„Dacă vrei ca ceva să fie spus, cere-i unui bărbat
acest lucru și-l va spune; dacă vrei ca un lucru să fie făcut,
cere-i unei femei și acesta va fi făcut!” (Margareth Thatcher)
Primăvara aceasta este diferită de multe altele. Pentru că începe în a 61-a zi a anului. Ceea ce se întâmplă o dată la patru ani. Acum i-a venit rândul. Și, parcă pentru a refuza întârzierea de o zi datorată regulilor umane, a încălcat pe cele ale naturii, venind înainte de timp, dar nu înainte de vremuri. A deschis ușa dintr-o răsuflare, caldă suflare, insinuându-se în viața noastră sub masca unei plăpânde ființe, capricioasă și copilăroasă, într-o succesiune de surâsuri și stropi de bună dispoziție.
Primăvara aceasta nu este diferită de celelalte. Pentru că începe. Ceea ce se întâmplă anual. I-a venit rândul din nou. Și, parcă pentru a onora ciclul vieții, aduce cu ea speranță, inocență și fior. Și-a deschis sufletul către trecătorii prin viață, șoptindu-le parcă litanii de bună regăsire și de bună trăire.
Primăvara aceasta diferă prin ceea ce nu diferă. Ne uimește prin ceea ce nu surprinde, prin naturalețe și acceptare. Ne îmbrățișează, ne sărută, ne mângâie, ne alintă. Începe ceea ce nu sfârșește și sfârșește prin a ne cuceri. Ne-a venit rândul să pășim pe o nouă treaptă a spiralei devenirii. Și, parcă pentru a reafirma bucuria de a vedea zâmbetul celor dragi, primăvara ne pătrunde cu muzica gesturilor simple, cum ar fi acesta – de a nu lăsa nespusă povestea cotidianului. Și îndemnându-ne la a deschide suflet, gânduri și brațe, pentru a primi cum se cuvine liniștea. Cea dinainte de tumult.
Femeia de astăzi este diferită de cele de ieri. Pentru că începe cea de-a 61-a zi a anului asumându-și roluri și responsabilități. Ceea ce se întâmplă în orice zi, zi de zi. Și, parcă pentru a refuza situarea în expectativă, face abstracție de timp, dar nu și de vremuri. Deschide uși spre zone ne-explorate, insinuându-se în viața noastră sub masca unei plăpânde ființe, capricioasă și copilăroasă, într-o succesiune de surâsuri și stropi de bună dispoziție.
Femeia de azi nu este diferită de celelalte. Pentru că oferă certitudinea continuității. Miracol care se întâmplă. Mereu. Și, parcă pentru a onora ciclul vieții, aduce cu ea speranță, inocență și fior. Își deschide sufletul către trecătorii prin viață, șoptind la urechea ființelor plăpânde parcă litanii de bună regăsire și de bună trăire.
Femeia de lângă noi diferă prin ceea ce nu diferă. Ne uimește prin ceea ce nu surprinde, prin naturalețe și acceptare. Ne îmbrățișează, ne sărută, ne mângâie, ne alintă. Începe ceea ce nu sfârșește și sfârșește prin a ne cuceri. Și, parcă pentru a reafirma bucuria de a vedea zâmbetul celor dragi, femeia ne învăluie cu muzica gesturilor simple, cum ar fi acesta – de a nu lăsa nespusă povestea cotidianului. Și îndemnându-ne la a deschide suflet, gânduri și brațe, pentru a primi cum se cuvine liniștea. Cea dinainte de tumult.
Femeia și primăvara fac diferența dintre ieri, azi și mâine. Pentru că, prin timp, femeia ți se dezvăluie mai întâi ca mamă, apoi – într-o frenezie de stări ca cele ale momentelor de primăvară – prietenă, soție, copilă, tovarășă, comandant sau slujitor.
Femeia și primăvara nu fac discriminări când iubesc. Fie că iubesc ființe, stări, fapte sau neființe. Regenerează ceea ce ating. Cu o pală de vânt sau cuvânt.
Femeia și primăvara diferă doar prin ceea ce nu diferă.
Femeia se definește prin primăvară, iar primăvara se retrăiește prin femeie.
Vă urăm o primăvară indiferentă la tot ce e lipsit de culoare, de sentiment sau de trăire.
 
Gabriel VRÎNCEANU,
Director CCD București