Consiliul Național al Elevilor

În România, sistemul educaţional funcţionează având ca resursă de la bugetul de stat puţin peste jumătate din procentul prevăzut în Legea educaţiei naţionale. În România, cheta ilegală pentru fondul clasei şi fondul şcolii este o normalitate. În România, sute de primării refuză să acorde burse pentru elevi, administraţia publică locală absolvindu-se de orice obligaţie când vine vorba de a contribui la crearea unui climat educaţional centrat pe nevoile şi interesele elevului. În România, discrepanţele dintre şcolile din mediul urban şi cele din mediul rural sunt atât de apăsătoare încât devin tolerate, elevii fiind, din păcate, victime în acest cerc vicios al finanţării învăţământului preuniversitar. Astfel, Consiliul Naţional al Elevilor, structura de reprezentare a tuturor elevilor din România, solicită următoarele, în vederea garantării incluziunii educaţionale şi mai ales pentru a asigura accesul la educaţie pentru fiecare copil din România:

– un buget care să corespundă nevoilor din sistem, nu unul dictat de Ministerul Finanţelor Publice; această măsură s-ar putea realiza prin creşterea gradului de implicare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar în ceea ce priveşte stabilirea costului standard per elev;

– costul standard per elev să fie unul bine definitivat şi să reflecte realitatea, iar prin acest mecanism să se insiste pe ameliorarea diferenţelor din sistemul educaţional. Consiliul Naţional al Elevilor propune coeficienţi măriţi pentru grupurile vulnerabile din sistem, precum şi pentru elevii din mediul rural;

– administraţia publică locală să se implice real în dezvoltarea infrastructurii şcolare, în oferirea finanţării complementare necesare pentru un proces instructiv-educativ desfăşurat în parametri normali;

 – implicarea reală, nu decorativă a reprezentanţilor administraţiei publice locale în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar;

– interzicerea oricărei forme de sprijin financiar oferit şcolii de către elevi sau părinţi prin eliminarea fondului clasei şi al şcolii. În acest sens, poziţia directorului unităţii de învăţământ preuniversitar trebuie să fie una fermă, transmisă prin toate canalele de comunicare către membrii comunităţii şcolare;

– garantarea de către fiecare administraţie publică locală a serviciilor de pază şi protecţie în fiecare şcoală care intră în subordinea sa, în regim gratuit, în conformitate cu Legea 35/2007;

– acordarea fondurilor necesare aducerii în condiţii optime pentru elevi a infrastructurii şcolare, astfel încât aceştia să nu mai înveţe în unităţi de învăţământ ale căror condiţii igienico-sanitare şi dotări sunt anacronice, precum şi pentru actualizarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1955/1995, pentru aprobarea Normelor de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor;

– respectarea legii de către administraţiile publice ale unităţilor administrativ-teritoriale din România, în sensul aplicării prevederilor privind reducerea de minimum 50% la transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi la transportul intern auto, feroviar, naval şi fluvial;

 – respectarea legii de către operatorii de transport, atât a celei privind raportarea fiscală, cât şi a celei privind siguranţa călătorilor;

– modificarea, când este cazul, cu bunăvoinţă a tarifelor de către transportatori, astfel încât bugetul de stat şi bugetele locale să nu fie prejudiciate şi toţi elevii să aibă posibilitatea de a ajunge la şcoală folosind mijloacele de transport în comun existente;

– susţinerea resursei umane implicate în procesul instructiv-educativ prin salarii adecvate;

– organizarea unor dezbateri în comunităţile şcolare la care să ia parte consiliile şcolare ale elevilor, asociaţiile de părinţi, sindicatele profesorilor, reprezentanţii autorităţilor publice locale şi alţi factori interesaţi, în care să se creioneze direcţii de acţiune în vederea valorificării descentralizării în şcolile din România. ,,Finanţarea învăţământului preuniversitar trebuie să urmeze elevul, să reflecte realitatea din fiecare comunitate şcolară în parte. Din păcate, nu există la ora actuală o soluţie universal valabilă. De aceea, semnalăm autorităţilor în grija cărora se află sistemul educaţional să admită faptul că fiecare şcoală este diferită, fiecare elev are nevoile sale. Din acest punct de vedere ne dorim echitate în finanţarea educaţiei, nu egalitate, implicare reală, nu vorbe“, a declarat Antonia-Laura Pup, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor.