Finlanda și modelul finlandez al educației de calitate

Tribuna Învățământului30 martie 2020Preuniversitar

Gabriel VRÎNCEANU profesor

Finlanda este mirajul bunei educații. Sau a fost, locul din vârf fiind acum cedat Esto – niei. Nu pot să-mi dau seama dacă topul sistemelor educaționale ține de modă, dar cu siguranță cine se află în frunte își bazează sistemul pe etichetele incluziunii și echității, nu pe cea a selec – ției. Poate aici este marea diferență din – tre noi și ei. La ei, individualismul este pe locul doi.

Am încercat să găsesc cea mai bună formă de introducere pentru specificul finlandez și dând un search după sintagma ce spune un finlandez despre un finlandez, am descoperit o lume plină de umor, într-o mare de introvertiți. Astfel, finlandezul introvertit se caracterizează prin participarea la o conversație cu atenția cuvenită, ascultând interlocutorul, dar privind la vârful propriilor pantofi. Finlandezul extrovertit are un același grad de asertivitate, dublat de o mobilitate a privirii cu care va focaliza vârfurile pantofilor celui din fața sa.

Nemulțumit totuși de caracterizarea de mai sus, mai ales în contextul în care am cunoscut și finlandezi după privire, nu numai după educație, am continuat cercetarea și, chiar dacă textul următor l-am găsit și în alt context, consider că pune într-o lumină potrivită sensul reușitei finlandeze în educație, cea care izvorăște din copil atunci când este încurajat să gândească:

Micuțul Sibelius este în clasa I și extrem de inteligent. Într-o zi, prietenul său cel mai bun îl întreabă cum de este atât de isteț.
Micuțul Sibelius răspunde: Simplu, folosesc asocierea.
În acest timp, profesorul lor aude schimbul de replici și crede că acesta (cuvântul asociere) este un cuvânt mare pentru un elev de clasa I, așa că decide să-l testeze pe Sibelius.
– Sibelius, te-am auzit spunându-i prietenului tău despre asociere. Îți pot pune o întrebare?
– Sigur!
– Ce culoare au roțile mașinii de pompieri? Sibelius se gândește timp de aproximativ trei minute, apoi răspunde:
– Oh, este ușor, roțile sunt de culoare roșie!
– Poți să-mi explici cum ai ajuns la această concluzie? – Sigur! Mașina pompierilor are 6 roți. De 6 ori 2 este 12. 12 m-a făcut să mă gândesc la o duzină, o duzină m-a făcut să mă gândesc la ouă, ceea ce m-a dus cu gândul la o găină și o găină mă face să mă gândesc la un cocoș. Există un cocoș pe turla bisericii. Turla bisericii este înaltă, iar opusul a ceva înalt este ceva adânc. Adâncul mă duce cu gândul la ocean, unde există pești. Peștii au aripioare care m-au dus cu gândul la faptul că în 1827 finlandezii au atacat filistenii și steagul lor era roșu.

Morala: de vreți să înțelegeți cum de finlandezii sunt în topul sistemelor de educație, nu cereți explicații unui finlandez. Doar observați-l pe parcursul unei zile.

FINLANDA – date și informații generale

Vom începe prezentarea de țară cu un aspect pe care-l consider determinant. Astfel, referitor la finanțarea educației în Finlanda, la nivelul anului 2017, alocarea din PIB a fost de 5,3% (11.837 milioane de euro), în scăderea anuală începând cu 2010, în contrapondere cu o creștere constantă în perioada 2000-2010. Luat pe sectoare, pentru aceeași perioadă de după 2010, au crescut cheltuielile per elev în cadrul finanțării educației timpurii (preșcolare), 3% din total buget educație (2017), și pe perioada de școlarizare obligatorie, aproximativ 40% din total buget educație (2017); în scădere se situează cheltuielile pentru formarea profesională inițială și legate de ucenicie, într-un procent cumulat de aproximativ 16% din bugetul pentru educație (2017). De remarcat faptul că un procent de aproximativ 6% din bugetul pentru educație (2017) reprezintă sprijin financiar pentru studenți, iar finanțarea pentru nivelul echivalent liceal (secundar superior) reprezintă aproximativ 6% din totalul bugetului pentru educație (2017).

Rețeaua instituțiilor de învățământ este cuprinsă în două categorii de registre, cel al furnizorilor de educație (47% ai autorităților locale, 6% ai administrației centrale și 44% privați) și cel al instituțiilor de învățământ din Finlanda. Conform înregistrărilor din 2018, sunt 715 furnizori activi de educație și 3.236 de instituții de învățământ, acoperind o populație de 1,84 milioane de preșcolari, elevi și studenți. Din totalul instituțiilor care formează rețeaua, 2.234 reprezintă unități de învățământ obligatoriu, care școlarizează fie elevi în anii de studiu 1-9, fie pe cicluri (anii 1-6, respectiv anii 7-9), tendința fiind de creștere a numărului de școli care școlarizează elevii pe întreg parcursul celor 9 ani de studiu (aproxi – mativ 250 de unități în 2009, în prezent – aproximativ 500), ponderea majoritară deținând-o școlile care acoperă primii 6 ani de studiu (2018 – aproximativ 1500, în scădere de la un total de aproape 2.250 în 2009).

Învățământul obligatoriu este organizat printr-o rețea formată din 2.288 de instituții (în 2019, în scădere cu 53 de unități față de 2018), cu un total de 564.100 elevi, cu o medie de 246,55 elevi/ unitate, cele mai multe școli fiind con – centrate în arealul capitalei, regiunea Uuisimaa, 523 de școli, în această zonă înregistrându-se o medie de 325,85 elevi/ unitate. Se consemnează o creștere ușoară a numărului de elevi din învățământul obligatoriu, în 2019 față de 2018, cu 0,6%. În raport cu totalul populației școlare din învățământul obligatoriu, aproximativ 20% din elevi au beneficiat de intervenții de sprijin educațional moderat sau spe- cializat. De menționat că 5% din unitățile de învățământ obligatoriu – primar și secundar superior – sunt unități de stat, în responsabilitatea autorităților locale.

Raportat la datele din 2018, se regăsesc 70 de unități de învățământ special (pe nivel de învățământ obligatoriu) cu un efectiv total de 4.200 de elevi (o medie de 60 de elevi/unitate), numărul unităților fiind în scădere, fie ca urmare a desființării lor, fie prin absorbție (fuziune cu alte unități).

De menționat că printre școlile desființate sau fuzionate, unele aveau sub 20 de elevi, majoritatea fiind cu un număr de peste 50 de elevi (fie că erau școli speciale, fie de masă).

Alte tipuri de instituții educaționale care funcționează în sistemul de educație finlandez (2018) sunt: școli de învățământ secundar superior – 336 (109.900 de elevi, deci o medie de 327 elevi/unitate), școli care acoperă atât învățământul obligatoriu, cât și pe cel secundar superior – 42 (28.400 de elevi, cu o medie de 676 elevi/unitate), școli profesionale – 84 (189.100 elevi, cu o medie de 2.251 de elevi/unitate), școli profesionale pentru elevii cu nevoi speciale – 5 (5.000 de elevi, cu o medie de 1.000 de elevi/unitate), școli profesionale specializate – 20 (25.500 de elevi, cu o medie de 1.275 de elevi/unitate), școli și licee de muzică – 84 (62.800 de elevi, cu o medie de 748 de elevi/unitate), școli și licee cu profil sportiv – 13 (18.000 de elevi, cu o medie de 1.385 de elevi), școli de învățământ vocațional militar, universități politehnice (științe aplicate) – 25 (145.500 de stu – denți, cu o medie de 5.820 de studenți/ unitate), universități – 14 (158.200 de studenți, cu o medie de 11.300 studenți/ unitate), o academie militară și 6 licee militare, 12 centre de educație a adulților și 14 centre de formare profesională a adulților, universități de vară și licee populare etc.

În perioada educației preșcolare, datele relevă o participare a peste 59.000 de copii, fie în grădinițe din cadrul școlilor, cu program scurt (aproximativ 15%), fie în centre de îngrijire de zi (grădinițe cu program prelungit, aproximativ 85% din totalul preșcolarilor).

Datele oficiale (2019) relevă disponibilitatea legislativă pentru homeschooling (437 de copii), iar pentru 668 de copii, în urma evaluării specializate s-au acordat derogări de la vârsta de debut a învățământului obligatoriu. Există date exacte (2019) privind numărul de copii aflați la vârsta învățământului obligatoriu, care studiază în afara țării (familii cu rezidență temporară în străinătate), înregistrându-se 1.332 de copii în această situație.

Date raportate la anul 2.018 relevă faptul că 73% din totalul populației (76% din populație nativă finlandeză, față de doar 51% din populație non-nativă finlandeză) cu vârstă mai mare sau egală cu 15 ani (aproximativ 4,3 milioane) a finalizat învățământul obligatoriu și are un nivel de calificare certificat, în creștere cu 1% față de datele raportate la anul 2017. Un procent de 40% din finlandezii nativi (față de doar 25% din non-nativi) au finalizat studiile secundare superioare (liceu), iar 36% au un nivel de educație cel puțin terțiar (2018).

Relația dintre educație și ocuparea prin muncă este una care relevă că absolvenții diferitelor niveluri de învățământ dețin competențele necesare pentru a fi angajați, 90% din absolvenții de studii superioare sunt angajați și 69% din absolvenții de formare profesională inițială care au obținut certificate de calificare de bază sunt în câmpul muncii cu un procent în creștere, începând cu anul 2014. În baza măsurării indicatorului de inserție la un an de la absolvire, 72% din absolvenți sunt angajați, din care 14% part-time (continuând studiile) și 57% cu normă întreagă. Se înregistrează un procent de șomaj de 8% (2017), aproape dublu la bărbați față de femei. Cele mai atractive domenii pentru angajare sunt domeniul sănătate și asistență socială, urmat de afaceri, administrație și drept, aproape la egalitate cu domeniul învățământ. Rata cea mai mică de inserție se înregistrează la calificările de bază.

Conform statisticilor, 123.100 de elevi au obținut calificare profesională în 2018, dintre aceștia 85.000 au participat la programe de formare profesională inițială, 27.300 la programe de educație profesională suplimentară și 10.800 la educație profesională de specialitate, numărul total de elevi fiind în creștere. 26% din elevi au studiat tehnologia, 23% servicii și 19% sănătate și asistență socială. Pe toți anii de școlarizare se totalizează un număr de 322.300 de elevi în curs de calificare (2018). În conformitate cu legislația care a intrat în vigoare în 2018 (Legea privind formarea profesională), sistemul de formare inițială și cel de formare a adulților nu mai sunt separate.

Din perspectiva de gen, atingerea unor niveluri superioare de educație relevă o pondere mai bună la femei, pentru studii terțiare (36% din femei, 28% din bărbați), iar la nivel de studii universitare (licență/master/doctorat) procentul înclină ușor în favoarea bărbaților (1,1% din bărbați, respectiv 0,9% din femei). Raportat la domenii de pregătire, domeniul sănătate și asistență socială este cel mai bine reprezentat din perspectiva de gen (87% femei), ponderea feminină mică fiind în domeniul inginerie și construcții, urmat de domeniul tehnologiei comunicațiilor și informațiilor (TIC, 16%).

Datele statistice finlandeze se referă și la distribuția populației pe regiuni, după durata medie a studiilor, regiunea ce cuprinde capitala fiind în top, cu o medie de 4,2 ani de studii peste cele de învățământ obligatoriu, iar nivelul cel mai scăzut (South-Savo) este de 3,2 ani.

O serie de date publice se referă la procentul de tranziție de la un ciclu de învățământ la altul. Astfel, 53% din absolvenții de învățământ obligatoriu au continuat studiile de tip învățământ secundar superior (liceu), iar 41% au optat pentru învățământul profesional. La aceste statistici se adaugă faptul că aproape 60% din studenții din învățământul profesional inițial provin direct din învățământul obligatoriu, 23% au absolvit calificări profesionale anterior, 4% dețin diplomă de examen de tip Bacalaureat și au finalizat o calificare profesională, iar 8% dețin doar diplomă de examen de tip Bacalaureat.

Învățământul general secundar superior este furnizat prin intermediul a peste 380 de instituții de învățământ, număr în descreștere. Educația în limba suedeză este furnizată în 36 de școli secundare superioare, cuprinzând 6% din elevii de învățământ secundar superior.

Aproximativ 2.000 de elevi optează pentru examenul internațional de Bacalaureat.

Referitor la opțiunea absolvenților de învățământ secundar superior, la finalizarea studiilor și după susținerea unui examen de tip Bacalaureat (matriculation examination), 82% din aceștia au solicitat studii suplimentare, pregătitoare pentru acces la învățământ superior, doar 18% dintre absolvenți au continuat cu studii universitare (într-o scădere ușoară față de 2017, puțin peste 20% în 2007, dar în creștere ușoară față de 2016) și 10% au optat pentru învățământ superior de tip științe aplicate (cu înmatriculare tot în 2018), cu o scădere accentuată de la puțin peste 20% (2007). Aproximativ 70% din absolvenții liceului nu optează imediat pentru continuarea studiilor (2017), procent care în urmă cu zece ani (2007) se situa la puțin peste 50%. Este o realitate faptul că majoritatea absolvenților de liceu (învățământ secundar superior) au o întrerupere de cel puțin un an în continuitatea studiilor, aceasta datorându-se și numărului de locuri disponibile, redus semnificativ față de numărul de absolvenți.

Date referitoare la anul 2015, cu o promoție de 31.058 de absolvenți, relevă o distribuție a absolvenților de învățământ secundar superior care promovează examenul de tip Bacalaureat și care continuă studiile astfel: în primul an după absolvire – 56,2% din care 8,8% continuă cu învățământul superior tehnic (profesional) și 47,4% continuă cu cel puțin învățământul terțiar; în al doilea an de la absolvire – un total de 69% din care 8,1% (profesional superior), respectiv 61% (cel puțin terțiar); în al treilea an – un total de 72,3% din care 6,6% (profesional superior), respectiv 67,5% (cel puțin terțiar), deci la trei ani după finalizarea studiilor de învățământ secundar superior, peste 25% nu se regăsesc încă într-o formă superioară de învățământ (universitar).

De menționat faptul că, dintre studenții înscriși la învățământ superior de științe aplicate (tehnic), 45% au finalizat studiile cu promovarea examenului de tip Bacalaureat, 27% au fost absolvenți cu o calificare profesională și 13% îi reprezintă pe cei care au promovat atât examenul de tip Bacalaureat, deținând și o calificare profesională.

Referitor la învățământul universitar, un număr total de 153.400 de studenți au studiat în universități (2018), procentual la fel cu 2017; din aceștia, 77.000 de studenți urmează studii de licență, iar 58.000 studii de masterat. Au fost înregistrați 18.300 de studenți la programe postuniversitare, din care aproximativ 17.500 studii doctorale. Privitor la domeniile de studiu, cel mai mare număr de studenți optează pentru arte și științe umaniste (17%, 2018), fiind urmate de afaceri, administrație, drept și inginerie. Universitatea din Helsinki înregistrează cel mai mare număr de studenți (peste 30.000), urmată de Universitatea Aalto (aproape 17.500) și de Universitatea din Turku (peste 16.000).

Acces egal la educație și la calitatea educației

Finlanda acordă o atenție deosebită intervențiilor de sprijin pentru elevii cu dificultăți sau aparținând unor categorii dezavantajate, furnizând sprijin la trei niveluri: general, specializat și intensiv, dar un elev nu poate beneficia decât de un singur tip de intervenție la un anumit moment. Astfel, 18,8% din elevii din învățământul obligatoriu au primit sprijin pentru învățare, fie în categoria sprijin specializat ( într-o creștere a numărului de elevi beneficiari de la aproximativ 3% în 1995, la un maxim de peste 8% în perioada 2008-2010, cu o evoluție descendentă după această perioadă, dar în creștere în ultimii ani – tot 8%, cu o valoare aproximativ de 4 ori mai mare la băieți decât la fete, 8,6% din beneficiari primind sprijinul în cadrul colectivelor de educație specială din cadrul școlilor speciale, procent care este în descreștere în ultimul timp), fie din categoria sprijin intensificat (date care evidențiază un debut al acestei forme în 2011, adresat la aproximativ 2% din populația școlară, în 2018 ajungând la o acoperire a aproximativ 11% din populația școlară, cu un procent aproape dublu băieți față de fete).

Printre beneficiarii sprijinului special, 8,6% au primit toată educația în grupuri de educație specială din școlile speciale în toamna anului 2018. Ponderea celor care primesc toată educația într-un grup de învățământ special într-o școală specială a scăzut anual; ponderea sa a fost cu 4,7 puncte procentuale mai mică în 2018 decât în 2011. Ponderea celor care primesc toate educațiile în altă parte decât în cadrul unui grup de învățământ special într-o școală specială a fost de 27% în 2018, ceea ce a fost cu un punct procentual mai mic decât în 2017. Dintre elevii care au primit sprijin special, 22,8% au avut durată prelungită a învățământului obligatoriu (ponderea învățământului obligatoriu extins a scăzut în ultimii ani).

12% din elevii care au primit sprijin special (2018) au avut programe individualizate la o disciplină, 12% pentru 2-3 discipline și 16% pentru patru sau mai multe discipline de studiu. 74% din elevii care au primit sprijin intensiv (2018) au primit educație specială part-time, la 55% s-a asigurat un program de remediere și 39% au necesitat asistență specială și/sau servicii de interpretare. 40% din elevii care au beneficiat de sprijin specializat au primit educație specială parttime, 37% au beneficiat de programe de remediere și 59% au necesitat asistență specială și/sau servicii de interpretare.

Numărul de elevi din învățământul profesional care au beneficiat de programe de sprijin specializat a crescut în timp, pornind de la 12.500 de elevi în 2004 și înregistrându-se 25.600 de elevi în 2017 (mai mult decât o dublare a numărului într-un interval de nici 15 ani). Numeric, raportat la 2017 în învățământul profesional erau școlarizați 116.166 de elevi, 20% din aceștia fiind într-o formă de învățământ special.

Referitor la zona de curriculum reprezentată de învățarea limbilor străine/ moderne, alegerea cea mai mare o reprezintă studiul limbii engleze, urmată de alegerea pentru studiul limbii suedeze (92% din liceeni, respectiv 86% din elevii din învățământul profesional); referitor la studiul limbilor de circulație internațională, 61% din elevii de liceu studiază două limbi, iar 38% trei sau mai multe limbi, fiind înregistrați aproximativ 1.000 de elevi cu 5 și 6 limbi învățate. Cele mai studiate limbi, în afară de engleză și suedeză, sunt germana, spaniola și franceza.

Continuarea articolului poate fi citită în numarul doi, serie nouă, al revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Revista poate fi achiziționată aici.