Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau… la mila 80 a Dunării pe când… Colegiul Naţional Vasile Alecsandri îşi măsura tinereţea spirituală cu veşnicia a şase pătrare de veac. De fapt, aşa cum frumos se exprima Miguel de Unamuno: „Trăim în amintire şi prin amintire, iar viaţa noastră spirituală nu este, în fond, decât strădania amintirii care vrea să-şi împlinească speranţele, aspiraţia trecutului nostru de a deveni viitor“.
Reprezintă deja un truism faptul că omul nu poate trăi fără rădăcini şi nu poate deveni fără aripi. Altfel spus, orizontala existenţei trebuie înălţată pe verticala spiritului. Prin rădăcini regăsim memoria trecutului, iar aripile ne propulsează către cunoaştere, ne lărgesc orizontul spiritual. Şi, chiar dacă nu conştientizăm întotdeauna, noi suntem “„produsul“ şcolilor pe care le-am absolvit. Din această perspectivă, statutul de CNVA-ist constituie pentru mine un titlu de nobleţe, Oxfordul dunărean reprezintă ADN-ul meu spiritual, iar la CNVA revin „acasă“, ca într-o mare familie.
De aceea, după consumarea sărbătoririi celor 150 de ani, din veneraţie pentru citadela spiritului din Galaţi, strada N. Bălcescu nr. 41, care mi-a tonifiat rădăcinile şi mi-a asigurat propulsie spirituală, evoc, acum, doar cîteva evenimente memorabile din „Cufărul amintirilor“.
O primă evocare, inestimabilă ca valoare afectivă rămâne pentru mine participarea la festivităţile prilejuite de sărbătorirea, pe 26 noiembrie 1967, la Teatrul Dramatic, a centenarului Liceului Vasile Alesandri. Ca elev în clasa X F, m-am bucurat de privilegiul de a fi printre puţinii selectaţi pentru a participa la această irepetabilă manifestare a spiritului LVA-ist. Mai mult, blazonului apartenenţei la elitista comunitate a LVA-ului i s-a adăugat heraldul inconfundabil al Generaţiei Centenarului. Cu uniforma de elev ca ţinută de gală, cu sufletul copleşit de emoţie, dar şi cu mândria identităţii etalon a învăţământului gălăţean, mi-am ocupat locul în sala populată cu tot ce avea mai reprezentativ spiritualitatea gălăţeană în acel moment. Programul a debutat cu evocarea literar-muzicală „Ştafeta luminii“. A urmat ,,Imnul liceului“ (text C. Calmuschi, muzica I. Buhociu), dar şi ,,Imnul centenarului“ (text Simon Ajarescu, muzica Paul Stegaru). Un veritabil triumf l-a constituit „Corul robilor evrei“ (la pian Maria Glass), moment care s-a încheiat apoteotic cu ropote de aplauze.
Programul a mai cuprins ,,Pe-al nostru steag“, de C. Porumbescu, dar şi ,,Glorios partid“ (!). Puncte de atracţie ale programului au mai fost ,,Simfonia copiilor“, de Joseph Haydn, ,,Menuet în sol major“, de Ludwig van Beethoven“, şi ,,Suită românească“, de  Alexandru Paşcanu. Din regalul artistic nu au lipsit recitări, o suită de dansuri populare etc.
Ca un veritabil arc peste timp, după 50 de ani (O tempora!), pe 24 noiembrie 2017, am fost invitat la Gala jubiliară de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini“, dedicată împlinirii a 150 de ani de existenţă a Oxfordului danubian. În cadrul unei impresionante festivităţi, Colegiului Naţional Vasile Alecsandri i s-a decernat, prin consilierul prezidenţial Simina Tănăsescu (gălăţeancă, absolventă de CNVA), ordinul „Meritul pentru Învăţământ în grad de ofiţer“, atribuit de preşedintele României, Klaus Iohannis, iar ministrul Liviu Pop a oferit colegiului placheta şi diploma aniversară „Spiru Haret“. Doamna Mioara Enache, inspector şcolar general, a oferit CNVA o plachetă aniversară şi două trofee de excelenţă celor doi directori, profesorii Romeo Zamfir şi Onuţ Atanasiu.
În cadrul unui regal artistic, au urcat pe scenă corul CNVA-ului, condus de profesoara Carmen Gabriela Mihalcea, şi corul Seminarului „Sf. Andrei“, dirijat de lect. univ. dr. Dan Eugen Drăgoi, cel care a fost şi coordonatorul muzical-artistic al evenimentului.
Ne-au încântat cu prestaţii de excepţie soliştii Andrei Cocârlea, Bianca Gârmacea, Mara Grecu, Ambra Lazăr, Iulian Macovei, Diana Movilă, Alin Munteanu şi Giulia Petrea. De asemenea, au impresionat asistenţa şi interpretările lui Andrei Grosu, ale pianistei Alexandra Zaghăr, precum şi eleganţa şi virtuozitatea dansatorilor Katy Mahulea, Mădălin Chiriac, Ana Tenie, Mihai Ciolan, Daria Ichim, Constantin Rareş, Tea Niculae şi Rareş Vădana.
De fapt, în perioada 20-26 noiembrie, s-a organizat o suită de momente aniversare, care s-au concretizat într-un veritabil „Maraton al generaţiilor“. În cadrul manifestărilor s-a lansat şi lucrarea distinsului prof. dr. Ion Cioroiu „Colegiul Naţional Vasile Alecsandri din Galaţi la 150 de ani“, care oferă o statistică impresionantă: în 150 de ani, colegiul a beneficiat de prestaţia a 1.334 de profesori (cât populaţia unei localităţi!). Acest prim volum se adaugă lucrărilor unor presigioşi antecesori (Alexandru Nicolescu, Gh. Chiricuţă, D. D. Şoitu, Laurenţiu Bourceanu, Gh. S. Ştefănescu, Ion Brezeanu, Virgil Nistru Ţigănuş, Maria Brăilescu, Mihail Brăilescu, Corneliu Goldu), care cu har au dăruit acestui sanctuar al spiritualităţii româneşti opt anuare sau documentate monografii.
Un punct de atracţie în cadrul manifestărilor l-a reprezentat şi Muzeul, înfiinţat în urmă cu 15 ani datorită strădaniilor prof. univ. dr. Virgil Nistru Ţigănuş, ale cărui preocupări au fost continuate de profesorii Corneliu Goldu şi Ion Cioroiu.
Deosebit de activă şi de implicată a fost şi tânăra comunitate „Alumni“, care reuneşte peste 6.000 de absolvenţi din promoţiile 1946-2016, în grupul FacebookLVA – CNVA Alumni. Membrii grupului au propus şi au identificat surse de finanţare pentru mai multe proiecte, dintre care cu deosebit interes a fost primit proiectul de reamenajare funcţională ultramodernă a spaţiului din curtea interioară, coordonat de un colectiv de specialişti de la Facultatea de Arhitectură Bucureşti.
Sărbătorirea Oxfordului dunărean a constituit o elevată şi distinsă manifestare a spiritului alecsandrian. S-a reconfirmat faptul că, dincolo de latura prestigioasă, liceul se distinge de alte instituţii de învăţământ similare prin relaţia specială pe care o dezvoltă între magiştri si discipoli. CNVA-iştii sunt o castă privilegiată, al cărei blazon include pregătire de excepţie, inteligenţă, înţelepciune, exigenţă, tandreţe, generozitate, care împreună definesc spiritul alecsandrian. Oxfordul dunărean pare a fi transpunerea în practică a ceea ce Noica denumea „şcoala în care nu se predă“, pentru că are „stări de spirit“, asta  dă CNVA-ul altora.
Închei aceste succinte consideraţii cu precizarea că asum paternitatea atribuirii titulaturii de Oxford dunărean Colegiului Naţional Vasile Alecsandri şi mă bucur că unul dintre cei mai prestigioşi absolvenţi ai CNVA, academicianul Adrian Bejan, profesor la Duke University din SUA, a apreciat în intervenţia sa această metaforă. Mai mult, dânsul, referindu-se şi la desinenţa danubian şi făcând analogie cu Dunărea, a precizat că „CNVA a fost fluviul care a pus România în mişcare“.
În accepţia mea, asemănarea cu Oxfordul îşi are mai multe temeiuri. „Fabrica de genii“ din Galaţi reuşeşte să dea, an de an, generaţii de absolvenţi de excepţie. Dacă până în anii ’90, performanţele se evidenţiau în numărul de admişi la facultate, în prezent, aceste performanţe se fac cunoscute prin numărul de admişi la universităţile de prestigiu din lume. Numai în ultimii cinci ani, 25 la sută din absolvenţii claselor a XII-a au fost admişi la universităţi din Europa şi SUA, dintre care mulţi şi la Oxford şi Cambridge.
Este de notorietate faptul că, în Times Higher Education World University Rankings, Universitatea Oxford  este cotată drept cea mai bună universitate europeană şi că ea ocupă locul 3 în clasamentul mondial al universităţilor. Printre profesorii şi absolvenţii Oxfordului se numără 47 de laureaţi ai Premiului Nobel, 25 de prim-miniştri britanici, 6 regi, 12 sfinţi, 50 de medaliaţi olimpici, 20 de manageri din 100 cele mai mari firme ale lumii. Universitatea Oxford este formată din universitatea propriu-zisă, 38 de colegii, 51 de facultăţi şi o multitudine de departamente. Colectivul didactic cuprinde circa 4.000 de experţi, dintre care mai mult de o sută sunt membri ai Academiei Britanice şi 70 – membri ai Societăţii Regale.
Păstrând proporţiile, CNVA este cel mai bun liceu din judeţul Galaţi şi unul dintre primele 10 colegii din România. Aşa cum se arată în numărul festiv al revistei colegiului, „Aripi“, doi profesori (Iorgu Iordan şi Florian Ştefănescu-Goangă) şi şapte absolvenţi (Dimitrie Isăcescu, Virgil Madgearu, M. Petrescu Dâmboviţa, Călin Popovici, Camil Ressu, Gh. Zane şi Adrian Bejan) au devenit membri ai Academiei Române. Precizând că lista este incompletă, noi identificând, la o primă lectură, încă şase absolvenţi (Negoiţă Dănăilă, Constantin Budeanu, Agricola Cardaş, Vasile-Mihai Popov, Constantin Drâmbă, Valentin Gheorghiu) şi un profesor (Gheorghe Ţiţeica) care au fost aleşi membri ai Academiei Române, rezultă cu prisosinţă valoarea şi performanţele „Fabricii de genii“, care este CNVA. De asemenea, poate lista ar trebui completată şi cu numele lui Dimitrie Cuclin, un alt absolvent al CNVA, care a fost propus, în 1975, la împlinirea vârstei de 90 de ani, membru corespondent al Academiei. Atunci, Mihai Beniuc s-a opus pretextând căci Cuclin merită ori să fie membru plin, ori să nu fie deloc. Conştient de justeţea dobândirii calităţii de academician, Cuclin a fost profund dezamăgit, mai ales că îşi scrisese discursul de recepţie încă din 1969!
Evident, ar mai putea fi invocate şi alte argumente care să pledeze cauza sugestiei din sintagma Oxfordul dunărean (mai ales că prima variantă, mult mai aproape de realitate, a fost  „Micul Oxford dunărean“), dar nu acest aspect este relevant, pentru că intenţia noastră nu a fost să identificăm CNVA-ul  cu referenţialul, ci doar să găsim cuvântul-imagine, din cadrul unei metafore.
Această necesitate derivă din nevoia celebrării instituţiilor, fiindcă aceastea însumează, ca şi fiinţa umană, tentaţia de a afirmare, străduinţa şi sagacitatea, sacrificiul şi inteligenţa, pasiunea şi curajul, ambiţia şi profesionalismul. Dintre instituţii, Liceul constituie locul ideal şi momentul prielnic unde visarea este permisă, unde se poate cuteza, iar fantezia zburdă, într-un cuvânt, unde se scrie legenda. În această legendă se regăsesc speranţe, regrete, suspine, succese, bucurii, împăcări, iubiri, aplauze, premii şi… multe emoţii. Acum, când Şcoala nepereche a împlinit deja 150 de ani de glorie, iar trăirile de atunci au devenit amintiri, trebuie să recunoaştem că această celebritate instituţională este rodul dăruirii multor generaţii de DASCĂLI, care s-au stins luminând, care au dăruit dobândind şi care au existat veşnicind. Longevitatea CNVA, un veritabil triumf al vitalităţii şi al perenităţii „genei româneşti“, constituie, totodată, o manifestare a supremaţiei spiritualităţii, concretizată prin primatul lui „a fi“ asupra lui „a avea“. Pentru noi, CNVA-iştii, Oxfordul dunărean va rămâne mereu o legendă vie, care aureolează cei 150 de ani de tinereţe spirituală cu nimbul veşniciei şi secole de neuitare.
Prof. dr. Gheorghe FELEA
Absolvent al CNVA, Generaţia Centenarului