Stimate domnule inspector general, ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul lui 2015. Cu ce rezultate pentru învățământul dâmbovițean?
În prima parte a anului școlar 2015-2016, învățământul dâmbo­vițean a parcurs pași importanți în îmbunătățirea aspectelor deficitare reliefate de analiza întreprinsă la momentul preluării mandatului. Astfel, la nivelul „actorilor” educaționali – școală, comunitate și autorități locale, am gândit necesitatea unor schimbări de abordare, remedieri, îmbunătățiri, în funcție de responsabilitățile și atribuțiile fiecăruia. De pildă, am elaborat noi instrumente vizând modernizarea sistemului de evaluare a calității în învățământul general; am acționat pentru eficientizarea procesului educațional prin punerea în aplicare a educației centrate pe copil și a principiului asigurării relevanței pentru creștere și dezvoltare personală; am accesat noi proiecte având ca scop sporirea accesului la educația de calitate pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară; cu sprijinul organizațiilor nonguvernamentale, am promovat educația incluzivă pentru antrenarea tuturor copiilor cu cerințe educaționale speciale în activități specifice. Dovadă în acest sens sunt proiectele derulate la nivel județean sau la nivel instituțional, care urmăresc asigurarea calității procesului instructiv-educativ în concordanță cu cerințele integrării învățământului preuniversitar românesc în spațiul european. În acest context, esențială este stabilirea strategiilor de îmbunătățire a activității specifice fiecărui nivel de învățământ, stabilirea priorităților, analiza critică a rezultatelor obținute de elevi, cadre didactice, managerii instituții de învățământ, precum și de personalul Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița.
Care au fost pentru dvs. și pentru echipa managerială de la ISJ Dâmbovița cele mai mari provocări ale primei părți a anului școlar 2015-2016?
Pentru mine și, în egală măsură, pentru întreaga echipă mana­gerială a ISJ Dâmbovița, cele mai mari provocări au fost determinate de interesul vizând îmbunătățirea performanțelor instituțiilor de învățământ atât la nivelul rezultatelor școlare, cât și la nivelul dezvoltării resurselor umane; creșterea gradului de coeziune în comunitățile școlare și, implicit, reducerea tensiunilor locale; optimizarea managementului educațional, bazat pe consensualitate în aplicarea politicilor educaționale.
Domnule profesor, v-ați propus la învestirea în funcție să schimbați stilul de management la nivelul ISJ Dâmbovița. Ați reușit acest lucru?
Într-adevăr, mi-am propus o nouă abordare a modelului managerial din perspectiva dezvoltării învățământului preuniversitar dâmbovițean, pornind de la două întrebări fundamentale: Care este rolul inspec­torului în creșterea calității educației? Cum se poate îmbunătăți modelul de conducere din educație în momentul de față?
Prin definirea strategiilor de reconstrucție a unei noi paradigme manageriale, avem permanent în vedere folosirea eficientă a capitalului uman din județul Dâmbovița, rezultatul final fiind consolidarea capacității instituționale și dezvoltarea teritorială echilibrată în domeniul educației și formării profesionale continue. Gândim îmbunătățirea managementului atât la nivel instituțional, cât și la nivelul clasei de elevi, în domeniul decizional, informațional, organizatoric, metodologic, în scopul creșterii gradului de asumare a respon­sabilităților ce decurg din procesul descentralizării. De calitatea actului de conducere depinde calitatea învățământului. Există multe posibilități de îmbunătățire a eficienței sistemului de educație din România, de la maximizarea potențialului de învățare prin promovarea metodelor interactive, prelungirea programelor de pregătire a elevilor în școală, implicarea mai eficientă a educatorilor și până la dezvoltarea instruirii asistate de calculator. Forța motoare a revitalizării sistemului este dată de un management educațional mai bun.
V-ați propus, de asemenea, să dezvoltați învățământul tehnic și profesional, să-l repuneți, citez, „la locul care trebuie”. Care este acest loc? S-au făcut pași în acest sens?
Dezvoltarea învățământului tehnic și profesional reprezintă o preocupare majoră a Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița în acest moment. Din această perspectivă, concepem fundamentarea ofertei educaționale și restructurarea rețelei școlare pe baza nevoilor de dezvoltare personală a elevilor și în acord cu specificul comunităților locale. În vederea corelării ofertei educaționale cu piața muncii, ne-am propus creșterea gradului de implicare a membrilor Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS Dâmbovița), prin încheierea unor acorduri/parteneriate cu operatorii economici dâmbovițeni. Un alt demers vizează înmatricularea firmelor de exercițiu la centrala ROCT și consolidarea capacității cadrelor didactice care predau module de specialitate pentru a forma și dezvolta competențele-cheie conform standardelor de pregătire profesională. Dezvoltarea spiritului antreprenorial va putea fi atins prin sprijinirea cooperării între școli și universități, între școli și operatorii economici, între școli și partenerii sociali.
O adevărată „rană” a învățământului românesc o reprezintă starea învățământului rural. Cum stau lucrurile la nivelul județului Dâmbovița?
Învățământul rural se confruntă cu grave probleme, determinate de accesul dificil la școala de centru în comunitățile aflate într-un regres demografic constant; creșterea numărului de elevi cu CES sau cu probleme grave de sănătate; proporția cadrelor didactice titulare este de aproximativ 60%; dotarea unităților cu echipamente didactice moderne este modestă, numărul de computere fiind insuficient; nivelul educațional al familiei indică nefinalizarea educației de bază de către părinți într-un procent îngrijorător. În ansamblu, capacitatea școlilor din mediul rural de a oferi o educație de calitate este puțin peste medie, aspect dovedit de rezultate la evaluări și examene naționale cu circa un punct mai slabe decât la unități similare din mediul urban. Pornind de la aceste realități dure, ne-am propus limitarea la cinci a numărului de structuri arondate unei unități cu personalitate juridică; selectarea mai riguroasă a persoanelor cu funcții de conducere; asigurarea încadrării cu personal didactic calificat și asigurarea continuității cadrelor didactice netitulare pe catedrele pe care funcționează în prezent; facilitarea parteneriatelor profesionale și a schimbului de bune practici între școlile din mediul rural și cele din mediul urban, prin activități metodice focalizate pe ameliorarea rezultatelor elevilor; implicarea concretă și activă a experților CJRAE în asigurarea condițiilor pentru realizarea consilierii și orientării elevilor; analiza modului de distribuire a dotărilor TIC existente între unitățile coordonatoare și structuri, precum și a modului în care cadrele didactice care funcționează în structuri utilizează dotările existente în activitatea cu elevii și pentru comunicare.
Cât de mare este decalajul dintre școala urbană și cea rurală și cum vedeți, evident că nu mâine, diminuarea acestuia, astfel încât copiii din zonele rurale să aibă aceleași șanse la educație cu copiii din urban?
Decalajul dintre școala urbană și cea rurală este încă destul de mare, vizibil atât prin rezultatele obținute de elevi la examenele naționale, cât și prin înregistrarea fenomenului de părăsire timpurie a școlii. Pentru diminuarea acestui decalaj avem în vedere, pe termen mediu și lung, în acord cu strategiile adoptate la nivel național și european, următoarele: Aplicarea unor strategii de prevenire, care vizează: un sistem de educație timpurie de bună calitate; diversificarea ofertei educaționale, prin extinderea oportunităților de educație și pregătire profesională, dincolo de vârsta la care se termină învățământul obligatoriu; implicarea mai intensă a părinților; consolidarea rutelor de formare profesională și sporirea atractivității și flexibilității acestora; transformarea școlilor în comunități de învățare. Aplicarea unor strategii de intervenție: perfectarea unor metode care să identifice primele semne de risc; susținerea și sprijinirea continuă a eforturilor depuse de cadre didactice în munca lor cu elevii. Aplicarea unor strategii de compensare: programe de reintegrare școlară „A doua șansă”.
Vreau să mă întorc la momentul învestirii dvs. Ați mai spus atunci că trebuie modernizat sistemul de evaluare. Cum ar trebuie să se modifice acesta, din perspectiva dvs.?
Susținem modernizarea sistemului de evaluare prin corelarea procesului de predare-învățare-evaluare desfășurat pe parcursul școlarizării cu evaluarea finală, concretizată prin examenele naționale, standardizate, de la clasele a VIII-a și a XII-a, în sensul că evaluările continue la clasă au în vedere și metode alternative (referate, portofolii, proiecte), care stimulează creativitatea elevilor și dezvoltarea compe­tențelor acestora de autoevaluare, în timp ce examenele de sfârșit de ciclu de învățământ sunt concepute pe metode tradiționale, respectiv probe scrise sau probe practice (la competențele examenului de bacalaureat). De asemenea, considerăm că ar fi necesară și o mai bună corelare a evaluării la nivel național cu evaluările administrate la nivel internațional (PISA, TIMSS, PIRLS), bazate exclusiv pe competențe, și nu pe conținuturi. În prezent, probele elaborate pentru evaluările naționale la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a sunt gândite în această manieră. Este cunoscut faptul că România nu ocupă unul dintre cele mai bune locuri la aceste evaluări, și nu pentru că elevii români ar fi mai puțin pregătiți, ci pentru că sunt mai puțin familiarizați cu aceste modele de teste.
Foarte importantă este și evaluarea cadrelor didactice, atât la intrarea în sistem, ne referim la examenul național de titularizare, cât și la examenele pentru obținerea definitivării în învățământ sau a gradelor didactice, la care, din păcate, rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor în ultimii ani. Este necesară dezvoltarea competențelor practice, metodice ale cadrelor didactice, nu doar pregătirea de specia­litate. Pregătirea psihologică are de asemenea un rol foarte important, întrucât duce la formarea unor atitudini adecvate față de examene, cultivă gândirea pozitivă și autocontrolul emoțional, susține candidatul la nivelul motivației optime.
Domnule profesor, reforma digitală este poate cea mai mare provocare a societății actuale. Cum se mișcă ea în școala dâmbovițeană?
Considerăm că din acest punct de vedere unitățile școlare din județul Dâmbovița s-au adaptat rapid noilor realități, cadrele didactice din învățământul primar au fost foarte bine formate pe această componentă, există și dotarea tehnică necesară, iar elevii sunt mai motivați, deoarece orele de curs devin interactive, mai atractive și mai interesante, în același timp răspunzând nevoilor celor mici de a învăța prin joc, pe tabletă sau calculator. Pentru elevi, manualul digital reprezintă mediul natural în care aceștia sunt obișnuiți să lucreze și să acumuleze informații noi. În lumea de azi, competențele digitale sunt extrem de importante și ele trebuie deprinse la vârste cât mai mici, așa încât elevii să fie pregătiți din timp pentru o societate în permanentă schimbare, bazată pe tehnologie și globalizare. Beneficiile pentru profesori constau în punerea în practică a diverselor modele de predare: de la modelul tradițional, centrat pe profesor, până la modele moderne, centrate pe elevi, mai bine adaptate lucrului pe grupe și pe activitățile practice.
Ar trebui să mai precizăm și că au existat preocupări ale cadrelor didactice din județul nostru pentru elaborarea de manuale digitale, unele dintre acestea fiind clasificate pe primul loc în urma evaluărilor și declarate câștigătoare la licitațiile organizate de MECS.
Ce loc ocupă concepte ca performanță și calitate în preocupările inspectoratului pe care îl conduceți?
Creșterea calității și performanței sistemului educațional din județul Dâmbovița constituie o prioritate a inspectoratului școlar, care presupune, pe de-o parte, o motivație imediată și, pe de altă parte, o perspectivă pe termen lung, pornind de la obiectivele strategice asumate de conducerea instituției.
Pentru a avea o școală de calitate, cu performanțe reale, considerăm că resursa umană este veriga cea mai importantă, fie că vorbim de elevi, fie de cadrele didactice. Iar acțiunile prin care vizăm realizarea obiectivelor propuse sunt: formarea de manageri cu abilități de leadership; adaptarea predării în funcție de nevoile elevilor; consolidarea unui sistem de îndrumare și consiliere; diversificarea ofertei educaționale.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU