Sesizat cu privire la disfuncționalitățile apărute în cazul unei olimpiade, faza pe București, modalitatea de selecție împiedicând doi elevi cu punctaje maxime să participe la etapa națională, ministrul Educației s-a pronunțat pentru modificări în regulamentul de concurs: oricare elev care întrunește punctajul maxim la etapa județeană/pe Capitală va merge la faza națională; se impune un punctaj minim care trebuie atins pentru a participa la această fază; se cere o mai adecvată repartizare calendaristică a disciplinelor de concurs pentru a evita dublarea lor.
 Apreciem încercarea ministrului de a aborda un astfel de subiect. Olimpiadele suferă din cauza câtorva factori asupra cărora vă propu­nem să reflectăm.
Bugetele de organizare. Au o singură calitate: subfinanțarea cronică acută! Veșnica problemă: nu sunt bani! Tot timpul umblăm cu „anvelopa” dezumflată. Încă mai sunt prin ministere gherghine și păunici care cred că România cheltuiește = risipește banii cu elevii. Inclusiv cu elita lor, olimpicii. Suma de bani alocată per elev, la faza națională, este jenantă: în acest an au fost 50 de lei pe zi, pentru o perioadă de 5 zile, în timp ce minimul decent este de trei ori mai mare! Cazare, masă, activități, premii pe o sumă derizorie. Bieții inspectori școlari din județe recurg la tot felul de artificii pentru a găsi sponsori, oameni generoși care să completeze la un nivel acceptabil anului 2015 fondurile necesare bunei organizări. Domnule Ministru, vă rugăm să citiți comentariile olimpicilor și profesorilor, postate în 8 aprilie 2015, despre Olimpiada Națională de Matematică, desfășurată chiar la București, și veți înțelege mai bine condițiile pe care elevii eminenți au fost nevoiți să le îndure: cazare sub orice critică, mese reci sau deloc, activități neatractive, premii de doi bani. Totuși, ceva a mers bine: expunerea oficialilor la festivități, chiar dacă nu toți elevii au avut „șansa” de a prinde un loc în sală. Despre implicarea financiară a statului la fazele locale și județene nici nu poate fi vorba: treaba profesorilor, să se descurce care cum pot! Ar fi bine ca Guvernul să decidă: menține olimpiadele și le bugetează corespunzător sau le desființează așa cum a desființat și sesiunile de comunicări științifice ale profesorilor?
Selecția deficitară. Atât celebra Metodologie-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, cât și Regulamentele specifice privind organizarea și desfășurarea olimpiadelor naționale pe discipline de studiu conțin precizări care produc nemulțumiri.
Olimpiadele școlare ar trebui să promoveze competiția corectă pentru atingerea performanței. Ele sunt concursuri de excelență și, fără a se transforma în competiții de masă, ar trebui să permită accesul la fazele superioare tuturor celor care dovedesc aptitudinile și competențele cerute de probele de concurs. Or, cel puțin în domeniul disciplinelor umaniste, regulamentul devine restrictiv chiar din start: de la etapa pe școală, la etapa locală se pot califica numai 10 elevi pentru fiecare profesor, indiferent de clasa la care participă aceștia! Dacă un profesor ar avea mai mult de 10 elevi performanți, ei n-ar putea să-și măsoare competențele într-o întrecere cu colegii lor din alte școli, indiferent de punctajul pe care l-ar obține, îndeplinind baremul de trecere la etapa superioară.
Calificarea la faza națională îmbină măsura arbitrară și șansa: cineva a stabilit că fiecărui județ i se oferă, la o disciplină, 5 locuri, câte unul pentru fiecare elev din clasele VIII-XII. Însă Capitala are dreptul la 15 locuri! De ce? Pentru că are elevi mai mulți decât județele? Dar și județele Cluj, Iași sau Timiș au de trei ori mai mulți elevi decât Covasna, Tulcea ori Sălaj, numărul de locuri fiind egale între ele! Cineva continuă să creadă că inteligența se concentrează la București? Sau că poate fi repartizată în mod egal pe județe?
Calendarul. Programarea olimpiadelor la aceeași dată împiedică elevii să-și testeze cunoștințele și competențele la mai multe discipline de învățământ. Sunt frecvente cazurile când, câștigând două-trei olimpiade la faza județeană, elevul este nevoit să aleagă una pentru etapa națională, transferând selecția spre elevii care au șansa să se afle pe poziția inferioară câștigătorului.
Dacă, până de curând, prima săptămână din cele două ale fostei vacanțe de primăvară era folosită pentru derularea fazei naționale, acum olimpicii se află la concurs în celebra săptămână „Școala Altfel”. Și atunci, ca și acum, totul se face pe fugă.
Fazele județeană și națională sunt cele mai criticate. Acolo își fac loc orgoliile, interesele mărunte, incompetența.
Subiectele. Sunt mereu criti­cate fie pentru că sunt prea grele, fie prea ușoare. Pentru etapa jude­țeană, regulamentul prevede realizarea lor de către Comisia jude­țeană de organizare sau de către Comisia națională. La etapa națio­nală își intră în rol grupul de lucru al Comisiei centrale a olimpiadei. Suspi­ciunile nu pot fi oprite atâta timp cât de 20 de ani aceiași oameni hotărăsc totul. Folclorul olimpia­delor este lămuritor.
De ce Ministerul Educației nu a reușit nici până acum să alcă­tuiască baza națională electronică de subiecte pentru testări, inclu­siv pentru olimpiade? De ce funcționarii din instituțiile aflate sub coordonarea ministerului sunt lăsați să emită o imensă cantitate de maculatură biro­cratică, impunând sistemului comple­tarea unui număr uriaș de pagini inutile? Ultima ispravă este Metodologia de completare a raportului de evaluare a elevilor la finalul clasei pregătitoare, care impune un model-tip al raportului de evaluare ce nu respectă cerințele art. 74 din Legea 1/2011. N-ar fi mai bine ca „uzina de birocrație” să lucreze ceva util? Dacă în dimineața probei s-ar genera foaia de concurs cu subiectele extrase din baza electronică, s-ar elimina din suspiciunile care planează de atâția ani asupra eternilor organizatori: profesori care își aranjează subiectele în funcție de pregătirea particulară a propriilor elevi sau ai prietenilor; pe site-ul unor inspectorate n-ar mai apărea subiecte sau bareme de corectare cu ore înainte de începerea olimpiadei, caz în care nu s-ar mai putea da vina pe serverul setat după ora Londrei (!); n-ar mai fi suspiciuni nici dacă în comisia de corectare ar fi profesori cu elevi în concurs, știut fiind că mulți inspectori abia reușesc să convingă un număr suficient de profesori pentru a participa, în timpul lor liber și fără bani, la fazele locale și județene.
Evaluarea și contestațiile. Aici sunt multe de schimbat. Nu ne face plăcere să recunoaștem că am întâlnit, la faza județeană, profesori evaluatori care nu știu să evalueze. Aplică greșit baremele de corectare și punctare, fiindcă nu știu nici carte (cer manuale pentru a vedea informația!), nici cum să aplice baremul unor cunoștințe puse pe hârtie altfel decât în manual! Este comic, dacă n-ar fi tragic, să constați că există elevi care știu mai multă carte decât unii corectori! Răspunsurile ingenioase, eseul argumentativ îi fac pe mulți evaluatori „să nu simtă subiectul”! Faptul că sunt nemotivați (neplătiți, deranjați în timpul lor liber) sau obosiți (volum mare de muncă în timp scurt) nu scuză prestația lor.
La faza națională se înregistrează foarte multe contestații. Și aici regulamentul discriminează: dacă cel care contestă a obținut punctajul inițial de cel puțin 95, punctajul final este cel acordat în urma evaluării în comisia de contestații; dacă punctajul inițial este mai mic de 95, se poate modifica doar dacă între punctajul inițial și cel obținut după contestație este o diferență minimă de 5 puncte! Să ne imaginăm situația: un elev cu 95 contestă și obține 96; alt elev cu 94 contestă și el, primește 4 puncte, cu care ar ajunge la 98 și ar trece în fața primului, dar nu îndeplinește condiția celor 5 puncte diferență, așa că punctajul nu i se modifică și pierde poziția în clasare! Nedrept. De ce nu se aplică o singură regulă? Este cineva interesat ca după contestații ori să se schimbe câștigătorii, ori să nu se schimbe nimic?
Suntem în 2015. De ce nu se alocă timpul necesar corectării temeinice? De ce evaluarea este lipsită de transparență? De ce nu se poate corecta direct pe lucrare? Sau de ce nu se întocmește o foaie pe care corectorii să facă aprecieri asupra rezolvării subiectelor și cauzelor depunctării? De ce nu se scanează lucrarea imediat ce este predată de concurent, pentru ca să iasă din sală cu produsul muncii sale, în care poate vedea reușitele sau greșelile fără să mai aibă dubii asupra evaluării? Există copiatoare color, scannere și imprimante, se poate deschide un site dedicat olimpiadei pe care să poată fi afișate în timp util toate lucrările participaților. De ce contestațiile nu se rezolvă corect, doar pentru că este ziua mesei festive? Mulți elevi se simt nedreptățiți. Ei vor să știe unde au greșit, de ce au fost depunctați, cum trebuie să rezolve subiectul la care au greșit. Este dreptul lor, al tuturor, să vadă cum arată lucrările premiate și să le compare cu ale fiecăruia dintre ei. Elevii simt nevoia de dialog, de comunicare cu cei care le apreciază lucrările.
În 2015, generația Net își cere dreptul de a participa la olimpiade ridicate la standardele acestor ani. Bătrânele metodologii, regulamente și obiceiuri sunt depășite. Olimpiada trebuie să valorizeze gândirea critică, spiritul de competiție și fair-play-ul. Olimpiada nu are dreptul să eșueze educațional, ci trebuie să devină concursul în care excelența este apreciată și elitele fiecărei generații simt utilitatea lucrului bine făcut.
 
Prof. Rodica BARANGĂ,
Prof. Petre BARANGĂ,
Școala Nr. 25, Timișoara