A trecut deja aproape un an de când noile programe de gimnaziu se aplică. Împreună cu variantele de manual corespunzătoare. Este, probabil, timpul ca şcolile, inspectoratele şcolare să facă succinte evaluări cu privire la modul în care aceste programe, aplicate corespunzător, au dus la o îmbunătăţire a predării-învăţării la clasa a V-a. Şi, mai ales, e timpul să ne punem din nou întrebarea dacă problema cea mai serioasă a gimnaziului „analfabetismul funcţional“ la limba română, dar şi cel „matematic“ dau semne de retragere. Fiindcă, altminteri, programele nou aplicate pot fi în continuare lăudate ca fiind un „pas bun“ înainte, dar dacă ele nu vor demonstra că realitatea şcolii poate fi calitativ schimbată, atunci toate eforturile se vor dovedi pe jumătate inutile.
Am încercat, aşadar, o descifrare a modului în care programele gimnaziale, cea de limba şi literatura română în primul rând, au schimbat ceva atât în mentalitatea profesorului, cât şi, evident, în ceea ce înseamnă rezultatele activităţii de învăţare cu elevii. Ne-am asumat riscul şi am demarat ancheta noastră la o şcoală cu efective mici, rurală, din judeţul Prahova: Şcoala Gimnazială Iordăcheanu. Am început însă cu stângul. Profesorul care a predat la clasa a V-a a plecat cu circa o lună în urmă, lăsând astfel elevii sub semnul provizoratului. Soluţia, deocamdată, este ca o doamnă învăţătoare să predea orele, ne spune directoarea acestei instituţii, prof. de română Nicoleta Tudose. Poate de aceea aprecierile asupra programei şi manualului după care se lucrează nu au putut fi semnificative… Un oarecare scepticism a însoţit însă reacţia directoarei atunci când am întrebat dacă fenomenul „analfabetismului funcţional“ va putea fi redus în noile condiţii. Întrebarea nu făcea doar parte din „chestionarul“ propus, ci avea directă legătură şi cu faptul că dintre cei 32 elevi de clasa a VIII-a care suţinuseră simularea, 18 luaseră note sub 5… Reuşim totuşi, în locul unor „analize“ de programe şi manual, să vedem cum reacţionează elevii la citirea unui text din manualul Art, după care se lucrează la această şcoală. La o lectură la prima vedere, există încă dificultăţi în parcurgerea textului, cauzate, între altele, şi limbajului folosit de manual, mult mai potrivit probabil mediului urban. Dar, ne întrebăm, cine ar fi putut să vadă toate manualele şi să descopere un manual ceva mai adecvat, eventual mai accesibil, pentru această categorie de elevi!…
La Liceul Teoretic Constantin Brâncoveanu, din oraşul Urlaţi, discutăm, iniţial, cu prof. Iuliana Stan, care are cuvinte de apreciere faţă de noua programă pentru clasa a V-a. E mai puţin teoretică, ne spune, se pune evident mai mult accent pe lectură şi pe varietatea de texte cu care se confruntă elevul, temele sunt de interes pentru copii, fiindcă pe aceştia „e greu să-i mai prinzi azi pentru a citi ceva“. Şi atunci?!,  întreb eu. Urmează o discuţie în care recunosc din nou „retorica“ motivării elevului prin „factorul plăcere“, ideea că elevul trebuie  să fie astfel atras să citească, să înveţe, prin metode specifice, dar mai ales prin conţinuturi care să-i placă. Mă întreb  cu voce tare dacă această retorică nu este cumva şi o „capcană“ pe care chiar profesorii şi-au construit-o treptat pentru a scuza scăderea evidentă a calităţii instrucţiei în ultmul deceniu. Doamna profesoară îmi explică însă că starea de fapt creată se datorează mai ales părinţilor şi modului în care aceştia au intervenit în funcţionarea şcolilor. Suntem, practic, la dispoziţia acestora, adaugă o colegă de cancelarie, atentă la discuţia noastră.
În ceea ce priveşte manualul şi maniera în care acesta oglindeşte programa, prof. Rozalba Elena Tănase, care predă la clasa a V-a, ne spune  că programa aerisită a făcut ca şi manualul (tot Art!) să fie aerisit, atent redactat, ilutrat expresiv, dar, paradoxal, ne spune tot dumneaei, limbajul pare pe alocuri cumva mai dificil decât cel al vechiului manual Art, după care, de asemenea, a lucrat mulţi ani. Discuţia alunecă apoi asupra unor schimbări de conţinuturi la  gramatică, unele bine-venite, altele asupra cărora, după opinia dumneaei,  se ridică anume semne de întrebare. Dar, în esenţă, concluzia este una favorabilă, grafica, textele alese totul este cu plăcere receptat de către elevi.
La Școala Gimnazială Bucov, tot din judeţul Prahova, profesoara Jeni  Şendroiu, după ce face câteva aprecieri asupra noii programe, devoalează  reacţia copiilor în raport cu manualul (de astă dată manualul Sigma!) „Reacţiile elevilor au fost de încântare în ceea ce priveste manualul. Dacă la început le-au plăcut coloratura și iustraţile manualului, pe parcurs am observat că le stârnesc interesul titlurile, structurarea lecțiilor, varianta digitală etc“ (…) Personal, sunt încântată de faptul că am ales acest manual, este un manual accesibil și pot lucra diferenţiat cu elevii mei“.
Ce-ar mai fi de adăugat?!… Poate faptul că la Bucov, profesoara de română aduce în discuţie caracterstici precum accesibilitate şi diferenţiere, asociate manualului. Nu ştim dacă în criteriile de licitaţie ale vechii Metodologii de aprobare a manualelor, caracteristici precum accesibilitate (limbaj, frazare!), diferenţiere, se constituiau/se constituie  cu adevărat în criterii  de avizare, dar spusele profesoarei de la Şcoala Constantin Stere, din Bucov,  ne atrag atenţia încă o dată asupra modului în care sunt alese manualele. Nicio instituţie abilitată nu se oboseşte/nu s-a obosit încă să producă şi să trimită o scurtă prezentare a celor 12 manuale de limba şi literatura română pentru clasa a V-a, apărute în conformitate cu programa, gest motivat de nevoia de a se face o mai bună şi adecvată alegere. Inerţia, zvonul, influenţa unora sau altora, „moda“ ţin adesea locul realităţilor unei şcoli gimnaziale care este una firesc variată, aşa cum de altfel variate ca adresabilitate sunt cumva şi manualele produse… În cazul cel mai bun, un profesor care s-a luat în serios, în ceea ce priveşte alegerea manualului, a văzut cel mult 5-6 manuale, adică jumătate din ceea ce oferea la începutul anului şcolar piaţa manualelor. Este limpede că în zona rurală este nevoie cu predilecţie de manuale accesibile, esenţializate, cu un limbaj pe măsură. Dar care sunt de fapt aceste manuale, nu se prea ştie!…
E posibil că semnalul dat de aceste însemnări să fie luat în seamă de inspectorate, de inspectorii de specialitate şi primul an al aplicării noii programe să fie un prilej neratat de feedback. Ar fi un feedback necesar, ba chiar obligatoriu, mai ales că se prefigurează concluzii încurajatoare. În acelaşi timp, dincolo de orice schimbări privind politica de elaborare a manualelor şcolare, undeva, cineva trebuie să transmit un mesaj de claritate; nu e obligatoriu ca toată lumea să aleagă un anume manual. Fiindcă, e limpede, un manual, chiar excelent fiind, nu poate cuprinde întreaga gamă a intereselor grupurilor de elevi şi nici chiar întreaga gamă a formării didactice a profesorilor al căror „portret“, bănuim, nu este realizat conform unui „Pat al lui Procust“. În  rest, numai bine!…
Adrian COSTACHE