Foto: dreamstime

Lumea cu care se confruntă co­piii noștri este complexă, am­biguă și incertă. Tinerii au ne­voie să fie echipați cu abilități de viață care să le hrănească curiozitatea și încrederea, pentru a putea răspunde pozitiv la oportunități, provocări și responsabilități, pentru a gestiona riscul și a face față schimbării.

O viață creativă generează entuziasm și bucurie personală. Când suntem creativi, vedem lumea în moduri noi, punem întrebări noi, ne imaginăm noi posibilități. Capacitatea de a transfera, transforma, crea și inova devin importante abilități de alfabetizare ale secolului XXI.

Economia globală de astăzi funcționează din ce în ce mai mult pe cunoaș­tere, creativitate și inovație. Cunoștințele, imaginația și creativitatea omului sunt trăsăturile esențiale ale prezentului. A fi creativ cu viața ta înseamnă a te putea remodela, a fi deschis la a înțelege mai mult decât înțelegi în momentul prezent, din tine și din ceilalți, a căuta alternative și soluții la problemele ce inevitabil se ivesc.

Creativitatea a condus inovarea în cultura și societatea umană de milenii – de la științe și tehnologie, până la filozofie, arte și științe umaniste. Un obiectiv fundamental al educației este de a echipa indivizii cu competențele de care au nevoie pentru a reuși în viață și societate, atât pentru bunăstarea proprie, cât și pentru cea colectivă (OCDE, 2018).

Dacă tinerii sunt încurajați să gândească independent și creativ, aceștia devin mai interesați să descopere lucruri pentru ei înșiși, sunt mai deschiși la idei noi și mai dornici să lucreze cu alții pentru a explora noi idei. Cu cât sunt mai creativi, copiii au mai multe șanse să fo­­losească pe deplin informațiile și experiențele care le sunt disponibile și se extind dincolo de răspunsurile obișnuite sau așteptate. Ca urmare a stimulării creativității, motivația copiilor și ritmul lor de învățare pot crește și întări stima de sine.

Creativitatea devine din ce în ce mai recunoscută ca o abilitate importantă pentru lucrători, iar mai multe companii subliniază cât de vital este acest lucru pentru forța de muncă de astăzi. Educația și creativitatea sunt interdependente, iar motivația este privită ca un factor care influențează creativitatea.

Cum se transformă ideile creative în comportament, produse și realizări creative?

Pionier timpuriu, Guilford (1950), a văzut actul creativ ca având patru etape – pregătire, incubare, iluminare și verificare. El a făcut distincția între două tipuri de gândire: convergent – a veni cu o idee bună; și divergent – generând soluții multiple. Gândirea divergentă, a susținut el, este în centrul creativității.

Definiția „standard“ a creativității ca nou și util descrie produsele creative, dar creativitatea este constituită din procese. Creativitatea poate fi atât un produs, cum ar fi o nouă invenție, cât și un proces, cum ar fi metodele prin care se realizează o nouă gândire (Amabile, 1996). Creativitatea poate fi, de asemenea, exprimată ca fenomen social și individual (Lave & Wenger, 1991). Creativitatea există în fiecare domeniu al vieții și în fiecare disciplină (Runco și Pritzker, 2011).

Creativitatea este definită ca atenție internă constrânsă de un scop generativ. Această definiție cuprinde trei criterii: 1) atenția este direcționată intern (spre reprezentări mentale); 2) operațiile atenționale (de exemplu, căutarea, manipularea) sunt constrânse pentru a se potrivi parametrilor unui obiectiv care trebuie atins; și 3) starea scopului este generativă (nu este deja păstrată în mod precis în memorie).

Cum pot școlile să predea creativitatea? Avem școli creative? Profesorii îi ajută pe elevi
să-și descopere abilitățile creative?

Deși nu toate școlile sunt creative, se înregistrează însă numeroase reușite școlare, căci școlile nu sunt lipsite de creativitate. Încă există o presiune exercitată asupra profesorilor și asupra elevilor de a avea rezultate bune la testele cu miză mare, care a făcut ca mulți educatori să predea pentru reușita la test mai degrabă decât să promoveze talentele creative ale elevilor. Testele standardizate încă nu reușesc să măsoare creativitatea și creativitatea este cea care a diferențiat națiunile care susțin reformele în educație.

Cea mai recentă ediție a PISA este cea mai cuprinzătoare și mai fiabilă comparație internațională a capacităților elevilor, ne-a dezvăluit că multe țări au înregistrat o scădere a rezultatelor generale ale învățării elevilor, iar nivelurile de performanță s-au îmbunătățit în unele locuri. Volumul II a analizat sistemele educaționale de reziliență, iar volumul III a evaluat capacitatea elevilor de a se angaja în gândirea creativă.

PISA – Volumul III a măsurat pentru prima dată abilitățile de gândire creativă la elevi la nivel global. Rezultatele arată că abilitățile de gândire creativă variază foarte mult în sistemele de educație din întreaga lume, iar creativitatea, ca și alte abilități cognitive, poate fi activată și șlefuită prin educație.

Importanța dezvoltării gândirii creative în educație este reflectată în curricula națională din întreaga lume. Aproape toate țările participante la PISA au raportat creativitatea ca rezultat al performanței elevilor în învățământul secundar.

PISA (2022) definește gândirea crea­tivă ca fiind competența elevilor de a se implica productiv în generarea, evaluarea și îmbunătățirea ideilor care pot avea ca rezultat soluții originale și eficiente, determinând progrese la nivelul cunoștințelor și în planul imaginației.

Creativitatea se poate manifesta în moduri diferite, cercetările disting în general între „big-C“ și „little-c“ (Csikszentmihalyi & Simonton, 2013). Creativitatea „big-C“ este asociată cu produsele intelectuale, cu descoperirile ­tehnologice, capodopere artistice sau literare care ne­cesită o expertiză profundă într-un context dat. Toți oamenii pot avea însă creativitatea de tip „little-c“ (sau „de zi cu zi“) prin angajarea în gândire creativă. Creativitatea „little-c“ poate fi dezvoltată prin practică și perfecționată prin educație (Kaufman și Beghetto, 2009), este tipul de creativitate manifestat de oamenii care găsesc soluții la problemele de zi cu zi.

PISA 2022 a evaluat capacitatea elevilor de 15 ani de a gândi creativ, definită ca o competență de a se angaja în generarea, evaluarea și îmbunătățirea ideilor originale și diverse. Datele privind gândirea creativă PISA au oferit informații ­despre cât de bine pregătesc sistemele de învățământ elevii să gândească creativ în diferite contexte de sarcini.

Predarea creativității devine un fenomen global. Școlile au dezvoltat programe prin care creativitatea copiilor să fie activată. Țări precum Singapore, Coreea, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Estonia și Finlanda (în ordine descrescătoare) sunt sistemele cu cele mai bune performanțe în gândirea creativă, cu un scor mediu de 36 de puncte sau mai mult – semnificativ peste media OCDE.

În cadrul fiecărei țări, succesul elevilor într-un subset de sarcini în comparație cu performanța lor la toate celelalte sarcini poate identifica punctele forte și punctele slabe relative ale performanței. Excelența academică nu este o condiție prealabilă pentru excelența în gândirea creativă.

Rezultatele testelor PISA au arătat că fetele au depășit băieții în gândirea creativă în aproape toate sistemele de învățământ cu date disponibile. Chiar și după ce a fost luată în considerare performanța de citire, diferența de gen a rămas semnificativă în aproximativ jumătate din toate țările participante la studiu. Cercetările din neuroștiințe sugerează că variația de gen poate proveni din diferite preferințe în procesele cognitive, cum ar fi strategiile de rezolvare a problemelor, stilurile de procesare a informațiilor și flexibilitate cognitivă. De exemplu, băieții tind să adopte abordări analitice și sistematice ale gândirii creative în sarcini, în timp ce fetele favorizează procesarea mai intuitivă și holistică.

În medie, în țările OCDE, aproximativ 1 din 2 elevi se poate gândi la idei originale și diverse în sarcini simple de imaginație sau în situații cotidiene de rezolvare a problemelor. În Singapore, Letonia, Coreea, Danemarca, Estonia, Canada și Australia, peste 88% dintre elevi au de­­monstrat un nivel de bază de gândire creativă, ceea ce înseamnă că se pot gândi la idei adecvate pentru o serie de sarcini și pot începe să sugereze idei originale pentru probleme familiare (media OCDE – 78%). În 20 de țări cu performanțe scăzute, mai puțin de 50% dintre elevi au atins acest nivel de referință.

Elevii cu un statut socio-economic mai înalt au avut rezultate mai bune în gândirea creativă decât colegii lor dezavantajați, conform rezultatelor OCDE. În general, puterea asocierii dintre statutul socio-economic și performanță este mai slabă în gândirea creativă decât în matematică, lectură și știință. Participarea la activitățile școlare, cum ar fi artă, teatru, scriere creativă sau cursuri de programare în mod regulat (o dată pe săptămână), este asociată cu o performanță mai bună în gândirea creativă.

Reducerea diferențelor socio-economice de performanță ar servi la îmbunătățirea performanței generale a elevilor. Diferențele de gen și socio-economice în performanță persistă în toate tipurile de sarcini. Fetele au avut rezultate deosebit mai bune decât băieții la sarcinile de ex­­primare scrisă, iar diferențele socio-economice de performanță sunt cele mai mari în domeniul exprimării în scris. Diferențele de performanță în toate sarcinile, în general, rămân semnificative atunci când se compară băieții și fetele cu performanțe similare la citire și la matematică.

Aproximativ 8 din 10 elevi (media OCDE) consideră că este posibil să fii creativ în aproape orice materie. Elevii cu pozitive convingeri despre natura creativității au obținut un scor mai mare în gândire creativă decât alți elevi. Cu toate acestea, doar aproximativ 1 din 2 elevi (media OCDE) consideră că a lor creativitate este ceva pe care ei l-ar putea schimba. Menținerea unei mentalități de creștere a creativității are, de asemenea, o legătură pozitivă cu performanța (+1 punct de scor, media OCDE).

În țările OCDE, între 60-70% dintre elevi au raportat că profesorii lor le apreciază creativitatea, că îi încurajează să vină cu răspunsuri originale și că li se oferă șansa de a-și exprima ideile în școală. Acești elevi au obținut scoruri puțin mai mari decât colegii lor în gândirea creativă, chiar și după ce s-au luat în considerare caracteristicile școlii și performanța elevilor la matematică și citire.

În medie, la nivelul OCDE, elevii din programele de studii generale i-au depășit pe cei înscriși în programele de studii profesionale, în gândirea creativă. În Un­garia, Lituania, România, Slovacia, Spania și Grecia, elevii din programele de învățământ general au obținut mai multe puncte decât elevii din programele de studii profesionale.

Studiile ne arată că există o corelație între creativitate (și educarea ei, în școală) și performanțele bune la PISA. România de află sub media OCDE și pe această dimensiune (educarea creativității elevilor) și are printre cele mai mari diferențe între școli. Se consideră că fetele sunt mai creative decât băieții și atitudinile și credințele individuale pot influența semnificativ rezultatele. Mediul de proveniență influențează creativitatea (România are cea mai mare influență a mediului de proveniență asupra rezultatelor).

Elevii din familiile avantajate au, de asemenea, mai multe șanse de a avea un acces mai bun la educație și îngrijire timpurie de calitate. Elevii din mediile bune sunt avantajați, au o mai mare șansă de a reuși în școală, în comparație cu elevii din familii cu niveluri de educație mai scă­zute sau care sunt afectate de șomaj, cu locuri de muncă prost plătite sau sărăcie.

În 2019, Norvegia a publicat o nouă strategie care recunoaște legătura dintre munca creativă și învățarea la toate disciplinele (Ministerul Educației și Cercetării, 2019). Obiectivele strategiei au fost de a reduce conținutul curriculumului pentru a facilita experiențe de învățare mai profunde, să consolideze aspectele practice și estetice ale curriculumului (inclusiv arte, meșteșuguri, muzică și educație alimentară și pentru sănătate). În mod similar, în Danemarca, o strategie educațională în 2018 a subliniat faptul că elevii ar trebui să aibă mai multe oportunități de a dezvolta abilități imaginative și creative încă din clasele primare (Guvernul Danemarcei, 2018). În Coreea, un obiectiv important al reformei curriculumului național din 2009 a fost „creșterea unei persoane creative“ și guvernul a făcut mai multe eforturi pentru a integra gândirea creativă în sistemul educațional, a redus numărul de domenii obligatorii ale curriculumului și a stabilit „activități creative de învățare experiențială“ atât la nivel de învățământ primar, cât și gimnazial. Acele activități creative experiențiale sunt unități în care profesorii și elevii pot alege o temă de interes pentru a o studia în orice mod doresc.

Promovarea dezvoltării gândirii creative în mod consecvent și eficient în educație necesită educatori, dezvoltatori de curriculum și designeri de evaluare care să aibă o înțelegere comună a ceea ce este gândirea creativă, să înțeleagă care este modul în care elevii își pot dezvolta abilitățile de gândire creativă și să aplice o metodologie eficientă pentru a măsura progresul.

Un profesor bun este ca un grădinar, creând condiții favorabile pentru a dezvolta noi talente și cetățeni globali responsabili pentru viitor. Deși forța motrică principală pentru orice transformare a școlii este modelată și ghidată de perspectivele socio-politice și de mediile economice în care funcționează școala, liderii școlilor și profesorii ar trebui să poată asigura maximul creativ, prin im­plicarea părinților, a comunității locale și a altor factori interesați de procesul succesului școlar și al reușitei sociale. De asemenea, sunt necesare abordări creative pentru ca societatea să răspundă pozitiv provocărilor și responsabilităților asociate cu schimbările rapide.

Gândirea creativă, asocierea ideilor și proceselor, aplicarea de noi tehnici creative de învățare și realizarea conexiunilor între discipline sunt abilități importante pentru succesul la școală, la locul de muncă și în societate. Creativitatea se referă la o gândire nouă, cu impact și cu idei valoroase. Nu doar câțiva oameni sunt speciali, creativi și nici nu este vorba doar de domeniul arte. Creativitatea este, de asemenea, nu neapărat opusul regulilor, disciplinei și controlului. În acest sens, standardizarea în sine nu este un lucru rău. Unde și cum ne descurcăm ne face complet diferiți, cu rezultate diferite.

Școlile și comunitățile trebuie să echipeze elevii să fie creativi, să pregătească indivizii capabili de o viață culturală, socială și economică vibrantă și inovatoare. Coeziunea socială, durabilitatea mediului economic, prosperitatea și guvernarea eficientă vor depinde de capacitatea oamenilor de a-și debloca potențial creativ și de a forma noi in­­teracțiuni.

Ioana Șandru – dr. psiholog, Colegiul Național Mihai Viteazul, București

Articol publicat în nr. 58-59-60 al revistei Tribuna Învățământului