Evocându-l pe Solomon Marcus …

7 josA rosti sau a scrie cuvinte elogioase despre academicianul Solomon Marcus, spre finalul vieții sale pământești, era riscant din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, Domnia Sa nu mai avea demult nevoie de elogii, fiindcă era arhicunoscut în calitatea prin care se ilustrase de decenii, aceea de personalitate științifică de valoare națională și internațională. În al doilea rând, atâtea laude justificate și binemeritate i se aduseseră de-a lungul timpului, încât oricine risca să fie redundant, repetând vorbe care se știau. În fine, spunând ceea ce au spus și alții, eu însumi aș putea deveni repede neinteresant, formal și aș ajunge, pentru unii, să par nesincer. Aș regreta profund ca acum, la momentul „marii treceri”, să fac o figură de acest gen fără să vreau.
Intenția mea este înså de a fi relativ scurt – cum numai mate­maticienii știu så fie – și sincer, evitând, pe cât posibil, locurile comune. Am råmas impresionat de la început, în Academia Românå, pe viu, adicå, din 2001 încoace, de elocința desåvârșitå a marelui mate­matician-scriitor, de verbul såu de la sine gråitor, de argu­mentårile dåltuite în granit. Am fost surprins, inițial, de o anumitå severitate, de o asprå intransigențå, de cuvântul îndelung cumpånit, care pårea, câteodatå, cå taie în carne vie. Critic cu stra­tegiile de cercetare, cu politica cercetårii, cu validarea rezultatelor muncii noastre, Domnia Sa era critic și cu toți colegii și mai ales cu aspiranții la înalta calitate de membru al Academiei. Am fost chiar speriat de câteva ori, în focul unor polemici înverșunate, de judecåțile care mi se påreau necruțåtoare, mai ales fațå de reprezentanții disciplinelor sociale și umaniste.
Cu timpul am conștientizat înså câteva lucruri surprinzåtoare și îndeosebi acela cå, sub asprimea judecåților sale, se ascundea o mare bunåtate fațå de știința, cercetarea, spiritualitatea și cultura româ­neascå în ansamblu. Am înțeles cå, de secole, noi românii ducem lipså de normare, de reguli și rânduieli precise, pe care se cuvine så le avem și så le și respectåm. Am înțeles cå, omenoși fiind, suntem adesea și delåsåtori, cå, inventivi fiind, suntem și superficiali, cå talentați fiind, uitåm uneori de tenacitate, ståruințå și, mai ales, de munca acerbå, care poate så învingå orice. Dincolo de critici, cel mai adesea, cuvintele și scrierile lui Solomon Marcus relevå – pentru cei meniți så înțeleagå acest lucru – o mare dragoste pentru știința româneascå, pentru valorile intelectuale ale acestei țåri. Și am mai înțeles ceva, anume cå matematica este aståzi o parte fundamentalå a culturii generale, cå fårå matematicå råmânem simpli povestitori, într-o lume digitalizatå. Astfel, mi-am dat seama cå matematicianul Solomon Marcus, devenit eseist, prozator, artist câteodatå, înno­bileazå cultura noastrå, îi då relief și relevanțå. Am realizat de destulå vreme cå – în lungile decenii de viațå creatoare – savantul putea tråi mai prosper pe alte meridiane și putea onora catedre universitare și academii de prestigiu din aceastå lume. Domnia Sa a råmas înså aici și ne-a învåțat, discret și greu de înțeles pentru unii, cum poți så fii patriot român fårå s-o spui cu voce tare, cum poți iubi acest påmânt fårå så declami ritos acest lucru și cum poți face din științele exacte și din disciplinele umaniste monumente de armonie intelectualå. Ne-a dat, prin urmare, lecții generoase și profunde de viațå.
L-am våzut recent în postura de vajnic apåråtor al limbii latine, al orelor necesare de limba românå, al disciplinei istorice și al rostului umanioarelor în școalå și am råmas impresionat din nou. Cu astfel de intelectuali, nimic din valorile culturale naționale și universale nu este pierdut, chiar și dincolo de viața påmânteascå a lor. Iar Solomon Marcus face parte, categoric, dintre nemuritori, dintre aceia pentru care dictonul latin ars longa, vita brevis se potrivește perfect.
Pentru aceste lecții de viațå – și pentru câte altele! –îi mulțumim lui Solomon Marcus, maestrul multora dintre noi, învåțåtor al vieții, sever și bun în același timp, care ne mustra adesea ca så ne poatå apoi ierta… De-acum, vom purta iertarea generoaså a domniei sale ca pe un model de viețuire, ca pe un legat testamentar de profundå spiritualitate.
Acad. Ioan-Aurel POP