acest sens. Revin însă la esența întrebării: în județul Ialomița rezultatele la examenul de titularizare au fost în acest an urmă­toarele: 176 de candidați înscriși, din care: 2 res­pinși, 48 care au obți­nut sub nota 5; 67 cu nota între 5 și 7; 59 de candidați care au obținut notă peste 7. Procent de promovabilitate la examenul de titularizare de 33,52%, procent care este apropiat procentelor ulti­mi­lor ani, sensibil mai mare față de cel al anului trecut. Privitor la exa­menul pentru obținerea definitivatului în învățământ, situația este puțin mai optimistă deoarece din totalul de 112 can­di­dați au reușit să obțină gradul definitiv 78 de persoane, într-un procent de 60,25%, în creș­tere față de anii precedenți.
Pentru că suntem la capitolul examene și concursuri naționale, vreau să vă întreb dacă profesorii care au luat parte la corectarea tezelor au fost mulțumiți cu cât au fost plătiți.
Consider că prin participarea colegilor la orga­nizarea tuturor concursurilor și examenelor din acest an, fie în comisiile de examen, fie în cele de evaluare, nivelul plăților a fost unul care a satisfăcut și mulțumit pe cei care au făcut parte din acele comisii!(???) Este un fapt cunoscut că noi, struc­turile sindicale, nu am fost de acord cu acest plafon scăzut de plată, că am solicitat o plată decentă, reală în raport cu responsabilitatea avută. Reamintesc și faptul că noi am sugerat colegilor noștri să analizeze riguros condițiile de plată și nu numai, abia apoi dumnealor să-și dea acordul în ceea ce privește participarea la aceste concursuri și exa­mene. Adaug și faptul că foarte mulți colegi au fost obligați, forțați să fie prezenți fizic la aceste activități de către directorii lor, lucru ce se vrea a deveni deja o cutumă în sistem și că mulți se feresc s-o exprime. Aș încheia prin a spune ceva ce poate explica aproape întreaga stare de fapt: ce persoană s-ar compromite participând la astfel de activități pentru fabuloasa sumă de 35 de lei impozabili?!
Domnule profesor, Educația are un nou ministru, în persoana dlui prof. univ. dr. Mircea Dumitru. Cum colaborați cu noua conducere ministerială, mai precis, ce ne puteți spune despre dialogul social minister-sindicate în momentul de față?
M-aș bucura ca domnul Mircea Dumitru, actualul ministru al Educației, să aibă printre priorități reorganizarea ministerului, eva­luarea obiectivă și corectă a celor care lucrează în acest minister de ani de zile, cât și organizarea de concursuri pentru ocuparea unor funcții din cadrul ministerului. Sper ca dânsul să fie interesat să cunoască realitățile sistemului și să nu se lase con­vins de spusele unor „bine intenționați” că sistemul funcționează bine, că nu are sincope, nici carențe. Mi-ar plăcea ca dânsul să organizeze întâlniri cu toți actorii sistemului de învățământ și să-și formeze o imagine corectă asupra acestuia. E prematur să mă pronunț despre modul cum evoluează dialogul social. Din cele întâmplate până acum observ o corectă abordare a problemelor, un dialog onest atât din partea dom­nului ministru Mircea Dumitru, cât și a doamnei ministru secretar de stat Monica Cristina Anisie.
Începând cu luna septembrie va intra în vigoare Statutul elevului. Acest document, după cum se știe, a generat și o sumă de reacții negative. Ce părere aveți dvs. despre el, atât în calitate de lider sindical, cât și în calitate de cadru didactic?
Un statut al elevului trebuia să existe! Este foarte important cine anume redactează forma inițială a unui astfel de document. La fel de important este cât de dispusă este echipa de lucru să accepte și, în egală măsură, să admită că există și alte opinii. Da! A trebuit ca la Arad să existe o reacție (cât se poate de corectă și firească) pentru a se interveni. Nu numai învățământul este plin de astfel de exemple mai puțin fericite, ci toate domeniile, referindu-mă aici la apariția unor acte normative, iar apoi, aproape imediat, modificarea acestora. Așa s-a întâmplat și cu faimoasa Lege nr. 1/2011 („Lege de nota 10”), câte modificări i-au fost aduse? De ce? Pentru rigiditatea unora, pentru obediența altora și pentru iresponsabilitatea altora, foști și actuali angajați ai ministerului!
Se vorbește despre stringența realizării unei atmosfere armonioase de lucru, de studiu în școala românească, bulversată de ani buni de scandaluri, lipsă de disciplină, violență… E suficient statutul elevului, așa cum arată el astăzi, sau mai este nevoie de ceva pentru a se reinstaura ordinea și disciplina în învățământul preuniversitar?
Elevul, părintele, cadrul didactic trebuie să respecte anumite reguli! Elevul trebuie să aibă o anumită conduită, conștientizând care anume îi este rolul! Vorbeam puțin mai devreme de imperativitatea legii. Așa trebuie să se întâmple și aici, fără excese, fără compro­misuri, cu tratament egal, cu rigoare atât pentru elev, cât și pentru părinte și cadru didactic. Trebuie eliminată „căciuleala” pentru notă și compli­citățile care, de ce să nu recunoaștem, există! Nu un Statut rezolvă problema, ci legislația coerentă, clară, concisă, neinterpre­tabilă, imperativă. Care este valoarea morală care ar trebui înțeleasă într-o societate în care am calitatea de condamnat, dar rămân în funcție pentru că nu am o pronunțare definitivă?! Unde am ajunge? Ce am obține dacă pentru orice am inventa un statut sau o metodologie? Oare nu-i mai bine să cunosc și să respect rigoarea legii sau regula?
Cu ce speranțe începeți noul an? Ce așteptări are USLI Ialomița de la anul școlar 2016-2017, de la cei care ne conduc viețile și destinele?
Grea întrebare! Că am aceleași speranțe ca acum 25 de ani – adică instalarea normalității – nu este un secret pentru cei care mă cunosc. Ca instituție, îmi doresc un an în care încă să se mai poată spera. Ce și-ar putea dori un om de la condu­cătorii săi? Ca mulți alții, cred că obiectivitate, adevăr, corectitudine, civism, echilibru, impar­țialitate. Oare doresc prea mult???
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU