prof. Vasile Nicoară
Stimate domnule director, oferiţi-ne pentru început un scurt istoric al CN Mircea cel Bătrân, de la malul mării, o înaltă instituţie de învăţământ liceal, membră a Alianţei Colegiilor Centenare.
La aproape 20 de ani după Războiul de Independenţă şi recuperarea celei mai mari părţi a Dobrogei de la Imperiul Otoman, într-o perioadă de mare avânt tehnologic şi economic, în 1896, Ministerul Instrucţiunii Publice decide înfiinţarea primului gimnaziu clasic de băieţi din Constanţa. După alţi 15 ani, în 1911, acesta este transformat în liceu, prin adăugarea ciclului superior (structura era gimnaziu cu durata de 4 ani şi liceu tot cu durată de 4 ani – subliniez aici un element care înseamnă tradiţie şi specific românesc). Între timp, de la 1900, primise numele domnitorului Mircea cel Bătrân.
În perioada interbelică, liceul devine emblematic pentru Dobrogea şi, prin sprijin regal, dar şi în urma unei campanii susţinute de comunitatea locală, se construieşte în perioada 1923-1928 un imobil impozant în centrul oraşului.
În perioada 1945-1958, liceul funcţionează împreună cu Liceul Ana Ipătescu (actualul Mihai Eminescu) în clădirea acestuia deoarece imobilul Liceului Mircea cel Bătrân a devenit sediul comandamentului militar sovietic.
După revenirea în 1958 în clădirea sa, liceul continuă perioada de glorie interbelică şi formează noi generaţii de absolvenţi, al căror obiectiv l-a constituit învăţământul superior.
Care sunt rezultatele şi performanţele care vă recomandă ca liceu de elită? Care este, în opinia dvs. de director şi cadru didactic, formula calităţii şi performanţei în Educaţie?
După 1990, împlinirile liceului îl evidenţiază ca unitate de avangardă a modernizării şcolii româneşti şi ca deschizător de drumuri în racordarea la universalitate: în 1993 se inaugurează primul centru de informatică şi în 1997 primul cabinet multimedia. În 1996, la festivitatea centenarului, primeşte titlul onorific de Colegiu Naţional, iar în 1997-1999 au loc primele proiecte europene (Comenius şi Arion). Din 1998 se implementează proiectul de reformă în managementul educaţional, iar ca urmare, în anul 2000 este înfiinţată Fundaţia Alumni a Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân, care devine din 2004 unul dintre cei mai importanţi furnizori de formare continuă pentru cadrele didactice.
Din 1998, liceul, împreună cu gimnaziul reînfiinţat, devine partener al Universităţii Ovidius, din Constanţa, şi al Northern University of Iowa în proiectul-pilot „Laboratory School” privind formarea în cariera didactică.
În anii 2002-2004, în colaborare cu Centrala pentru limba germană în lume, s-a implementat programul lingvistic Deutsche Sprach Diplom (DSD) cu specializarea „bilingv limba germană”, iar în colaborare cu British Council s-au introdus programele de examinare Cambrige şi IELTS. Prin ESU (Uniunea mondială a vorbitorilor de engleză) se desfăşoară competiţiile de discurs public „Speak-out” şi „Public speaking”.
În perioada 2006-2008, au fost adoptate programul de certificare în utilizarea PC-ului ECDL şi cel de elaborare baze de date IT „Oracle”. În 2007, Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân a fost inclus în programul „bacalaureat francofon”, dezvoltând o linie de specializare biligv – franceză.
CNMB a fost gazda unor importante olimpiade naţionale, balcanice şi internaţionale (Olimpiada de Știinţe pentru Juniori, Olimpiada Naţională de Matematică, Olimpiada de Limbă, Comunicare şi Literatură Română, Olimpiada Naţională de Fizică, Olimpiada Naţională de Chimie, Biologie, Știinţele Pământului, Informatică etc.) şi a înregistrat un lung şir de elevi premiaţi la olimpiade internaţionale (Aleca Daniel Adrian, Moroianu Ștefania Lucica, Ignat Ioan – medalii de argint şi bronz la Olimpiada de Știinţe pentru Juniori, Durban, Africa de Sud, 2011; Catana Diana Andreea – argint la Olimpiada de Știinţe pentru Juniori, Iran, 2012; Ignat Ioan – aur la Olimpiada Europeană de Știinţe, Luxemburg, 2013 şi aur la Concursul Internaţional de Fizică „Tuymaada”, Rusia, 2013; Chichirim George, medalia de aur la Concursul de Informatică, Shumen, Bulgaria, 2013).
O strălucire aparte o are „Centrul de cercetări ştiinţifice al elevilor”, care din 2004 până în 2013 a obţinut peste 50 de premii în cele două concursuri anuale ale Agenţiei americane NASA (Great Price International Space Settlement Design Competition, cel mai important).
Performanţele înalte ale colegiului sunt demonstrate şi de promovabilitate 100% la bacalaureat şi la admiterea în universitate, nivel constant între primele cinci licee din ţară la media de admitere în liceu. Toate aceste multiple programe, parteneriate şi evidenţieri olimpice au contribuit substanţial la clasarea pe locul I în concursul „Zece licee pentru România”, promovat în anul 2009 de Televiziunea Realitatea, cu sprijinul evaluării ARACIP.
Ce faceţi mai concret pentru a vă pregăti elevii, mulţi dintre ei olimpici internaţionali, să obţină rezultate de top?
Nu cred în formule. Societatea este fluidă, mereu în schimbare. Există uneori contexte favorabile, sunt unele aglutinări de potenţial şi deseori sunt sinergii favorabile.
Segmentul de elită al învăţământului românesc regăsit în eşantioanele de aceeaşi intensitate a tradiţiei şi performanţei întâlnim în toate judeţele ţării. Ele reprezintă un fenomen complex socio-cultural contemporan. Acesta este produs de: factorul istoric, tradiţia; factorul axiologic, valoarea identificată prin performanţă; factorul demografic, număr ridicat de locuitori în medii urbane cvasifavorizate, şi factorul sistemic, selecţia la admiterea în liceu în structură piramidală, după algoritm standardizat şi informatizat. Concret, familii de nivel cultural, economic mediu-înalt, conştiente de importanţa şcolii pentru viaţa şi împlinirea copiilor lor, urmăresc cu concentrare totală traseul de şcolarizare al acestora. Vânează şcolile după renumele lor, fac clasamente şi analize SWOT, mai mult sau mai puţin pertinente, atât pentru şcoli, cât şi pentru cadrele didactice. Investesc în sistem instituţionalizat, dar mai ales privat sume importante (investiţia cea mai profitabilă a familiei) pentru pregătirea şi superpregătirea copiilor, pentru traseul de succes, cu ascendent constant pozitiv, garanţie pentru un viitor sigur şi bun.
La coagularea unor astfel de nuclee elitiste contribuie, fără îndoială, şi concentrarea în aceste colegii a unora dintre cei mai valoroşi profesori, un climat aureolat încă de ţinta cu „ştaif”, de înaltă şcoală, cu pedagogi bine specializaţi (având încă pondere majoritară, dar în diminuare).
Ce rol are directorul liceului în procesul asigurării şi dezvoltării calităţii în educaţie şi a obţinerii performanţei?
Cel mai mult pentru atingerea rezultatelor de top ale elevilor noştri contribuie munca profesorilor, uneori chiar vecină cu epuizarea, şi, desigur, calitatea elevilor (materialul genetic), gradul lor de motivare, nivelul de implicare a familiei lor şi sistemul competiţional în care sunt introduşi pentru fortificare.
În calitate de director, vă asigur că am o implicare directă, care constă în selecţia corpului profesoral, am contribuit personal la angajarea în colegiul nostru, în perioada 2003-2013, a peste 15 dintre cei mai buni profesori din Constanţa (de exemplu, la matematică, la limba română, germană şi franceză, la chimie şi biologie) sau la includerea în programe de formare metodică ori de specialitate, în aceeaşi perioadă, a peste 20 de profesori, la universităţi şi institute din RGF, SUA, Franţa, Marea Britanie, Canada sau Italia.
Adeseori, părinţi, elevi de-ai noştri, mulţi dintre profesori şi chiar mass-media au evidenţiat climatul democratic şi armonios al exerciţiului managerial, eforturile de popularizare a performanţelor şi importantele manifestări organizate pentru evidenţierea lor.
Una dintre sarcinile determinante în stimularea calităţii şi performanţei pe care o are directorul este organizarea şi susţinerea „şcolii de după şcoală” sau de weekend, adică acele activităţi multiple şi intense desfăşurate în colegiu în afara orarului şcolar, mai ales sâmbăta şi deseori şi duminica, chiar şi în vacanţe.
În astfel de zile, şcoala este ca un stup, în care circa 40-50% din efectivul de elevi vin cu plăcere şi dăruire, fără să primească note. Oferta este diversificată şi atrage chiar şi elevi din alte licee: centrul de excelenţă în matematică, cele peste 20 de teme de cercetare ale centrului de cercetări, lucrările de laborator la chimie, pregătirea în laboratoarele de informatică, ansamblul coral, ansamblul coregrafic-folcloric, echipele sportive, cursurile de limbi străine „exotice” (norvegiană, arabă, japoneză), redactarea celor cinci reviste şcolare ş.a.
O altă preocupare este încadrarea cu personalul didactic din ţări partenere în diferite programe. În perioada 2006-2013, au fost angajaţi ca profesori ai colegiului cinci cetăţeni germani, un francez şi un american, iar elevii colegiului au beneficiat anual de şcoli de vară în RFG, SUA, Marea Britanie şi Franţa.
Deschiderea spre lume, spre circuitul mondial de valori este esenţială. Pentru noi ea începe cu parteneriate educative în românitatea vecină – Liceul M. Kogălniceanu şi Liceul Mircea cel Bătrân, din Chişinău, Școala medie de limbă română din Apşa de mijloc – Ucraina, Institutul de cultură din Novi Sad, Voivodina. În state vecine avem alţi parteneri: în Silistra şi Dobrici, Bulgaria, în Mikolayv – Ucraina, în Sremski Karlovski – Serbia, în Corlu şi Balikesir – Turcia, sau din state mai îndepărtate – licee din Reggio Calabria, Italia; Cordoba, Spania; Montreal, Canada ş.a.
Factorul timp este un criteriu suficient în evaluarea şi afirmarea valorii unui liceu? Vechimea de peste un secol vă legitimează ca un colegiu de elită? Sau mai este şi altceva?
Elita există, se afirmă şi relaţionează într-un sistem autoidentitar. Cum o recunoaştem în învăţământ? Prin tradiţie de prestigiu, prin istorie centenară, prin performanţă înaltă. Recunoaşte oricine că aceasta este definiţia Alianţei Colegiilor Centenare.
A fi membru al ACC – şi CNMB este chiar membru fondator – reprezintă ceea ce este blazonul pentru un nobil, titlul academic pentru un intelectual sau celebritatea pentru un savant. Există deci un statut de nobleţe intelectuală, de celebritate pentru liceele membre ale Alianţei (trebuie să precizez că există şi câteva licee la fel de celebre şi valoroase care nu sunt încă membre).
Alianţa creează o tribună de dezbatere şi afirmare a multora dintre problemele esenţiale, specifice elitei liceale, imperioasei nevoi de ieşire din anonimat, de vizibilitate a modelului de cetăţean instruit, cu „open mind”, elegant în comportament, conştient că cea mai importantă avere este cultura sa şi că cele mai mari satisfacţii îi sunt oferite pe cale spirituală.
Această nevoie de vizibilitate în spaţiul public nu este însă similară cu cea din „liga lui Mitică”, ci mai degrabă descinde din tagma pictorilor valorizaţi postum. Antrenorii, profesorii acestor cluburi şcolare de elită ţin în oarecare anonimat metrii lor cubi de cultură, vorbesc cu parcimonie de misiunea lor, ce poate deveni sisifică într-o lume care generalizează becalioratul.
Cum să nu ai sentimentul apartenenţei la elită, când sub blazonul regal – la întemeiere şi în prezent – se regăsesc în oricare dintre liceele membre ACC onorabile liste de savanţi, oameni de ştiinţă, de cultură, de academicieni. Este formidabil gândul – speranţa că poţi fi profesorul unui academician de mâine. Și, sigur nu mă înşel, vă pot anticipa câteva nume provenind de la CNMB: Liviu Păunescu, Paul Boldeanu, Mihai Radu Popescu, Mihai Stoiciu, Petrică Gabriel etc.
Nu cred că, în întregul său, sistemul de învăţământ ar fi prada unui complex de inferioritate faţă de Europa şi nu cred nici în infailibilitatea modelelor. Am interferat cu şcoli din circa 10 state europene şi tangenţial cu cea din SUA, Canada, Brazilia.
Ne diferenţiază multe, cu fiecare în parte, şi pozitiv, şi negativ. Comparaţia trebuie făcută nu de la sistem la sistem, ci de la o unitate şcolară la alta. Vă asigur că o parte însemnată a liceelor noastre de elită este peste elita altora. A multora. Și în alte state – Italia, Spania, Grecia etc. – învăţământul este slab fiananţat, o bună parte a populaţiei îl consideră neperformant.
Greşeala noastră gravă este judecata de valoare generalizată, şi mai avem tentaţia absolutizării – suntem ori cei mai buni, ori cei mai răi. Profesori străini, mulţi, care ne-au vizitat au fost extrem de impresionaţi de foarte buna instruire a elevilor noştri şi de relaţia de politeţe şi respect manifestată faţă de profesori. Eu ştiu că există şi şcoli, licee care sunt „găuri negre” în sistem sau locuri de pierzanie pentru un tărâm submediocru. Avem nevoie de programe individualizate, de politici de recuperare a unor astfel de şcoli. Dar avem nevoie mai ales de o mentalitate socială sănătoasă, de o filosofie a existenţei fundamentată pe meritocraţie şi pe cultul muncii. Rămâne la nivel general un deziderat de termen lung.
Mulţi dintre elevii noştri sunt dintre cei mai buni în ţară şi în lume. Dacă universităţile străine s-ar comporta precum cluburile de fotbal, care îşi cumpără jucătorii, vă asigur că bugetul României ar creşte exponenţial.
Sistemul de învăţământ şi instituţiile lui trăiesc la ora actuală un ciudat complex de inferioritate faţă de Europa şi de „modelele” ei. Vă consideraţi un liceu de nivel european? Pe ce vă bazaţi?
Avem nevoie de câteva lucruri serios promovate în sistem: o şcoală postuniversitară de management educaţional; profesionalizarea funcţiei de director de şcoală şi numirea pe funcţie prin concurs naţional organizat de o instanţă neguvernamentală; elaborarea unor standarde naţionale şi a unor descriptori de performanţă care să se aplice anual în sistemul liceal şi bianual în primar şi gimnazial; o reală autonomie a şcolilor în selecţia cadrelor didactice şi a circa 30-40% curriculum propriu; un program naţional de burse pentru câţiva zeci de studenţi anual, care să performeze în Facultăţi de Știinţe ale Educaţiei; reformarea programului de formare în cariera didactică.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU
