Confruntările fotbalistice ne oferă un bun teren de analiză și de observații psihologice care transcend, ca adresabilitate și valabilitate, limitele echipei, ale jocului propriu-zis și ale arenei. Jocul de fotbal reflectă foarte bine spiritul și mentalitatea unei națiuni.

 Urmărind echipa națională, vedem același joc pe spații mici, driblinguri mărunte, pase nesfârșite, o țesătură încurcată de schimburi de mingi. Jocul devine uneori spectaculos, în tentativa noastră de a păcăli adversarul, de a-l purta cu mingea de colo-colo, de a-l ameți și bulversa. Dar, deseori, jucătorii noștri nu știu cui să paseze mingea, ce trebuie să facă mai departe. În esență, este un efort epuizant și lipsit de finalitate. Este un blocaj într-o schemă sui-generis, din care nu pot evada, ca într-un cerc vicios. Strategia salvatoare, care survine invariabil, în aproape orice situație de luptă la mijlocul terenului, este, pentru noi, aruncarea mingii înapoi, retragerea în defensivă și tergiversarea infinită a jocului. De altfel, suntem celebri pentru jocul defensiv, exasperant. Când atacăm, o facem haotic, în afara unei logici a atacului, prin inițiative solitare, care se sting de la sine în absența coechipierilor de pe linia întâi. Nu construim, nu avem vocația schemelor grandioase și a spațiilor mari, nu avem strategii care să acopere terenul și să surprindă adversarul prin inteligență, curaj și creativitate. Nu avem forță în concepție, în abordarea strategică și în  lupta cu adversarul. Și în fotbal ca și în existență, miza noastră pare a fi aceea de a supraviețui, de a ne strecura, de a nu lua gol sau de a nu fi bătuți prea rău, și nu aceea de a învinge. Suntem mereu timorați, lipsiți de aplombul învingătorilor (vizibil, la alții, și în victorie și în înfrângere), de la început până la sfârșit. Nu avem vocația ofensivei, spiritul construcției, mentalitatea victoriei. Ceea ce ne ghidează este strategia rezistenței și a supraviețuirii.

 Toate acestea exprimă o mentalitate, adânc înrădăcinată în ADN-ul nostru. Mutatis mutandis, abordarea de la firul ierbii poate fi urmărită, în elementele ei fundamentale, în viața noastră socială și politică, în existența noastră ca popor și națiune. Mentalitatea se schimbă foarte greu, într-un timp îndelungat, dacă beneficiază de un proiect, cu ținte clare, de modele și repere și de un cadru propice al schimbării. Chiar dacă dificil, procesul nu este, totuși, imposibil. A venit timpul – și încă de mult – să ne propunem această schimbare esențială. Trebuie să ne construim o mentalitate de învingători, fundamentată pe conștiința identității, a forței și a creativității noastre, probate, în mod strălucit, de atâtea ori în istorie. (Iosif URS, Sorin IVAN)