Europa vrea să ţină bine de tot pasul cu lumea globalizată şi, pentru asta, educaţia îi este şi vehicul, şi ţintă de nivel maxim. Ca să dea rezultat, să aibă şi eficienţă, tot ce are mai bun continentul nostru în materie de educaţie superioară începe să se concentreze în universităţi europene – consorții transnaționale de instituții de învățământ superior din Uniunea Europeană, cu strategii de dezvoltare şi programe de studii comune, dezvoltate inclusiv prin colaborare cu întreprinderi, institute şi autorități locale şi ale căror rezultate se vor reflecta în dezvoltarea economică durabilă. Dezideratul e vechi, la fel sunt şi căutările. Spaţiul European al Educaţiei ne e contemporan din 2017. Ideea pornită acum este politică, întreprinderea arată promiţător, chiar captivant fără întoarcere, aşa că lumea şcolii a aderat şi de data aceasta. Speranţa e ajutată să semene a entuziasm.

România e în prim-plan, adică în primele constituiri de acest fel, cu trei universităţi: Universitatea din București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Universitatea Tehnică de Construcții din București. Fiecare face parte din câte un consorţiu european dintre primele constituite. Universitatea din București este membră a consorţiului CIVIS – a European civic university alliance, împreună cu Universitatea Aix Marseille (Franţa), Universitatea Naţională şi Capodistriană din Atena (Grecia), Universitatea Liberă din Bruxelles (Belgia), Universitatea Autonomă din Madrid (Spania), Universitatea Sapienza din Roma (Italia), Universitatea din Stockholm (Suedia) şi Universitatea Eberhard Karls din Tübingen (Germania); împreună, aceste universităţi anunţă că „doresc să abordeze provocările planetare, atât la nivel local, cât și global: clima și energia, orașele și mobilitatea, sănătatea, patrimoniul cultural, digitalizarea“. Școala Națională de Studii Politice și Administrative face parte din consorţiul CIVICA – The European University in social sciences, împreună cu Universitatea Bocconi (Italia), Universitatea Central Europeană (Ungaria), Institutul European Universitar (organizație europeană interguvernamentală), Hertie School of Governance Gemmeinnutzige (Germania), Institutul de Studii Politice din Paris (Franța), Școala de Economie din Stockholm (Suedia); consorţiul are profil de „științe sociale, umaniste, managementul afacerilor și politici publice“ şi membrii lui declară că „își vor îndeplini responsabilitatea civică față de generațiile europene viitoare, vor genera soluții inovatoare, inspirate de științele sociale și vor promova valorile civice europene, consolidând rolul Europei în lume“. Universitatea Tehnică de Construcții din București este componentă a consorțiului CONEXUS – European University for smart urban coastal sustainability, împreună cu Universitatea de Agricultură din Atena (Grecia), Fundaţia Universitară Catolică San Vicente Martir din Valencia (Spania), Universitatea Klaipedos (Lituania), Universitatea din Zadar (Croaţia). Apartenenţa şi asocierea sunt de scos în evidenţă pentru că nu ne-am înscris noi, prin entuziasm rapid şi aderenţă cu ochii închişi, ci au existat negociere, selecţie, a intervenit şi criteriul repartiţiei geografice.

Lucrul efectiv a şi început. La Universitatea din București s-a produs lansarea Consorțiului Universitar European CIVIS. Rectorul Mircea Dumitru a semnalat că un asemenea consorţiu e de privit ca răspuns al universităţilor europene la provocările globale, la competiţia pentru resurse, mai ales umane. Studenţii universităţilor în cauză vor deveni studenţi europeni, fiecare va învăţa pe rând în fiecare dintre universităţile componente, diplomele vor avea recunoaştere corespunzătoare. Necesitatea va fi ca toate universităţile care se respectă să adere la reţele europene. Deocamdată, totul este la viitor, ceea ce şi permite o circulaţie lejeră a speranţelor.

Studenţii cu care intrăm în Europa, de asemenea, sunt cei pe care-i avem deocamdată. Vor veni, pentru un timp li se vor adăuga, iar până la urmă le vor lua locul cei care acum sunt în diverse stadii de elevi. De la prefigurările de acest fel începe o anume strângere de inimă. Gândul duce reflex şi deloc departe la felul în care se face admiterea în învăţământul superior (mai e potrivit cuvântul „admitere“?!), la nivelul pretenţiilor faţă de cei admişi, ca s-o scoată la capăt spre licenţă. Către configurări europene vom avea de mers cu absolvenţii bacalaureatului care se dă acum la noi şi se va mai da, proveniţi din repartizaţii la liceu astfel încât mediile de la evaluarea naţională care contează la repartiţie să nu-i discrimineze, evaluare la rândul ei ferită de orice „ingreunare“ de felul vreunei probe cât de cât complexe, al vreunui subiect formulat altfel decât mură-n gură. Europa vrea să conteze pe noi şi ne trage după ea cu tot sistemul educaţional, nu numai cu ceea ce ţine de elită, care acum se găseşte în primul rând (sau în primul val), fiind perfect îndreptăţit să se afle acolo.

Florin ANTONESCU