Anul acesta a fost pentru prima dată când la examenul de Bacalaureat s-a pilotat evaluarea online. Demersul a început cu o instruire privind utilizarea platformei dedicate. Cei implicați consultă suportul tehnic din Ghidul profesorului evaluator, se pot conecta cu lejeritate printr-o adresă de e-mail și o parolă primită de la organizatori; accesează pagina Lucrări de evaluat și găsesc imediat ce le este alocat, precum și baremul de evaluare.

Tezele elevilor sunt, cum apreciază colegii din Franța, „dematerializate“ (https://www.edupedu.ro/corectarea-digitalizata-a-lucrarilor-de-la-examenele-nationale-din-franta-profesorii-corecteaza-pe-calculatoare-personale-si-nu-sunt-toti-formati-pentru-acest-tip-de-corectare-nici-in-2022-dupa-6-ani/).

Interesant este că, în paralel, s-a desfășurat și o rundă de evaluare clasică, situație care invită la comparații. În timp ce pentru demersul în format fizic, lucrările încă nu au ajuns din județul de unde urmează să vină, pentru activitatea ­online tezele se află deja încărcate și di­­recționate către fiecare dintre evaluatori. Profesorii desemnați să le noteze încep să citească, fiecare în ritmul său. Desigur, în prealabil, respectivele teze au fost scanate și încărcate în platforma digitală.

Când, în sfârșit, lucrările pe hârtie au ajuns în centrul zonal de evaluare, acestea trebuie gestionate, alocate lucrare cu lucrare, om cu om; profesorii vin pe rând, stau la coadă să le preia, sub semnătură, apoi merg în sala destinată pentru eva­luare, își caută un loc astfel încât să nu se afle în vecinătatea unui coleg care are aceeași disciplină și, în cele din urmă, încep să citească tezele. Când termină lucrările din pachetul de lucru, profesorul merge la componenta organizatorică a comisiei, predă lucrările și le ia pe următoarele. Alt coleg le preia și circuitul este reluat.

Cel care citește online este ghidat de borderoul de notare, în care baremul este menționat cu variantele din care va de­­cide ce va alege. De exemplu: punctajul poate să fie: 0, ori 1 punct, sau 3 puncte. Posibilitatea de a aprecia altfel este exclusă, platforma nu validează punctajul decât în una din cele trei variante: 0 puncte – dacă elevul nu a scris nimic, ori este vorba despre un răspuns greșit, identificat drept non-răspuns, argumentare neconvingătoare, superficială – 1 punct, argumentare convingătoare – 3 puncte. Ca în orice activitate asistată de calculator, gradul de rigoare crește, profesorul este ghidat în mod explicit la itemii obiectivi și direcționat să opteze, în funcție de cum apreciază calitatea răspunsului, la itemii de tip subiectiv. Din capul locului sunt evitate situațiile cu un grad înalt de incertitudine, nu se pot acorda fracțiuni de punct. Programul permite adunarea punctelor și astfel se ajunge automat la obținerea notei finale. În cazul itemilor obiectivi, punctajul este alocat prin programul platformei online, prin introducerea de către profesor a literei corespunzătoare răspunsului dat de către elev.

În situația clasică, profesorul evaluator acordă punctele conform unei corespondențe pe care o stabilește între răspunsul elevului și baremul de notare, apoi adună punctele, le înscrie în borderoul de notare, face calcule (la care este posibil să și greșească), obține o notă finală.

Aceasta este apoi confruntată cu nota obținută de celălalt profesor, eventualele diferențe mai mari de un punct sunt negociate, lucrarea este din nou citită spre a se identifica de unde provine diferența de punctaj. Dacă unul dintre profesori lucrează mai repede sau dacă altul face pauze mai dese, apare un decalaj de timp, situație în care unul dintre parteneri îl va aștepta pe celălalt. Dacă se adaugă și timpul cu deplasarea la componenta organizatorică a comisiei, schimbul făcut acolo etc., se observă că demersul este unul anevoios.

În cele din urmă, notele trebuie înscrise într-un borderou individual, apoi în altul comun celor doi evaluatori, în care se face și media care dă nota fi­­nală. Procesul se încheie cu înscrierea pe teză a celor trei note, cea a primului profesor, apoi a celui de-al doilea și a mediei finale, adică a notei obținută de lucrare.

În evaluarea online, imediat ce punctajul a fost acordat, documentul este salvat, iar când toate lucrările au fost trecute în revistă se descarcă borderoul cu notele rezultate. Acesta este printat și semnat pentru asumarea notei de către profesorul care le-a evaluat.

În cazul în care apar diferențe mai mari de un punct, procesul este reluat de alți doi profesori. Acest fapt este posibil pentru că unele răspunsuri au un grad înalt de ambiguitate, cel care citește teza încearcă să deducă gândirea din spatele răspunsului, caută ceea ce îi va îndrep­tăți decizia de a înscrie sau nu punctajul corespunzător cu precizarea din barem. Este de așteptat ca scrierea cu roșu a no­telor și a mediei pe teze să fie făcută în centrul zonal de evaluare, unde lucrările se găsesc fizic. Asta înseamnă că la începutul și la sfârșitul procesului de evaluare se află persoane care scanează lucrările, trimit documentele, iar la sfârșit preiau borderourile și trec notele pe lucrări. De aici putem înțelege că mai mulți oameni vor interveni astfel încât o lucrare să-și primească nota cuvenită. Spre deosebire de evaluarea clasică, în care asupra unei lucrări se derulează toate acțiunile în același loc, în cea online sunt implicate cel puțin două centre de evaluare, cel în care se află lucrările și cel în care profesorii realizează în fapt evaluarea. Colaborarea dintre cele două centre este una ­indirectă, mediată de convențiile de lucru online.

În evaluarea clasică, profesori din di­­ferite școli se întâlnesc și lucrează efectiv împreună, contextul este favorabil unui schimb de experiență autentic. Spre deosebire de consfătuirile anuale ale cadrelor didactice, care au loc, de regulă, la începutul anului școlar, având un rol prioritar de proiectare a activității, întâlnirile colegiale cu ocazia examenelor naționale sunt adevărate întâlniri de lucru. Colegii de disciplină, dar nu și de școală, au ocazia să-și îmbunătățească abilitățile profesionale nu atât discutând despre un anumit subiect de interes comun, ci aplicând în mod efectiv ceea ce știu.

În evaluarea online, activitatea profesorului evaluator este solitară în mare măsură. Chiar este sugerată ideea că nu este recomandat să se consulte cu colegii. Liniștea care se așterne în laboratorul de informatică, unde are loc activitatea, lasă impresia că este vorba despre propria lor evaluare, ca aceea a unor elevi care dau extemporal. Tendința firească este una spre comunicare profesională, dar cum fiecare lucrează altceva și cum sunt mulți oameni în aceeași încăpere, se subînțelege că a vorbi cu un coleg îi va deranja pe ceilalți, iar despre asta nici nu poate fi vorba.

Unii dintre profesori au rezerve față de modul în care, se poate spune, își împart munca, mai de grabă, cu programul calculatorului. De pildă, pentru ­itemii obiectivi, evaluatorul înscrie litera corespunzătoare răspunsului dat, mai exact, transcrie răspunsul elevului în aplicație, ceea ce nu este propriu pentru activitatea lui. Practic, evaluarea o face programul platformei online, iar nu profesorul. Să ne gândim ce ar rezulta dacă întregul examen ar conține doar itemi obiectivi, iar elevii ar susține proba direct în computer. Atunci, nota finală ar fi acordată cu ușurință într-un mod impersonal, abstract.

Din folclorul școlar ne putem aduce aminte de dramatismul unei mult discutate evaluări online, în care elevii stresați de duritatea notării obiective s-au revoltat energic până la a arunca computerele pe geam.

Aici nedumerirea implicită este venită din partea profesorilor, care nu s-au mai întâlnit până acum cu ipostaza de a copia răspunsul elevului. Mai mult, se instituie un tip de teamă că nota ar putea fi afectată dintr-o eroare de utilizare a softului sau chiar din programare. Oricum, senzația este una a lipsei de control asupra procesului în ansamblu. La final, profesorul semnează borderoul, dar el nu știe ce note a dat, pentru că nu le-a memorat, nu le poate verifica etc.

Pentru cazul în care lucrarea este ­ilizibilă, acest fapt se poate semnala și lucrarea se va scana și trimite din nou. Dar această revenire este una care îngreunează evaluarea, presupune chiar un timp aparte.

Descărcarea borderoului individual de notare, transmiterea lui către componenta organizatorică a comisiei presupune o acțiune separată, uneori dificil de realizat în funcție de modalitatea recomandată.

Dar, ca în multe alte situații noi de muncă, probabil că și în evaluarea online temerile se vor risipi pe măsură ce oamenii se acomodează cu procedurile, încep să învețe din propriile lor experiențe.

Impresia generală este că evaluarea online se desfășoară mult mai rapid decât cea clasică, fiecare evaluator lu­crează în ritmul său, nu mai depinde de celălalt evaluator. Un alt aspect pozitiv este că se elimină riscul de a greși la calcularea punctajului pentru obținerea notei finale.

Prof. dr. Cristina ȘTEFAN – Colegiul Național Spiru Haret, București

Articol publicat în numărul 35 al revistei Tribuna Învățământului