Oglinda spiritului filosofic este o oglindă specială pentu că reține numai trăsăturile esențiale ale obiectului reflectat. În cartea Istoria în oglinda spiritului filosofic modern și contemporan, realizată de Ioan N. Roșca, istoria umană tratată filosofic de moderni și contemporani, adică filosofia istoriei, ne prezintă următoarele principale teme: factorii necesari procesului istoric (premisele istoriei), conexiunea acestora, factorul determinant, elementul dominant, subiectul istoriei, sensul istoriei, metodologia cunoașterii istorice.  În prima din cele trei secțiuni ale cărții, autorul expune și analizează contribuția adusă în unele sau altele dintre problemele amintite de către unii dintre cei mai importanți filosofi străini, de la englezii Hobbes și Locke și marii luminiștii francezi Montesquieu, Voltaire, Rousseau, continuând cu Kant, Hegel și Marx și încheind cu mai mulți gânditori contemporani, fiecare semnificativ pentru o anumită direcție de gândire, și anume: Windelband și Rickert, Gramsci, Sartre, Lévi-Strauss, Althusser, Marcella D’Abbiero, Merleau-Ponty. În secțiunea a doua, autorul se ocupă de gânditorii români, evidențiind  majore în domeniu, aduse fie de istorici preocupați și de filosofia istoriei, fie de filosofi. Cei selectați sunt: Bălcescu, Dobrogeanu-Gherea, Xenopol, Iorga, Pârvan, Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, Mircea Florian, Lucian Blaga. În ultima secțiune, valorizând contribuțiile anterioare, autorul realizează o sinteză personală privind problematica abordată.

Primele două secțiuni se remarcă prin documentarea amănunțită și travaliul de sistematizare și prelucrare a fondului ideatic. Ele pot fi lecturate ca un roman filosofic, în care există o filiație de idei de la un gânditor la altul, dar și diferențe, iar uneori opoziții. De exemplu, se poate urmări configurarea a ceea ce numim azi ,,stat de drept“ prin distincția operată de Locke între legislativ și executiv și prin completarea adusă de Montesquieu, care a susținut și separația celor două puteri de puterea judecătorească; la fel, există o evoluție a ideilor despre factorul istoric determinant de la gânditorii din Secolul Luminilor la Hegel, de la acesta la Marx și, mai departe, la diferiți gânditori contemporani. Deosebit de importanți sunt și istoricii, și filosofii români ai istoriei, integrați în contextul gândirii filosofice europene.

Actualitatea fondului de idei asupra istoriei intrat în patrimoniul gândirii universale se relevă cel mai pregnant în ultima secțiune, în care autorul, plecând de la achizițiile anterioare, le operaționalizează, le pune în lucru, regândind, din perspectiva lor, dar și a realităților istorice contemporane, marile întrebări ale filosofiei istoriei. Pentru că țin să subliniez importanța filosofiei istoriei pentru mai buna înțelegere a istoriei din zilele noastre, voi insista mai mult asupra unor idei sau doar întrebări pe care le formulează Ioan N. Roșca în secțiunea amintită. În legătură cu factorul istoric determinant, el preia distincția făcută de A. D. Xenopol între factorul istoric determinant (care generează schimbarea tuturor domeniilor vieții socio-istorice) și factorul dominant (care produce schimbarea unor domenii, dar nu a tuturor), detaliind și sporind argumentele existente. El susține că determinante sunt ideile și idealurile noi, pentru că, într-adevăr, numai acestea duc la schimbarea istoriei în ansamblu, dar precizează că este vorba de ideile obiectivate, materializate în diferitele domenii de activitate. Totodată, afirmă că factorul dominant poate diferi  de la o etapă istorică la alta, fiind fie economic (Marx), fie politic sau de alt gen. El însuși susține importanța actuală a politicului, considerând că, sub forma statelor naționale sau și a unor organizații politice internaționale, acesta este singurul care poate modera întrucâtva imperialismul globalismului economic. În ce privește faptele istorice, autorul subliniază însemnătatea faptelor de valoare, dar precizează că trebuie avută în vedere semnificația pozitivă sau negativă a acestora, căci istoria a fost în diferite perioade și poate fi schimbată și azi radical nu doar de valorile pozitive, ci și de valorile negative. De aici, importanța valorilor pozitive perene, validate de istoria de până acum, indiferent de forma pe care o capătă în zilele noastre, față de pseudo-valorile și de valorile negative, vehiculate în diferitele sfere ale realizării umane. Despre subiectul istoriei, se întreabă dacă istoria mai este făcută astăzi de oamenii individuali și de popoarele din care fac parte, sau dacă nu cumva se impun în mai mare măsură diferite organisme și organizații internaționale, unele chiar neoficiale, secrete. Cât privește sensul (scopul) istoriei, deși acesta este impredictibil și nici nu există un scop al omenirii în ansamblu, totuși, pe termen scurt, sunt previzibile anumite tendințe de viitor și sunt posibile anumite scenarii. Important este ca proiecțiile umane individuale și colective să conveargă spre același țel al afirmării autentic umane, al concordiei naționale și internaționale.

În concluzie, o carte de referință, care denotă importanța gândirii filosofice pentru mai buna înțelegere a omului și istoriei prezente și viitoare și care îndeamnă la reflecție personală.
���
D��