Simplu și grăbit vorbind, greva profesorilor s-a încheiat, anul școlar s-a terminat cu bine. Aceasta este percepția de ansamblu și, mai ales, este imaginea pe care decidenții politici insistă s-o transmită cu un soi de triumfalism. Problema, de fapt, este mult mai profundă. Greva s-a încheiat numai din condei, drept consecință a semnării contractului colectiv de muncă. Sub acest aspect, situația se dovedește neobișnuită, cu o doză de incertitudine de pe acum, din plină vacanță, în perspectiva viitorului an școlar: încheierea unui conflict de muncă deschide calea unui nou conflict.

Anul școlar nu s-a terminat chiar cu bine, ci cu improvizații și cu abateri de la programul stabilit. Niște probe de la Bacalaureat au fost anulate. În locul lor, s-a recurs la o echivalare, adică la o întoarcere la probe date forțat, pe vremea pandemiei. De asemenea, termenele de înscriere au fost amânate (nu „decalate“, cum se tot spune și se scrie-n stânga și-n dreapta), în condițiile unor examene naționale care impun rigoare inclusiv în privința calendarului desfășurării.

Greva în sine nu a fost doar a profesorilor, ci a tuturor angajaților din sistemul educațional, inclusiv personal didactic auxiliar și personal nedidactic. Mai presus de toate, a fost protestul cu un impact ­social nemaivăzut, prin adeziunea și interesul declanșate la nivelul părinților, printre elevi și studenți, ca și prin interesul provocat cetățenilor fără implicare la zi în domeniu. Ce coloane și grupuri de manifestanți au mai scos lumea în balcoane ca să le aplaude și au mai strâns pe bulevarde privitori care să stea la comentarii și încurajări cu participanții?!

Promisiunile clasei politice îi fac pe oamenii școlii să nu mai aibă încredere în cuvinte

Salariații din unitățile de învățământ au declarat grevă generală la sfârșitul lunii mai, prima grevă din ultimii 18 ani, într-un conflict de muncă rămas deschis până după încheierea cursurilor. După 33 de ani în care s-au adunat atâtea nemulțumiri, promisiunile clasei politice îi fac pe oamenii școlii să nu mai aibă încredere în cuvinte. La rândul lor, guvernanții, incapabili să rezolve problema gravă de ansamblu și situația de moment, au comis greșeli după greșeli. Elevi și părinți s-au poziționat de partea dascălilor și împreună cu ei au arătat acuzator spre clasa politică, pe care o au considerat-o, o consideră în continuare, singura vinovată pentru situația în care s-a ajuns.

Profesorii au ieșit cu miile în stradă să-și strige nemulțumirile în urechile unei clase politice în general lipsite de empatie și, mai ales în cazul de față, pentru că nu s-a așteptat la niște proteste de o asemenea amploare și persistență. Protestele profesorilor au crescut în amploare ca răspuns la disprețul manifestat fățiș dovedit de guvernanți față de doleanțele acestei categorii socio-profesionale greu încercate în ultimii peste treizeci de ani.

Pe rând, toate formele de protest prevăzute de lege

Greva la scara întregului sistem de învățământ, pe care cadrele didactice au declanșat-o în urma unui referendum la nivelul tuturor unităților de învățământ din țară, în urma căruia peste 80% dintre cadrele didactice au optat pentru această formă dură de protest, nu a pornit din senin.

Protestele angajaților din educație au îmbrăcat, rând pe rând, toate formele de manifestare legal acceptate în astfel de situații. Profesorii au trimis scrisori deschise către Ministerul Educației, Guvernul României, Administrația Prezidențială și Parlamentul României, în care și-au expus nemulțumirile și cererile cu totul îndreptățite. Mai departe, au pichetat în nenumărate rânduri sediile Guvernului României și Ministerului Educației, ale autorităților locale și ale partidelor poli­tice aflate la guvernare. Au făcut un marș de amploare, pe 10 mai, pentru a atrage atenția asupra iminenței luării unei decizii cu posibile consecințe grave pentru elevi și pentru studenți în perspectiva ritmului lor de pregătire în general și pentru desfășurarea examenelor, în special, în situația în care revendicările nu le vor fi luate în seamă. Mai departe, angajații din sistemul de educație au desfășurat grevă de avertisment.

Niciuna din aceste forme de protest nu a reușit să-i facă pe profesori vizibili în ochii guvernanților. „Pentru angajații din educație este exclusă o mărire salarială acum!“ – asta a fost poziția la care Guvernul României s-a încăpățânat să rămână.

Mai mult, după prima rundă de negocieri cu sindicatele, secretarul general al guvernului, Marian Neacșu, a declarat că vinovat pentru imposibilitatea de majorare a veniturilor salariale ale angajaților din educație este PNRR-ul, care „nu permite creșteri de salarii sau sporuri la profesori“, când, de fapt, în PNRR nu apare nicăieri vreo interdicție legată de majorări salariale, iar Guvernul României și Parlamentul României au mărit constant în 2023 veniturile diferitelor categorii de bugetari, fără a ține cont de nimeni și de nimic.

Marius Ovidiu Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație Spiru Haret, a spus fără ezitare: „Nu ne dorim să continuăm acțiunea la nesfârșit, trebuie să fim bine înțeleși. Nu dorim să-i afectăm pe elevi, sub nicio formă. Dorim din tot sufletul să ne întoarcem în școli, nu să stăm în stradă. Dar vreau să avem cu toții sentimentul că suntem respectați și apreciați“. Într-adevăr, de această dată, profesorii nu au mai ieșit în stradă doar pentru salarii, ci și pentru recâștigarea demnității, iar fiecare jignire, amenințare sau șantaj venite din partea guvernan­ților i-au făcut din ce în ce mai determinați, mai hotărâți să continue protestele până când glasurile le vor fi auzite. „Nu suntem asistați social, suntem angajați în învățământ. Nu acceptăm să fim tratați în acest mod. Asta este reacția majorității colegilor noștri din teritoriu. Nu avem nevoie de ajutoare sociale! Avem nevoie de salarii decente! Nu am decis să facem grevă peste noapte! Nu facem jocuri politice!“, a accentuat Marius Nistor după eșuarea primei runde de negocieri de la sediul guvernului.

Pentru profesori nu există niciodată bani, pentru clientela politică, da

În plină grevă a profesorilor care ce­­reau majorări de salarii și după ce Guvernul României a adoptat reduceri de cheltuieli, Parlamentul României a votat pentru noi angajări și pentru salarii mai mari cu până la 50% în Administrația Fondului de Mediu, pentru asta dându-se, peste noapte, o ordonanță de urgență, în condițiile în care profesorii, care au salariile cele mai mici din Uniunea Europeană, protestau revendicând lefuri mai mari, cu precădere, ca salariul unui profesor debutant să pornească de la salariul me­­diu pe economie, iar un profesor în pragul pensiei să aibă un salariu de 6.000 de lei. Mai mult, ducând aroganța mai de­parte, guvernanții și-au cumpărat limuzine de lux, iar parlamentarii, fotolii de lux și măsuțe pentru cafea: Camera De­putaților a lansat în SEAP o nouă licitație scumpă, pentru mobilier în valoare de 1,3 milioane de lei, însemnând 262 de scaune din piele naturală tratată antibacterian și antiviral, clasa Premium, care trebuie să suporte o greutate de 150 de kilograme.

De ce au făcut profesorii grevă?

Ce au cerut concret angajații din în­vățământ? Redăm lista cu revendicările lor: „Majorarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu im­­portanța socială a muncii prestate, plecând de la principiul salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic; instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației; plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic; acordarea sporurilor pentru condiții de mun­că personalului din învățământ; acordarea drepturilor prevăzute în legislația în vigoare și contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata in­demnizației de instalare, acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.); creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătă­țirea bazei materiale și a infrastructurii; renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat și administrat de Ministerul Educației“.

Toate aceste revendicări salariale se concentrează asupra uneia și aceleiași nevoi acute de bani, pe care sindicatele din învățământ o invocă de ani și ani, bani promiși, dar niciodată primiți, decât pe ici-pe colo, parcă sub forma unor po­meni țârâite. De fapt, aceasta este principala cauză a grevei din educație.

După ce s-a lăudat în stânga și-n dreapta că suntem a treia țară din UE în ceea ce privește creșterea economică în ultimul an, că PIB-ul României a crescut cu 4,7% în 2022 și că veniturile statului s-au majorat cu 21% în aceeași perioadă, acum statul a tot încercat pe parcursul revendicărilor și încearcă în continuare să-i convingă pe protestatarii din educație că nu sunt bani pentru majorarea salariilor (Nicolae Ciucă, în calitate de prim-ministru, era cel care zicea că „da­torită politicilor corecte pe care le-am aplicat“ a crescut PIB-ul).

Așadar, nu întâmplător, Guvernul României s-a trezit cu o grevă de proporții, la care chiar nu se aștepta. Ba nu putea nici să rămână liniștit, constatând că și alte categorii de bugetari amenință cu proteste masive: salariații din sănătate, cei din administrația publică, angajații din transporturile feroviare, cei din poliție, de la Poșta Română etc. Și toate acestea au început să se manifeste la un pas de 2024, anul tuturor alegerilor.

Sindicatele din educație au cerut 1,5 miliarde de euro pentru majorarea salariilor, dar guvernanții au ridicat din umeri: „De unde să vă dăm, dacă nu avem?“. În realitate, de avut, ar avea, pentru că ei înșiși s-au lăudat că veniturile de anul trecut au crescut cu 80 de miliarde de euro, față de 2021, evident, parte din bani acumulându-se și de pe urma consumului datorat inflației ridicate, care ne-a zdruncinat pe toți. Și atunci, cum să nu îți pui întrebarea cu banii ce-ați făcut?!

„Păcat de țara asta,
păcat de România Educată!“

Negocierile sindicatelor din educație cu guvernanții au eșuat lamentabil. Executivul a anunțat fără nicio undă de elasticitate și de disponibilitate că nu va mări salariile cadrelor didactice, dar că este dispus să le ofere celor 220.000 de profesori niște vouchere, numite ulterior „pri­mă“, în valoare de 2.500 de lei. Răspunsul protestatarilor din educație a fost prompt. Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) a spus că „este o ofertă complet neinspirată! Nu se mai numesc vouchere, ci primă. Suma este aceeași. Este departe de ceea ce noi am cerut astăzi“.

„Oferta care vine în momentul de față din partea guvernului nu cred că este în măsură să conducă la stingerea acestui conflict de proporții. Singura diferență constă în aceea că nu mai sunt vouchere sau carduri, ci două prime, acordate în 5 iunie și alta în 5 octombrie. Despre asta vorbim“, a spus și Marius Nistor, președintele FSE Spiru Haret. Profesorii au subliniat că nu mai acceptă umilința de a fi tratați cu ceea ce au considerat că se cheamă „pomeni“.

Ca reacție, guvernanții au perseverat într-o totală lipsă de diplomație în gestionarea unui conflict care, oricum, se agrava de la o zi la alta și care, până la urmă, a amenințat serios finalul cursurilor și închierea situației din anul școlar în derulare. După primul protest major din Capitală (24 mai), la care au participat circa 20.000 de angajați din învățământ, a fost publicată rapid o ordonanță de ur­gență, intrând în vigoare chiar de a doua zi, prin care greviștii erau amenințați cu tăierea vechimii la catedră. Liderul sindical Marius Nistor a reacționat semnalând că „acesta este răspunsul unui guvern care are tupeul să vină să spună cât de interesat este de soarta învățământului românesc. A promovat prin ordonanță de urgență modificarea Legii dialogului social, în sensul în care cadrele didactice care intră în grevă ar fi afectate la vechime. Deci, iată răspunsul unui guvern care are tupeul să vină să spună cât de interesat este de soarta învățământului românesc. Păcat de țara asta, păcat de România Educată, vă bateți joc de ea!“.

Ca un corolar, modificarea adusă prin ordonanță de urgență Legii dialogului social amenința să afecteze în mod direct și participarea la examenul pentru definitivat al tinerilor profesori, prin participarea la grevă, aceștia fiind în pericol să piardă vechimea de trei ani în învățământ necesară pentru a putea participa la examen.

„Guvernul ne vrea în stradă,
nu la catedră!“

Revolta cadrelor didactice nu a mai cunoscut limite: „Guvernul ne vrea în stradă, nu la catedră! Ne-a aruncat 200 de lei pe lună, în timp ce alții au primit mă­­riri de mii de lei“.

„Vor să ieșim toți în stradă! Asta își do­­resc, nu? Cei care nu fac grevă plănuiesc deja să plece din învățământ, pentru că știu că nu mai este nicio speranță, cei care luptă vor să rămână. Ar trebui apreciați, pentru că ei tot speră ca nebunii!“

„Rușine, guvernanți lacomi! Și profesorii au copii, au rate la bănci, au facturi de plătit!“

Gestul necântărit și negândit al guvernanților de a modifica prin „ordonanță de foarte mare urgență pentru ei“ Legea dia­logului social în sensul în care participanții la grevă riscau să piardă ani de vechime la pensie (și nu era doar cazul profesorilor, pregătindu-se și alte categorii socio-profesionale pentru încetarea lu­­crului) s-a văzut că reprezintă o gravă atingere, o puternică lovitură adusă libertății de a protesta a fiecărui individ, atunci când îi sunt încălcate în mod repetat drepturile și când nicio altă măsură decât greva, într-un moment „nepotrivit“, îi face vizibili în ochii clasei politice.

Această ordonanță de urgență nu a făcut decât să scoată la suprafață alte multe nemulțumiri și frustrări acumu­late de angajații din educație. Adevărul este că nimeni nu i-a văzut vredată, în ultimii 33 de ani, atât de revoltați și de hotărâți pe profesori.

„Sunt de acord cu greva profesorilor. Este sută la sută îndreptățită“

Guvernul a încercat să aplice vechiul și atât de mult repetatul principiu divide et impera, căutând să-i întoarcă pe părinți și pe elevi împotriva profesorilor (ca și când aceștia nu ar fi și părinți!), dar nu a reușit decât să creeze o solidaritate puternică.

Președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, Iulian Cristache, a considerat din primul moment că greva personalului din învățământ este îndreptățită, însă ar trebui să fie găsită o soluție de compromis, astfel încât examenele naționale să fie susținute potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educației, iar elevii să nu fie afectați: „Sigur că este în­­dreptățită, sigur că profesorii sunt nemulțumiți, sigur că sunt umiliți prin salari­zare, în special – un profesor debutant cu 2.400 de lei! Totul trebuie să aibă o limită și limita înseamnă că trebuie să venim în sprijinul acestor copii astfel încât să dea examenele, în special cei care sunt, deja, pre-admiși la universități din spațiul european și nu numai și să nu le punem stop unor viitoare cariere profesionale. Sunt de acord cu greva profesorilor. Este sută la sută îndreptățită. Toată lumea este solidară, toți suntem convinși că școala trebuie să își revină și își revine doar în situația în care vom avea profesori buni în sistem“. Potrivit președintelui organi­zației naționale a părinților, profesorii buni ar veni în sistemul de educație dacă salarizarea ar fi corespunzătoare: „Este nevoie de un compromis pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta a fost mesajul meu. Am ieșit, alături de profesori, ­primul. Avem nevoie de profesori buni în sistem. Pentru aceasta, trebuie să îi atragi pe viitorii absolvenți“.

„Greva nu mai este doar bătălia profesorilor, ci și a elevilor”

Interesul populației față de situația profesorilor, față de revendicările și față de modul lor de exprimare în decursul conflictului de muncă, odată cu adeziunea la revendicările lor, s-au dovedit im­­presionante prin diversitatea de vârstă și de statut socio-profesional a celor care s-au exprimat.

„Rectorul Universității din București (UB), prof. univ. dr. Marian Preda, în solidar cu cadrele didactice și personalul auxiliar ai Universității care, în ultimele zile, și-au manifestat susținerea față de revendicările colegilor din învățământul preuniversitar, mulți dintre ei absolvenți ai UB, își exprimă, la rândul său, solidaritatea cu solicitările menite să asigure condiții decente de educație.

Revendicările, atât cele de natură salarială, cât și celelalte de ordin legislativ, dar, mai ales, cele care privesc investițiile în baza materială și în infrastructură nu sunt simple deziderate, ci reprezintă nevoi stringente fără de care sistemul de educație românesc nu poate fi unul performant. De peste 30 de ani, decidenții politici proclamă educația ca pe o prioritate națio­nală, dar procentele din PIB alocate educației și cercetării au rămas printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Dacă vrem, cu adevărat, o Românie educată, educația trebuie să fie finanțată!“

Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca: „Grevele se fac ca să genereze probleme. Dacă greva nu generează probleme, nu poți mobiliza autoritățile să te asculte să-ți dea ceea ce ceri. Acum, sigur că, repet, greva este făcută în acest scop. Depinde de înțelepciunea autorităților cum detensionează situația. Aici, deja mi se pare o chestie de orgoliu și de lipsă de încredere care pot fi depășite. Aici e o chestie de psihologie, deja“.

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: „O țară în care profesorii sunt timp de decenii subsalarizați, ignorați și chiar batjocoriți este una care se autosabotează, se adâncește în impostură și vulgaritate, anulându-și iresponsabil viitorul. Adevărul elementar este acela că pentru orice societate intrată în derivă, unica soluție este Educația, nu subminarea ei“.

Daniel Funeriu, fost ministru al Educației: „Aș vrea să se înțeleagă un lucru – atât timp cât societatea, în ansamblul ei, nu se aprinde pe tema educației, pot să aloce 70% din PIB pe educație, puteți să-l puneți pe Einstein ministru al Educației, rezultatele vor fi tot nesatisfăcătoare. De mulți ani tot spun că atât timp cât educația nu e o dinamică societală, orice facem e cam degeaba“.

„Dacă într-adevăr s-ar dori găsirea unei soluții pentru susținerea examenelor naționale, Ministerul Educației ar susține mărirea salariilor profesorilor și ar consulta asociațiile elevilor, care au fost vocale în contextul grevei, participând la proteste, discuții, și propunând soluții pentru examenele naționale.

Suntem solidari cu profesorii noștri și îi încurajăm să nu oprească greva până când nu vor primi un răspuns la toate so­­licitările lor. Ne dorim profesori bine plătiți, care pot trăi decent din salariul lor. Manipularea guvernului și ministerului trebuie oprită de urgență, pentru că nu profesorii greviști sunt problema, ci gu­vernul! Solicităm guvernului să oprească manipularea cu privire la grevă!“, au spus, într-o scrisoare deschisă, reprezentanții mai multor asociații de elevi din țară.

Pe parcursul derulării manifestațiilor de protest ale salariațior din educație, Asociația Elevilor din Constanța a insistat și a refirmat, la începutul lui iunie, că, împreună cu alte asociații din țară ale elevilor, susține integral revendicările profesorilor și, în momentul manifestării, demersurile anunțate de continuare a grevei: „Asociația Elevilor din Constanța (AEC), Asociația Elevilor din București și Ilfov (AEBI), Asociația Elevilor din Bacău (AEBc), Asociația Vâlceană a Elevilor (AVE), Asociația Elevilor din Maramureș (AEM) și Asociația Elevilor din Timiș (AETM) își exprimă susținerea în integralitate față de revendicările profesorilor. Astăzi, 4 iunie a.c., Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret au trans­mis un comunicat de presă în care au anunțat oficial continuarea grevei, precum și revendicările clare ale profesorilor. Ne exprimăm susținerea integrală față de revendicările lor și de orice de­mers civic, inclusiv grevă, care are ca scop asigurarea finanțării corespunzătoa­re educației. Suntem solidari cu profesorii noștri și condamnăm ferm batjocura Guvernului față de educație din ultimii ani. Lupta pentru educație de calitate aparține întregii societăți, iar în acest sens facem apel la toți actorii implicați – elevi, părinți, profesori – să se unească în lupta pentru acest ideal. Este prilejul să solicităm cu toții o finanțare adecvată a învățământului, din perspectiva sala­riilor și nu numai. Greva nu mai este doar bătălia profesorilor, ci și a elevilor“.

De ce o grevă în învățământ
la sfârșit de an școlar?

Pentru că, sub deviza „România Educată“, atât de dragă președintelui țării, educația a atins un minimum istoric din toate punctele de vedere, iar așezarea acesteia în jumătatea inferioară a grilei de salarizare a arătat interesul de care se bucură ea în ochii actualei clase politice. Cum arată școala românească în ultimii ani, vedem aproape zilnic în jurnalele televiziunilor de știri: profesorilor li s-au amputat toate pârghiile de control asupra elevilor, pe deasupra, ei sunt batjocoriți, umiliți, amenințați și, din ce în ce mai des, agresați. Salariile de mizerie descurajează orice absolvent de învățământ superior de calitate să intre în acest sistem. De auzit, profesorii nu se pot face auziți decât dacă amenință cu ceva, adică dacă fac exact ceea ce au făcut acum. Altfel sunt complet invizibili.

Datele statistice furnizate de Eurostat arată că profesorii români au unele dintre cele mai mici salarii din UE, profesorii debutanți câștigând aproximativ 2.400 de lei pe lună, în vreme ce, spre comparație, salariul mediu anual al profesorilor din alte state europene este de circa 25.055 de euro pe an. Potrivit Eurostat, salariile legale anuale de început pot varia între 4.000 și 92.000 de euro pe an, în funcție de țară.

În cinci state membre ale UE – Bulgaria, Letonia, Ungaria, Polonia și România – salariul legal al cadrelor didactice debutante este sub 10.000 euro pe an. Aceeași sursă de informare europeană arată că niveluri salariale la fel de scăzute ca cele pe care le primesc profesorii români se înregistrează în Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Serbia, Turcia. La celălalt pol, acolo unde se poziționează țările cu cele mai ridicate salarii din învățământ, se află state precum Danemarca, Germania, Elveția și Liechtenstein. România își păstrează locul obscur din coada ierarhiei.

Salariul mediu real al profesorilor, sub nivelul PIB-ului pe cap de locuitor

Potrivit raportului Eurydice, România se numără printre puținele țări europene în care, practic, în ultimii ani nu s-a în­­tâmplat nimic la nivelul salarizării cadrelor didactice. Raportul Eurydice marchează, de asemenea, dinamicile înregistrate la nivelul țărilor europene în privința salariilor profesorilor în 2019 și 2020, precum și în anii 2020-2021, o perioadă marcată și de criza produsă de pandemia Covid-19 în educație.

Același raport atrage atenția că, în condițiile în care, potrivit datelor raportate, nivelul salariului brut anual real a scăzut ușor în România, țara noastră face parte dintr-un grup foarte restrâns de sis­teme europene în care nu s-a luat nicio măsură pentru creșterea salariilor în învățământ, în intervalul amintit. Mai exact, în România, Turcia, Albania, Serbia și Estonia nu a fost raportată nicio schimbare în ceea ce privește salarizarea în sistemul educațional, în condițiile în care absolut toate celelalte state de pe continentul european au anunțat acțiuni me­nite să influențeze în bine salariile profesorilor și directorilor de școală: schimbări la nivelul politicilor de salarizare (între alte țări, în Franța, Germania, Suedia, Italia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria); ajustarea salariilor pentru a ține pasul cu inflația (în țări cum sunt Spania, Portugalia, Elveția); acorduri colective (Belgia, Norvegia, Slovenia); măsuri în care au fost combinate opțiunile de mai sus (Polonia, Finlanda, Austria, Croația).

Analiza Eurydice mai scoate în evidență un adevăr îngrijorător: salariul mediu real al profesorilor este sub nivelul PIB/cap de locuitor în cazul tuturor ci­clurilor de învățământ doar în România și în alte cinci țări europene (Estonia, Ir­­landa, Ungaria, Suedia și Norvegia) și se situează sub acest nivel numai în anumite cicluri de învățământ în alte câteva țări (Letonia – liceu; Italia, Islanda – școala primară și învățământul preșcolar; Da­nemarca, Malta, Slovacia și Finlanda – învățământul preșcolar).

Școala românească stă foarte prost la toate capitolele, și se constată că totul pornește de la subfinanțarea cronică a sis­temului de profil. Profesorii români sunt săraci și foarte săraci și, ca urmare, poate, și din acest motiv și-au pierdut orice respect și din partea elevilor, și din partea părinților, și din partea clasei ­politice.

Profesorii români luptă pentru recâștigarea demnității pierdute

Conflictul de muncă deschis în ultima parte a anului școlar aflat în derulare până la 31 august este primul de o aseme­nea amploare din ultimii 18 ani. Într-un moment culminant, la mitingul din 30 mai au participat peste 20.000 de profesori din întreaga țară, dovedindu-se cel mai mare miting, urmat de marș prin Capitală și în multe alte orașe, organizat în ultimele două decenii. Salariații din domeniul educației au ieșit în stradă în toate orașele importante din țară: Satu Mare, Buzău, Baia Mare, Alba Iulia, Timișoara, Arad, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Constanța etc. Pentru prima dată, profesorii, ceilalți salariați din școli, grădinițe, universități, palate și cluburi ale copiilor etc. au transformat un protest într-o luptă, nu doar pentru salarii decente, pentru condiții decente de muncă, ci și pentru demnitate.

Guvernanții – acaparați de grijile „rotativei“ de la guvernare și ale apropiatelor alegeri – s-au dovedit a fi niște proști negociatori. În loc să dezamorseze situația, prin disprețul afișat cadrelor didactice guvernul nu a făcut altceva decât să escaladeze conflictul social. Profesorii au ieșit în stradă, s-au radicalizat, au explodat.

Pentru prima dată în cele două mandate pe care le-a avut ca președinte, Klaus Iohannis – primul profesor al țării – s-a întâlnit cu protestatarii din educație și le-a făcut promisiuni. Apoi, i-a amenințat: „Cum îndrăznește cineva să pună în dificultate examenele naționale?“. S-a dat și o ordonanță de urgență care legi­fera propunerile formulate de Guvernul României. Profesorii, în prima ei formă, au respins-o.

Asigurări că salariul debutantului
și cel al asistentul universitar
va porni de la salariul mediu brut

În cele din urmă, Guvernul României a revenit prin adoptarea a două ordonanțe de urgență, acceptate de cadrele di­dactice, consultate în acest scop: o ordonanță de urgență „pentru stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul național de învățământ de stat“ și încă o ordonanță de urgență, „privind unele măsuri pentru acordarea unei prime de carieră didactică pentru personalul didactic și didactic auxiliar, precum și primă de carieră profesională pentru personalul nedidactic din învățământul de stat suportate din fonduri externe ne­­rambursabile“.

Prezentând actele normative adoptate, ministrul Educației, Ligia Deca, și mi­nistrul Muncii și Solidarității Sociale, Marius Budăi, au oferit mai multe detalii și explicații asupra aplicării lor.

Ligia Deca, ministrul Educației: „Pri­ma ordonanță de urgență se referă la creș­terile salariale care, pe medie, sunt peste 25%. Este de remarcat că, prin mecanismul pe care ordonanța îl pune în ­practică, vorbim despre creșteri procentuale mai mari pentru debutanți, pentru cei de care avem nevoie să rămână în sistem și să fie motivați să se perfecționeze și să ducă mai departe generațiile de elevi. O a doua chestiune importantă se referă la garan­țiile conform cărora viitoarea lege a salarizării va avea ca bază de plecare salariul debutantului sau al asistentului universitar, însumând sau plecând de la minimum salariul mediu brut pe economie.

De asemenea, tot astăzi a fost adoptat un al doilea act normativ, Ordonanța de urgență privind acordarea de prime pentru cariera didactică pentru personalul didactic și didactic auxiliar, dar și pentru acordarea primelor vizavi de cariera profesională pentru personalul nedidactic. Prima de carieră didactică înseamnă o primă de 1.500 lei net, din care aproximativ 30% sunt sumă forfetară, adică la dispoziția cadrului didactic sau didactic auxiliar, restul banilor, 70%, în acest mo­ment, putând fi folosiți pentru cursuri de pregătire profesională, echipamente IT, cărți de specialitate și alte categorii de cheltuieli care sprijină calitatea în învățământ. Prima se acordă într-o singură tranșă. Prima instanțiere este în luna oc­tombrie a acestui an și sumele vor putea fi utilizate în anul școlar 2023-2024. Tre­buie menționat că suma va fi acordată anual, până în anul 2027, sursa fondurilor fiind fondurile europene. Prima de carieră profesională acordată personalului nedidactic, care este în valoare de 500 lei pe an, similar, acordată în fiecare an în luna octombrie, pentru că atunci, pe 5 octombrie, avem Ziua Educației, până în anul 2027. Sumele pot fi folosite, în cazul personalului nedidactic, tot pentru cursuri de formare profesională sau alte cheltuieli necesare în activitatea profesională. Bugetul măsurii de susținere în această ordonanță de urgență, vizavi de prime, a fost stabilit la peste 2,1 miliarde de lei pe o perioadă de cinci ani. Bugetul anual este în jur de 400 de milioane de lei“.

Marius Budăi, ministrul Muncii și Solidarității Sociale: „Astăzi s-au majorat grilele salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu suma de 1.300 de lei pe brut, ce reprezintă în medie puțin peste 25%. S-au cuprins în această ordonanță și amendamentele din Ordonanța numărul 53, care, odată cu apariția acestei ordonanțe care va fi publicată astăzi în Monitorul Oficial, va fi abrogată, păstrându-se de acolo toate amendamentele sindicatelor – și mă refer aici la personalul didactic auxiliar din bibliotecile aflate în coordonarea, de exemplu, a unităților de învățământ superior sau psihologi sau asistenți sociali care nu erau cuprinși în anexa cu personalul didactic. Toate aceste lucruri sunt prevăzute în ordonanță, precum și în preambul și în corpul ordonanței. S-a făcut și s-a înțeles de către coaliție această solicitare a cadrelor didactice, astfel încât să avem acea asumare clară a coaliției asupra ce se întâmplă pe viitor cu Legea salarizării și anume, principiul de la care se pleacă și anume, discutăm Legea salarizării cu prevederea că salariul debutantului sau asistentului universitar va porni de la salariul mediu brut pe țară utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“.

Ca reacție, „Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret, în urma consultării liderilor organizațiilor sindicale afiliate, în cadrul ședințelor Cole­giilor liderilor celor două federații, au luat decizia suspendării grevei generale“, suspendare condiționată de instituirea, de asemenea, prin ordonanță de urgență, „prin articol distinct, a: principiului po­­trivit căruia salariul de bază al profesorului debutant/asistentului universitar va fi stabilit la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bu­getului asigurărilor sociale de stat cunoscut și care reprezintă 23% din maximumul grilei de salarizare din sistemul pu­­blic; acordării primei tranșe de majorare salarială (50% din creșterea salarială prevăzută de noua lege a salarizării) de la 01.01.2024“.

Dialogul cu profesorii a fost reluat

Guvernul, în formula ieșită din „rotativa“ prevăzută de ceva timp, dă semne că se grăbește în ceea ce privește angajamentele față de salariații din sistemul educațional. Primii parteneri de dialog pentru prim-ministrul Marcel Ciolacu imediat după preluarea funcției au fost liderii federațiilor sindicale din domeniu. Tema a reprezentat-o viitoarea salarizare, în legea devansată, deocamdată, ca intenția de elaborare sub formă de proiect. Au participat, de asemenea, președintele Senatului, Nicolae Ciucă, vicepremierul Marian Neacșu, ministrul Educației, Ligia Deca, și ministrul Muncii și Solidarității Sociale, Marius Budăi. Ulterior au fost declanșate discuțiile la obiect, referitoare la grila salarizării în sectorul educațional, grilă care urmează să se regăsească în noua Lege a salari­zării. Participă la discuții, din partea guvernamentală, miniștrii Educației, Finanțelor și Muncii și Solidarității Sociale, iar din partea angajaților din sistemul educațional, președinții federațiilor sindicale. Decizia asupra formei finale a proiectului de lege a salarizării evident că va fi de natură politică, luată la nivelul coaliției de guvernare.

Dincolo de toate, sublinierea, reiterată de cadrele didactice, este că, „în situația în care în textul noii legi a salarizării nu se vor aplica principiile cuprinse în ordonanța de urgență, greva va fi reluată“.

Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului