În cele ce urmează vom analiza câteva din propunerile noii legi a educației, aflate în consultare publică în România, realizând corelații atât cu actualele prevederi legislative, cât și cu modelele europene, pe componenta formarea inițială a profesorilor.

La fel ca în prezent, studenții și absolvenții de învățământ superior care optează pentru cariera didactică au obligația să absolve cursurile unui masterat didactic cu durata de 2 ani ori programele de formare psihopedagogică de nivel I, respectiv II, acreditate conform legii.

În prezent, masteratul didactic se derulează sub forma unui program-pilot în 8 universități din România, în acest an organizându-se admiteri pentru cea de-a treia promoție.

Este de presupus extinderea la nivel național a acestei prime rețele de formare inițială a personalului didactic prin masterat didactic, ce reprezintă unul dintre cele două modele oferite de sistem.

Parcurgerea nivelurilor I și II ale programelor de formare psihopedagogică reprezintă modalitatea consacrată în sistemul de educație românesc de formare inițială pentru cariera didactică.

Programele universitare de formare psihopedagogică de nivel I, respectiv II, și masteratul didactic reprezintă modelele de formare pentru cariera didactică de tip simultan și consecutiv, întâlnite frecvent în multe sisteme europene.

Ce aduce totuși nou proiectul de lege aici?

Prin excepție, pot opta pentru cariera didactică și absolvenți ai învățământului superior care nu au parcurs formarea inițială prevăzută mai sus (masterat didactic cu durata de 2 ani ori programele de formare psihopedagogică de nivel I, respectiv II, acreditate conform legii), sub condiția susținerii și promovării unei probe suplimentare de examinare a cunoștințelor teoretice de pedagogie pentru debutul în stagiatura didactică, organizat de CNFDCD la nivelul structurilor teritoriale.

Ce este CNFDCD și ce validează ideea unei rute alternative în formarea inițială a profesorilor români?

CNFDCD (Centrul Național de Formare și Dezvoltare în Cariera Didactică) este, în accepțiunea proiectului propus, o instituție ce consolidează colaborarea segmentelor de învățământ preuniversitar și universitar în formarea profesorilor.

Semnele de întrebare și chiar îngrijorarea comunității academice din sfera științelor educației apar implicit în contextul acestei propuneri. Proiectul de lege nu precizează clar care sunt atribuțiile CFFDCD, care este conținutul acestor probe, măsura în care evaluarea în cadrul acestor probe va fi corelată cu standardele de formare inițială existente în instituțiile de învățământ superior care organizează formarea psihopedagogică a viitorilor profesori.

Ne așteptăm, desigur ca o metodologie specifică, elaborată și aprobată în cel mai scurt timp de la intrarea în vigoare a noii legi să lămurească această problemă. În același timp, formularea clară a acestei prevederi în textul de lege este absolut necesară înainte de aprobarea textului final.

Pe de altă parte, avem în vedere faptul că ruta alternativă în formarea inițială a profesorilor, o rută flexibilă, adaptată cerințelor imediate în diferite momente și contexte, este și ea prezentă în multe sisteme de educație europene. Important de menționat aici este faptul că intrarea în profesia didactică prin intermediul rutei alternative are, în majoritatea sistemelor de educație europene, o conexiune directă cu învățământul universitar.

Astfel, la nivel european, rutele alternative sunt, în general, flexibile, în principal, pe bază de angajare, și mai scurte decât programele principale ale formării inițiale pentru profesia didactică. Programele de acest tip vizează, de obicei, persoane cu experiență profesională dobândită în interiorul sau în afara școlii sau absolvenți care provin din alte specializări didactice.

În mod tradițional, au fost introduse rute alternative de obținere a unei calificări pedagogice, alături de metode flexibile de recrutare în sistemele de învățământ care suferă de lipsă a cadrelor didactice.

S-au dezvoltat, de asemenea, scheme alternative pentru diversificarea profesiei prin atragerea de absolvenți de înaltă calitate și de profesioniști cu înaltă calificare din alte domenii.

Deși programele alternative variază considerabil în Europa, se pot distinge două modele organizaționale principale.

Prima abordare permite absolvenților din alte domenii de învățământ superior și persoanelor cu experiență profesională să obțină o calificare didactică prin programe scurte de orientare profesională. Acestea există în nouă sisteme educaționale (comunitățile de limbă germană și flamandă din Belgia, Danemarca, Germania, Slovacia, Suedia, Elveția, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia), unde singura cale principală de obținere a unei calificări pedagogice este de a urma programele dedicate formării inițiale pentru profesia didactică (modelul simultan).

Programele scurte de orientare profesională sunt furnizate, de obicei, de instituțiile de înățământ superior tradiționale de formare a cadrelor didactice și includ discipline pedagogice și psihologice, didactică și formare practică și oferă, de obicei, forme flexibile de înscriere, cum ar fi part-time, la distanță sau învățământ mixt, precum și cursuri de seară.

Aceste programe alternative vizează, de obicei, facilitarea accesului la formarea cadrelor didactice.

De exemplu, în comunitatea flamandă din Belgia există programe pentru profesorii stagiari (Leraar in opleiding) livrate de către instituțiile de învățământ pentru adulți. Candidații sunt de obicei obligați să aibă o diplomă de licență sau de master în domeniile legate de disciplinele predate în școli.

În Germania, instituțiile principale de formare a cadrelor didactice oferă oportunități pentru absolvenții din alte domenii să acceseze direct cea de-a doua parte a programelor principale de formare inițială pentru profesia didactică (Vorbereitungsdienst).

Danemarca oferă Programul Merit-Teacher (Profesor de Merit) (150 ECTS) destinat absolvenților de universități/ colegii universitare și persoanelor care au dobândit cunoștințe și experiență în afara învățământului, iar absolvenții sunt acreditați ca „Profesor de Merit“.

Suedia oferă un program suplimentar de formare a cadrelor didactice, care conduce la o diplomă de predare a disciplinei, ce cuprinde 90 de ECTS.

În Elveția, accesul la un program profesional scurt este condiționat de existența a minim trei ani de experiență profesională și există o restricție de vârstă (minim 30 de ani).

Al doilea model de rute alternative cuprinde formarea bazată pe angajare, care permite stagiarilor să lucreze într-o școală și să urmeze un program indivi­dual de formare care conduce la calificarea pentru profesia didactică.

De exemplu, în Letonia există programe alternative bazate pe angajare care conduc la obținerea calificărilor didactice oferite de ONG-urile Misiune Posibilă și de Centrul pentru Îmbunătățirea Școlii. ONG-ul Misiune Posibilă recrutează absolvenții de studii universitare din Letonia și îi plasează ca profesori în școli din întreaga țară, cu un angajament de doi ani pentru predarea și învățarea cu normă întreagă în cadrul programului.

În Olanda, programul Minor în Învățământ permite studenților din universități să obțină o calificare limitată de învățământ secundar (anii 1-3 din învățământul secundar general), iar programul Lateral Entry (Intrare Laterală) oferă o altă opțiune pentru persoanele cu calificări de învățământ terțiar pentru a intra în profesia de profesor fără o calificare pedagogică prealabilă. Profesorii numiți în acest mod pot lucra cu un contract temporar pentru o perioadă de maximum doi ani, în timp ce li se livrează formarea și sprijinul necesar pentru obținerea unei calificări pedagogice complete și, prin urmare, a unui contract permanent.

În Estonia, profesioniștii din alte domenii pot obține o calificare didactică prin intermediul sistemului național de calificări profesionale. Certificatul pro­fesional poate fi obținut de oricine demonstrează competențele necesare descrise în standardele profesionale pentru profesori.

Anglia oferă programele School Direct și Teach First, care asigură absolvenților un traseu spre o calificare didactică, în timp ce sunt angajați ca profesori la clasă în zona de salarizare pentru profesori necalificați.

Laura ȘERBĂNESCU – profesor universitar

Articolul integral publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 32-33