Fenomenul „bullying“ la adolescenți

Fenomenul „bullying“ pare să fie încă o problemă insuficient conștientizată în societatea românească și poate un subiect incomod. Cauzele și consecințele fenomenului bullying nu sunt noi, sunt manifestate la toate generațiile de copii și tineri. Am remarcat în cercetarea noastră o creștere rapidă a frecvenței sau un specific al violenței de la o anumită perioadă de vârstă, în funcție de gen, fenomenul bullying având mod de manifestare specifică, cu repercusiuni la vârsta adultă.

Dacă violența este definită ca un rău fizic sau mental, cazurile fiind în descreștere, bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență; cazurile de bullying sunt în creștere, solicită specifice tipuri de strategii de prevenție. Studiile arată că jumătate din copii sunt agresați, victimele fenomenului bullying în ultimul lor an de școală și cel puțin 10% sunt victime constante ale violenței în școală (American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 2008).

Violența se raportează la cazuri ce sunt împotriva legii, depășind granița legalității, în timp ce fenomenul bullying rămâne în aria legii. Violența este considerată un comportament neacceptat, bullying-ul este forma acceptată ca o parte a vieții normale. La tineri, violența și bullying-ul sunt ceva obișnuit. Violența este corelată cu folosirea armelor, consumul de droguri, raportată la categorii de tineri din zone defavorizate, cu risc de abandon școlar, cu rezultate școlare slabe. Bullying-ul este forma de violență cu nivel scăzut în școli, însă cea mai răspândită de formă de violență în zilele noastre.

Unii specialiști (Olewus, 1991) consideră ­bullying-­ul comportamentul sau atitudinea de „intimidare“ în mod repetat și intenționat, ca modalitate de a câștiga puterea asupra altei persoane. Dacă în mod obișnuit experiențele de bullying erau văzute inițial ca fiind for­me disfuncționale de joc între copii, astăzi bullying-ul se identifică cu precizie prin următoarele aspecte:

• Este un comportament abuziv care de regulă conduce la comportamente violente pronunțate și persistente, care se mențin pe termen lung;
• Experimentarea victimizării pe termen lung cauzează elevului agresat disconfort, frică, și suferință;
• Există un dezechilibru în raportul de forță dintre agresor-victimă.

Bullying-ul se centrează mai mult spre indivizi, care pot fi băieți sau fete, spre cei care au mare nevoie de putere, de control. Victimele sunt cei care nu știu să facă față agresiunii, suferind adesea de depresie și stimă de sine scăzută. Fenomenul bullying are nevoie de strategii de intervenție specifice, de politica de tip „toleranță zero“. În acest proces, agresorii și victimele se pot angaja în alte manifestări din ce în ce mai violente. Atât în actele violente, cât și în situații de bullying, elevii-victime se tem și refuză să mai vină la școală, suferă în urma unor pedepse fizice dure date în familiile lor.

Nevoia de putere și de dominare fac din victimă o țintă, iar agresorii vor răni fizic, social sau emoțional pe ceilalți. De cele mai multe ori, cei care hărțuiesc au fost hărțuiți (Crothers, L.M. & Levinson, 2004) sau sunt ei înșiși hărțuiți, de colegi, de familie.

Bullying-ul afectează pe toți: pe victimele agresiunii, pe agresor și pe observatori. Aceștia din urmă, observatorii, rămân calmi, prudenți, sensibili și nesiguri, cu o slabă încredere în sine, se cred mai slabi fizic decât colegii.

Agresorul nu-și dă deama cât de agresiv este, consideră că alții sunt mai agresivi decât el, are puține abilități de rezolvare a conflictelor, îi place să domine, are o empatie scăzută pentru ceilalți. Victimele actelor de violență resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilință, izolare, disperare și suferă curent de răni fizice; suferă mult mai mult de tulburări psihologice și somatice și riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de școală, de a se pune în situație de eșec, de a-și pierde respectul de sine, de a fi deprimate, de a claca nervos și chiar de a se sinucide (Kaltiala-Heino, 1999; Lawlor, 2002; O’Moore, 2003).

Dacă tinerii participă la activități de consiliere, la campanii antibullying, relațiile de comunicare se ameliorează, cele conflictuale se reduc și se creează un climat educativ optim, sănătos. Cu cât activitățile de prevenire a fenomenului bullying se adresează mai multor tineri și părți interesate, cu atât crește responsabilizarea. Pe linia acestui ­demers al gândirii considerăm că șansele de a rezolva conflictele în perioada adultă sunt mai mari dacă adolescenții vor fi instrumentați să facă față fenomenului bullying.

Pentru a putea identifica fenomenele de bullying și formele sale de manifestare, precum și cauzele și soluțiile posibile de prevenție și intervenție, am încercat să surprindem reprezentările diferiților actori ai comunității educative – manageri școlari, cadre didactice, elevi și ale altor factori responsabili.

În cercetarea noastră, bullying-ul a fost operaționalizat prin intermediul unui chestionar ce conține 12 itemi. Urmând linii de cercetare anterioare, am considerat utilă departajarea a două fenomene, și anume bullying-ul prin modalități fizice (cei 3 itemi din chestionar ce au contribuit la acesta sunt: lovit ușor, lovit cu pumnul și împins) și bullying-ul prin modalități psihologice (cei 9 itemi din această categorie sunt: amenințat, șicanat, exclus din grup, spunerea de lucruri urâte, strigarea pe nume la modul ironic, aluzii sexuale, primirea de mesaje jignitoare pe e-mail sau telefon, deposedare de bunuri sau bani, în­cercare de lovire).

În prima etapă am prezentat distribuția de frecvențe a variabilelor manipulate și câțiva indici statistici de bază care caracterizează la modul general aceste variabile în eșantionul cercetării (de ex. media, valorile minime și maxime, abaterea standard). Am investigat, de asemenea, dacă distribuțiile variabilelor în­deplinesc criteriile de normalitate a da­telor, în caz contrar urmând a fi folosite teste pentru date non-parametrice.

În cea de-a doua etapă am ales testul statistic potrivit pentru fiecare tip de relație pe care am dorit să o investigăm, în funcție de tipul variabilelor implicate. Pentru ipoteza 1 am folosit testul diferențelor dintre mediile scorurilor de bullying ale băieților și fetelor. În cazul ipotezelor 2 și 3 am utilizat teste de corelație având de-a face cu variabile non-categoriale. Pentru ipoteza 4 am folosit modele de regresii liniare multiple pentru a detecta potențialul efect unic al variabilei „stare afectivă“, dincolo de posibila influență a variabilelor „gen“ și „vârstă“.

Din totalul de 119 subiecți, 41,5% au declarat că nu au fost agresați în niciun fel la școală, ceea ce face ca prevalența bullying-ului în școli în populația prezentei cercetări să fie de 58,5%.

Studii atestă faptul că anumiți elevi sunt mai predispuși să cadă pradă bullying-ului la școală datorită stării afective pe care o afișează în clasă (de exemplu, o stare depresivă poate atrage agresiune fizică sau psihologică). După cum se observă în histograma din figura 3, ­ma­joritatea elevilor consideră totuși că ­asemenea fenomene au loc destul de rar, în timp ce doar aproximativ 5% dintre ­respondenți consideră că sunt victime
ale acestor acte violențe în fiecare zi în școala lor.

Diferențe dintre băieți și fete privind bullying-ul suferit la școală

Considerăm că băieții sunt mai mult supuși bullying-ului fizic în comparație cu fetele, dar că situația stă invers în ceea ce privește bullying-ul prin mijloace psihologice.

Tabelul nr. 2 prezintă rezultatele testului Mann-Whitney pentru toate analizele efectuate. Mediile prezentate în tabele nu sunt mediile efective ale scorurilor brute înregistrate la scalele chestionarului, ci sunt mediile rangurilor, fiind vorba de date non-parametrice.

După cum se observă, băieții din grupul acestei cercetări sunt mai predispuși să cadă victime bullying-ului fizic decât fetele, iar diferența statistică este puternic semnificativă. În ceea ce privește bullying-ul prin mijloace psihologice și scorul total al bullying-ului nu există diferențe statistic semnificative între băieți și fete. Evaluarea generală a modelului (goodness-of-fit), ca și efectul unic al stării afective, deasupra potențialelor efecte ale variabilelor vârstă și gen, sunt prezentate prin indicii statistici specifici regresiei liniare multiple în tabelul nr. 3.

Din rezultatele regresiei se observă că atât vârsta, cât și genul elevilor (ambele introduse în model în blocul 1) explică într-o măsură semnificativă din punct de vedere statistic variațiile în scorul la bullying prin modalități fizice (RA²=0,62; p<0,001).

Analizând valorile beta din tabelul co­­eficienților se observă că trecerea variabilei gen de la feminin la masculin este asociată cu o valoare beta pozitivă și semnificativă statistic (p=0,003), ceea ce ne confirmă că băieții sunt cei care, cu precădere, cad victime agresiunilor fizice. Vârsta copilului explică și ea parte din variația scorului la bullying fizic (beta=-0,15; p=0,01), valoarea negativă a coeficientului confirmând faptul că vârsta mai mică se asociază cu creșterea bullying-ului fizic la respectivii elevi victime.

Rezultatele statistice asociate blocului 2 (în care am introdus doar variabila stare afectivă) arată că starea afectivă contribuie cu un efect semnificativ statistic și dincolo de efectele genului și vârstei, la variații în scorul bullying-ului fizic (RA² change =0,015; p=0,034). Evaluarea generală a modelului (goodness-of-fit), ca și efectul unic al stării afective, deasupra potențialelor efecte ale variabilor vârstă și gen, sunt prezentate prin indicii statistici specifici regresiei liniare multiple în tabelul nr. 4.

Din rezultatele regresiei se observă că atât vârsta, cât și genul elevilor (ambele introduse în model în blocul 1) nu explică într-o măsură semnificativă din punct de vedere statistic variațiile în scorul total la bullying (R²=0,01; p ns.). Rezultatele statistice asociate blocului 2 (în care am introdus doar variabila stare afectivă) arată că starea afectivă contribuie cu un efect semnificativ statistic și dincolo de efectele genului și vârstei, la variații în scorul total al bullying-ului (RA² change =0,075; p<0,001). Valoarea negativă a coeficientului beta asociată stării afective confirmă că starea afectivă negativă se asociază puternic cu creșterea scorului total la bullying. Pe ansamblu, modelul prezentat explică 8,5% din scorul total la bullying.

Am observat că există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește statutul de victimă a bullying-ului, însă doar pentru formele sale fizice. Astfel, băieții sunt mai des supuși agresiunii fizice decât fetele (de asemenea, vârsta este și ea un factor semnificativ, în sensul că băieții mai mici sunt mai mult agresați decât băieții din clase mai mari). În schimb, nu există diferențe de gen statistic semnificative în ceea ce privește bullying-ul prin modalități psihologice sau cel manifestat prin orice fel de formă, ceea ce înseamnă că fetele și băieții sunt supuși în egală măsură acestor tipuri de bullying, inclusiv cyberbullying-ul, una dintre formele foarte noi de bullying apărute că urmare a tehnologiilor de ultimă generație (e-mail sau rețele de socializare).

În urma unor regresii multiple, am observat că cel mai important predictor al tuturor formelor de manifestare a bullying-ului este starea afectivă resimțită de către elev la școală, în sensul că o stare afectivă negativă se asociază cu prezența bullying-ului.

Pentru a construi un instrument eficient de combatere a violenței în școală, trebuie făcută o analiză profundă a practicilor școlare, a acțiunilor interne, locale de prevenire și combatere a violenței școlare. Subliniem în această lucrare rolul foarte important al actorilor școlari: profesorii, manageri, părinții sau alți membri ai comunității în prevenirea și stoparea actelor violente.

Articol publicat în nr. 47-48 al revistei Tribuna Învățământului

Ioana Șandru – dr. psiholog, Colegiul Național Mihai Viteazul, București