„Fiilor patriei care s-au dedicat virtuţii şi ştiinţei – un loc sacru“

7

Prof. Mircea MAIER, directorul Liceului Teoretic  Joseph Haltrich, din Sighișoara

Existenţa unui învăţământ în Sighişoara este pomenită prima dată într-un document din anul 1522 în care este vorba de un „rector scholae“ cu gradul academic de „baccalaureus“ căruia Consiliul orăşenesc din Sighişoara i-a dat o haină în valoare de patru guldeni pentru meritele sale, „ca să-şi dea silinţa cu junii“. Învăţământul la Sighişoara este însă cu siguranţă mai vechi, deoarece în perioada 1445-1522 au studiat în mod dovedit 95 de studenţi sighişoreni la Viena care trebuiau să-şi fi primt pregătirea preuniversitară la Sighişoara. Exista atunci probabil o şcoală latină în acest oraş. Această şcoală latină, în documente numită „Şcoala veche“ („Alte Schull“) sau „Schola Maioris“, era în curtea parohiei evanghelice de azi. Abia în 1607 ea a fost dislocată în vârful dealului împădurit într-un turn pe zidul cetatii unde se aflau deja Turnul Cositorarilor, Turnul Aurarilor și impunătoarele edificii ale Bisericii din Deal.

Dar în curând, noua clădire care avea mai mult caracter şi rol de apărare nu mai satisfăcea cerinţele învăţământului, şi, în anul 1619, primarul Martin Eisenburger a dispus construirea unei noi clădiri („Naye Schull“, „Şcoala Nouă“ – actuala clădire anexă) pe care s-a înscris: „Schola Seminarium Reipublicae“ 1619 (Şcoala — o pepinieră a comunităţii 1619). Această clădire găzduia un auditoriu boltit cu frumoase fresce şi, deasupra, patru cămăruţe folosite ca locuinţe de către dascăli.

Pentru a uşura urcarea dificilă în Dealul Şcolii, mai ales în lunile de iarnă, în 1654 a fost construită Scara acoperită, „Scara Elevilor“ („Schtilertreppe“) care atunci avea în jur de 300 trepte (azi 176).

La insistenţele rectorului Johann Mild, în 1792 a început construireaa unei noi clădiri pentru liceu. S-a ridicat o clădire cu două niveluri pe care s-a înscris pe frontispiciu: „PATRIAE FILIIS VIRTUTI PALLADIQUE SESE VOVENTIBUS SACRUM“ („Fiilor patriei care s-au dedicat virtuţii şi ştiinţei – un loc sacru“). Literele mai înalte din acest text considerate numere romane şi însumate dau drept cronogramă, anul 1793. Şcoala din Deal a fost în secolul al XIX-lea şi mai ales în a doua jumătate „instituţia şcolară de frunte a saşilor“, o şcoală de referinţă (după prof. dr. Paul Philippi).

În 1901, clădirea şcolii a fost reconstruită şi supraetajată, obţinând înfăţişarea de astăzi şi numele celui mai renumit director al ei, Bischof-Teutsch-Gymnasium, pe care l-a purtat până în 1948, la Reforma învăţământului. Şcoala a fost un liceu de băieţi în care, şi datorită internatului foarte bun (Casa Albert), veneau elevi din toată ţara, un mare număr dintre ei chiar şi din Banat.

Profesorii de aur de la „Joseph Haltrich“

Şcoala a avut nişte dascăli extraordinari care au avut şi norocul că au fost conduşi de trei directori care ulterior au fost episcopi ai Bisericii Evanghelice Luterane la Biertan şi apoi la Sibiu (1843-1867 Georg Paul Binder, 1867-1893 Georg Daniel Teutsch, 1893-1906 Friedrich Muller, urmaţi apoi de Friedrich Teutsch, 1906-1933, fiul lui G. D. Teutsch) care timp de aproape un secol au influenţat hotărâtor destinele saşilor din Ardeal. Şcoala a dispus atunci de personalităţi – oameni de ştiinţă, pedagogi şi oameni de artă, bine cunoscute şi în afara şcolii (Joseph Haltrich, Michael Albert, Richard Schuller, Johann Wolff, şi mai târziu Heinrich Hohr, Karl Roth, Julius Hollitzer, Hans Markus ş.a.).

Personalitatea cea mai cunoscută pe plan internaţional care a fost elev şi dascăl în Liceul Episcopul Teutsch (cum se numea liceul începând din 1901) a fost Hermann Oberth, tatăl tehnicii rachetelor şi zborurilor cosmice.

„Lupta pentru supremație“ într-o școală trilingvă și elevii de excepție care i-au călcat pragul

În ceea ce privește relația dintre români și germani (și nu trebuie să-i uităm aici nici pe maghiari) trebuie să recunoaștem că atunci când au intrat în contact, toate cele trei națiuni, a fost o luptă crâncenă pentru supraviețuire, dar cu timpul și cu înțelepciune am câștigat toți această bătălie. Noi românii am fost cei mai vitregiți de soartă și a trebuit să luptăm pentru drepturile noastre. Așa se face că, în anul 1892, un comitet al Patidului Național Român în frunte cu Ion Rațiu au formulat o petiție către impăratul Franz Josef – Memorandumul Transilvaniei. Până aici nimic deosebit, dar puțină lume știe că acest Memorandum a fost tradus în limba germană de către Zaharia Boiu, primul elev român care a absolvit liceul nostru. El a fost poet și publicist român, membru corespondent al Academiei Române (1890). A înființat prima școală românească în Sighișoara în anul 1861.

Pierdut în negura vremii îl găsim și pe feldmareșalul Michael Friedrich Benedikt Freiherr von Melas, tot absolvent al liceului nostru, care în anul 1800, în data de 14 iunie, este conducătorul trupelor austriece în lupta de la Marengo împotriva francezilor conduși de Napoleon.

Astăzi, cele două clase paralele cu predare în limba germană (0-XII) sunt populate cu elevi români și maghiari (etnici germani avem aproximativ 4%), elevi care vor să se specializeze în limba germană și să cunoască mai bine cultura germană.

Avem relații cu școli din Germania, Anglia, Austria și Elveția. În fiecare an, patru-cinci clase de elevi sunt fie plecate în aceste țări, fie au oaspeți, elevi, din aceste țări. Avem, de asemenea, și un număr foarte mare de absolvenți de universități străine, care fie sau întors și lucrează la noi, fie au rămas și lucrează în țările respective.

Liceul Teoretic Joseph Haltrich – membru al Alianței Colegiilor Centenare

Reforma învăţământului din 1948 a transformat liceul de băieţi în Şcoală Pedagogică Mixtă cu Limba de Predare Germană. Această şcoală, formată prin unificarea Şcolii Normale evanghelice de băieţi din Sibiu cu Şcoala Normală evanghelică de fete din Sighişoara, a produs până în 1955 generaţii de excepţie de învăţătoare şi învăţători pentru şcolile germane din toată ţara. Mulţi dintre absolvenţii ei au devenit directori de şcoli şi chiar inspectori şi activişti culturali.

În 1956, Şcoala din Deal a fost transformată în Liceul Teoretic nr. 3, în 1959, clasele I-VII au fost transferate la Liceul de Fete de atunci şi un rând de clase române de liceu de aici a fost transferat la Şcoala din Deal.

În 1972, cu ocazia sărbătoririi a 450 de ani de la prima atestare documentară, şcoala a primit numele fostului elev, dascăl şi director al ei: Joseph Haltrich.

În 1977, Liceul Joseph Haltrich a devenit liceu industrial, păstrând însă şi clase de matematică-fizică.

Din 1990, Liceul Joseph Haltrich este din nou liceu teoretic cu clase de matematică- informatică, umaniste şi biologie-chimie. În urma exodului masiv al populaţiei săseşti, în toamna anului 1990, resturile claselor I-VIII germane au fost comasate în două clădiri din Cetate, la internat şi pe strada Bastionului. De atunci şcoala are câte două clase I-VIII cu limba de predare germană şi câte cinci clase IX-XII, trei cu limba de predare română şi două cu limba de predare germană.

Din 2002, toate clădirile Liceului Joseph Haltrich au fost exemplar reparate şi modernizate cu fonduri de la Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf. Fundaţiei şi soţilor dr. Karl Scheerer (fost elev al liceului)  li se cuvin cele mai calde mulţumiri pentru angajamentul lor la executarea acestor lucrări.

Dacă ne uităm în urmă, la exemplele ce ni le-au lăsat foștii absolvenți, despre care am vorbit mai înainte și la truda cadrelor didactie (înaintași ai noștri) de a face un laborator de biologie, atunci sigur că simțim cum acestea toate apasă pe umerii noștri și ne obligă să luam cel mai bune decizii.

Liceul Teoretic Joseph Haltrich este, din 12 octombrie 2019, membru al Alianței Colegiilor Centenare… Iar povestea venerabilei Schola Maioris continuă cu, cine știe, poate încă alții 500 de ani de educație performantă.