În ultimele zile asistăm la o „furtună” de reacții, mai mult sau mai puțin perti­nente, mai mult sau mai puțin publice, la cele spuse de dl academician Ioan Aurel Pop la deschiderea Conferinței Naționale a Istoricilor din România.În acest context, recunosc că nici eu nu m-am putut abține, rămânând ca dumneavoastră să decideți „pertinența” intervenției mele.
Ca om cu pregătire „carteziană”, voi începe prin a defini ce înțeleg eu prin „generațiile” din titlu!
Generația „Gutenberg” este generația (n-am folosit pluralul, în ambele cazuri, fiind evident că nu este vorba doar de o singură generație) care și-a construit cultura și educația citind CĂRȚI. Cei din aceste generații nu s-au născut cu PC-ul la cap! Sunt sigur că aceștia au în casă o bibliotecă cu cel puțin câteva sute de cărți. Sunt cărți adunate în zeci de ani, „vânate”, unele dintre ele, cu intervenții la librari sau găsite în magazine pierdute în colțuri ascunse din țară. Evident, aceștia au profitat și de cultura și dedicația profesorilor prin mâinile cărora au trecut, care la rândul lor făceau parte din ce am definit eu ca „generație Gutenberg”.
Generația „ICT” este generația care și-a construit cultura folosind mai ales INTERNETUL (atenție, n-am introdus și educația), având acces la un PC, cumpărat de părinți în cele mai multe cazuri, părinți care fac parte, evident, din „generația Gutenberg”. Aceștia nu au, de regulă, biblioteci de sute de cărți, majoritatea cărților din biblioteca lor fiind, cel mai probabil, cărți de specialitate. Asta nu înseamnă că sunt mai „proști”! Dar nici nu cred că au citit… Bulgakov (de exemplu)! Totodată, sunt sigur că există o minoritate a celor născuți în anii ’80 care l-au citit pe Bulgakov, granița dintre aceste „generații” fiind difuză.
Am văzut mulți tineri la Târgurile de carte sau citind o carte în… metrou! Cum am văzut și oameni în vârstă care se uită cu „neîncredere” la cei care butonează cu dexteritate iphone-ul sau PC-ul.
Totuși, personal rămân la credința că o „cultură” nu se poate completa doar pe Wikipedia! În argumentarea acestei afirmații îl iau ca aliat pe dl Alex Ștefănescu! Vă rog, citiți-i „MESAJ CĂTRE TINERI – Redescoperiți literatura”!
Revenind la motivația care m-a făcut să scriu aceste rânduri, trebuie să vă spun că dl academician Ioan Aurel Pop a fost nedreptățit pentru cele afirmate la conferința amintită mai sus! În comparație cu Umberto Eco, care a folosit sintagma „legiuni de imbecili”, domnul profesor Pop a fost blând. Recunosc că am aflat de această „caracterizare” făcută de Umberto Eco citind un articol scris de dl Remus Florescu. Dar și dl Doru Pop a scris un articol interesant pe această temă. Folosesc acest prilej să-i felicit pe domnii menționați mai sus pentru articolele scrise în Adevărul, articole pe care le-am și postat pe pagina mea de facebook.
Deci, după cum vedeți, sunt un hibrid al generațiilor definite mai sus. Recunosc că fără calculator și smartphone m-aș simți handicapat! Articolele și cărțile de specialitate din ultimii 22 de ani nu le-aș fi putut scrie fără PC-ul meu. Contactul cu colegi/prieteni din țară sau străinătate pot să-l fac „on line”, folosind Skype sau e-mail. În ziua de azi nu se mai poate altfel! Cu toate acestea, seara nu pot să mă culc fără să citesc câteva pagini dintr-o carte. Deh… viciu de educație „gutenbergheză”!
În încheiere, folosesc acest prilej ca să-i dau o replică unui prieten de pe FB. Citez: Părerea mea e că nu e greu să te adaptezi de la generația Gutenberg la cea actuală, ci invers… Numai că generația anterioară celei actuale a fost generația lui Lenin, care ne-a adus ca societate acolo unde ne aflăm astăzi, cele ale lui Gutenberg au fost cele de dinainte de 1945… În mediul academic, după ‘45, toți profesorii universitari de valoare au fost ori decimați, ori trimiși pe la munci forțate sau în alte locuri (a se vedea inclusiv „Cel mai iubit dintre pământeni”).
Drag prieten, te-ai supărat că ți-am replicat că ai dreptate doar parțial. Da, ai dreptate că generația actuală, numită de mine „generație ICT”, se adaptează mai greu la noi, „generație Gutenberg”, d-aia i-am și îndemnat să-l citească pe Alex Ștefănescu! Dar să generalizezi cu trimitere, nici mai mult, nici mai puțin, la Lenin, mi se pare exagerat! De ce nu… Tudor Vianu? Sau Th.V. Ionescu, sau Florin Ciorăscu, ca să pomenesc doar doi profesori de la care am învățat eu fizică ca student și asistent stagiar? Au „scăpat” totuși ceva profesori de valoare după 1945, chiar eu am beneficiat de îndrumarea lor atât ca licean, cât și ca student. Îmi place să cred că și eu, ca profesor, le-am urmat exemplul.
Prin urmare, închei cu același À bon entendeur, salut!
Răzvan C. BOBULESCU