În țara noastră, pe teritoriul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului, administrat de Universitatea din București, au fost descoperite fosile ale unor dinozauri din familia Rhabdodontidae. Sunt fosile unice în lume, a căror vârstă este considerată de aproximativ 70 de milioane de ani. Descoperirile au fost făcute în apropierea localității Vălioara din Bazinul Hațeg, județul Hunedoara, și constituie rezultatul unor cercetări efectuate pe parcursul mai multor ani de o echipă internațională formată din cercetători de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București (UB) și de la Departamentul de Paleontologie al Universității Eötvös Loránd Tudományegyetem din Budapesta (ELTE).
Migală și rigoare pentru reconstituirea unei specii rare
Pe scurt, anunță specialiștii autori ai descoperirilor, „primele indicii ale existenței siturilor fosilifere din zonă au fost identificate încă din 2019, iar cercetările ulterioare au scos la lumină resturile unor asociații bogate de vertebrate care au trăit aici către sfârșitul perioadei Cretacic“.
După cum arată rezultatele de cercetare de până acum, „cele mai numeroase fosile de dinozauri identificate aparțin unei specii erbivore, bipedă și de talie mică, 2-6 m lungime, membră a grupului Rhabdodontidae“. Descoperirea este consistentă cantitativ, iar studierea fosilelor se anunță complexă și de durată. Cercetările sunt în curs de desfășurare în cadrul unui acord multianual de colaborare între Universitatea din București și Universitatea ELTE din Budapesta. Deja, cercetătorii anunță că primele rezultate au fost publicate în decembrie 2023 în revista de specialitate Cretaceous Research, „ceea ce reprezintă o confirmare a descoperirii din partea comunității științifice“. Aprecierea de ansamblu este că „oasele descoperite sunt într-o stare de conservare foarte bună, fără să fi fost sparte sau deteriorate în mod excesiv, în pofida vechimii lor și includ și părți ale scheletului care nu au fost niciodată identificate la Rhabdodontide anterior acestui studiu“.
În termeni convenționali de specialitate, aria în care au fost descoperite fragmentele fosilelor de dinozauri a fost încadrată ca o localitate care, prin raportare din perspectiva prezentului către îndepărtata eră a viețuirii ei, a fost numită K2.
Conducătorul grupului de cercetători, dr. Gábor Botfalvai, de la Universitatea ELTE din Budapesta, explică: „Localitatea fosiliferă numită de noi K2, locul de origine a asociației de fosile discutate în articolul recent publicat, este localizată în partea cea mai vestică a Bazinului Hațeg unde, după estimările noastre, se află cele mai vechi roci sedimentare cu resturi de reptile, cu vârsta de aproximativ 71 de milioane de ani. Având în vedere mediile de viață diferite indicate de rocile de la Vălioara, precum și vârsta lor ceva mai veche, este probabil ca descoperirile noastre să releve o asociație faunistică nouă, nedocumentată de cercetările anterioare. Pentru a stabili asta, cercetările trebuie continuate și chiar aprofundate“.
Conf. univ. dr. Zoltán Csiki-Sava, de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București: „Semnificația științifică a materialului recuperat din situl fosilifer K2 este cu atât mai mare cu cât el cuprinde resturile asociate ale unui număr mic de indivizi, probabil doar 2-3 exemplare, aparținând aceleiași specii, indivizi cu talii similare și de la care s-au păstrat atât oasele diagnostice ale craniului, cât și vertebre și oase ale membrelor. Astfel de asocieri de resturi scheletice reprezentând diferite părți ale corpului – și care deci permit o reconstituire fidelă a morfologiei animalului – sunt extrem de rare în cazul Rhabdodontidelor, iar cea studiată de noi este prima documentată temeinic din împrejurimile Văliorii“.
Autorul principal al studiului, cercetătorul János Magyar, doctorand la Universitatea ELTE din Budapesta, subliniază că, „deși rude apropiate ale acestor dinozauri au fost descoperite și pe alte continente (de exemplu, în America de Nord sau chiar în Australia), familia Rhabdodontidae în sine a fost strict endemică arhipelagului insular al Europei cu 85 până la 66 de milioane de ani în urmă. Acest grup de dinozauri erbivori relativ mici ca talie, de 2 până la 6 metri lungime, include, în prezent, 9 specii diferite, dintre care 3 cunoscute doar din zona Transilvaniei, în România. În plus, multe dintre aceste specii au fost identificate doar recent, în ultimele două decenii, în principal datorită extinderii cercetărilor sistematice, în Bazinul Hațeg și în alte părți ale Europei. Scheletele parțiale descoperite și studiate de noi indică însă că acest grup de dinozauri era probabil încă și mai diversificat decât se consideră în prezent, cu noi specii care ar putea fi descrise în viitor“.
Contribuții la elucidarea originii unor dinozauri tipic europeni
Universitatea din București s-ar zice că stăpânește „o țară a dinozaurilor“ – Țara Hațegului. Fosile de dinozauri tot sunt descoperite aici de o sută și ceva de ani. Nu la tot pasul și nu toată ziua, de către orice „căutător“, „vânător“ etc., în general, amator, ajutat de vreun instrument, spre deliciul TV de popularizare. Aici este știință în toată regula. Așa a fost de la începutul cercetărilor în zonă, chiar dacă – spun cei de azi – au fost inițiate de unul considerat excentric, baronul Franz Nopcsa (1877-1933), altfel, om cu studii de geologie, paleontolog cu lucrări de cercetare, cu operă scrisă, cu responsabilități instituționale în domeniu la vremea lui. El este primul care a descoperit și a studiat, acum 120 de ani, fosile de dinozauri din familia Rhabdodontidae în Bazinul Hațeg: urme de exemplare de dinozauri pitici (socotiți așa pentru lumea lor) din Cretacic.
Cercetătorii de la Universitatea din București caracterizează fosilele de dinozauri din Cretacicul târziu din Europa ca fiind „mult mai rare decât cele din depozite de aceeași vârstă din America de Nord sau Asia. În plus, acestea sunt de regulă mai puțin complete, fragmentare și izolate. Astfel, nu se cunoaște niciun schelet complet de Rhabdodontid, ceea ce face foarte dificil studiul sistematic al grupului“.
Cercetătorii echipei internaționale consideră că prin compararea materialului abundent de Rhabdodontide descris în articolul publicat în 2023 cu cel aflat deja în colecțiile istorice, precum și prin studiul aprofundat asupra fosilelor descoperite recent sau care vor fi descoperite în viitorul apropiat, va deveni posibilă „o cunoaștere mult mai detaliată a acestui grup de dinozauri tipic europeni, contribuind la elucidarea originii, diversității specifice și evoluției lor. Concomitent, studiul vertebratelor fosile recent descoperite în zona Vălioara va permite conturarea unei imagini mai fidele despre compoziția și ecologia acestei faune de dinozauri pitici ce a trăit cu doar scurt timp înainte de dispariția totală a dinozaurilor, acum 66 de milioane de ani“.
Recunoaștere științifică reconfirmată de UNESCO
Geoparcul administrat de Universitatea din București în Țara Hațegului beneficiază de recunoașterea comunității științifice internaționale. Anul trecut, statutul UNESCO i-a fost reconfirmat, fiind primul teritoriu din România care a obținut acest statut. Diploma care atestă confirmarea în continuare a statutului UNESCO a fost acordată geoparcului Universității din București la a zecea Conferință a Geoparcurilor Internaționale UNESCO, desfășurată la Marrakesh, în Maroc.
Alexandru Andrășanu, directorul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului: „Această recunoaștere relevă efortul constant pe care Universitatea din București, prin echipa de management, autoritățile și toți partenerii locali îl depun pentru ca Țara Hațegului să fie un teritoriu de dezvoltare, de referință nu numai la nivel local și național, ci și internațional. Suntem unul dintre geoparcurile cu experiență în Rețeaua Geoparcurilor, ținând cont de faptul că este primul teritoriu din România care a primit recunoașterea de geoparc internațional încă din anul 2005. Acest fapt ne obligă să ne autodepășim în permanență și să rămânem un reper important în ceea ce privește dezvoltarea comunităților locale, educația, voluntariatul și promovarea geoștiințelor. Țin să le mulțumesc tuturor celor care ne susțin, instituții sau membri ai comunităților locale și care au contribuit la păstrarea acestui statut internațional onorant pentru România și pentru județul Hunedoara“.
Universitatea din București reamintește că fiecare geoparc internațional UNESCO membru în Rețeaua Globală a Geoparcurilor trece o dată la patru ani printr-un proces complex de revalidare, făcută în urma unei misiuni internaționale. Pentru geoparcul din zona Țării Hațegului, misiunea de revalidare de anul trecut a fost realizată de doi evaluatori UNESCO, experți independenți: dr. Manfred Kupetz din Germania și Bojan Režun din Slovenia. Cei doi au întocmit un raport care ulterior a fost validat de Consiliul Geoparcurilor Internaționale UNESCO. Decizia finală de validare a aparținut Biroului Executiv al UNESCO.
Misiunile de revalidare urmăresc măsura în care geoparcurile respectă standardele UNESCO, precum și progresele pe care le fac pe parcursul a patru ani: „Printre criteriile urmărite se numără conservarea și punerea în valoare a patrimoniului geologic, natural și cultural, managementul teritoriului și colaborarea cu instituțiile și implicarea comunităților locale în dezvoltarea durabilă a teritoriului în concordanță cu obiectivele Agendei 2030, activitățile de educație și cercetare științifică, promovarea geoturismului și parteneriatele locale, naționale și internaționale“.
Și alte zone din țara noastră, deschise cercetării științifice de teren, sunt pornite pe calea recunoașterii lor internaționale. Așa este Ținutul Buzăului, inclus, din 2022, în Rețeaua Globală a Geoparcurilor. Este al doilea geoparc internațional UNESCO din România. În același timp, alte trei teritorii aspiră la certificare internațională: Oltenia de sub Munte (din județul Vâlcea), Carpaterra (din județul Brașov) și Dobrogea Chimerică (zona de nord a Dobrogei). Despre toate acestea, informația la zi este că „se află în diverse stadii de pregătire a dosarului pentru a obține recunoașterea internațională în cadrul Programului UNESCO pentru Geoștiințe și Geoparcuri“.
Articol publicat în nr. 49-50 al revistei Tribuna Învățământului
