În 2001, la 11 ani de la reînființarea învățâmântului de asistență socială în România, la Departamentul de Asistență Socială al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, era introdus pentru prima dată în curricula academică, cursul Deontologia profesiei de asistent social, începând formarea viitorilor asistenți so­ciali în etica profesională, atât din perspectivă teoretică, cât și ca parte aplicată a practicii profesionale, din perspectiva comportamentului etic al asistenților so­ciali și al conștientizării etice ca parte fundamentală și aspect esențial al calității practicii profesionale de asistență socială.

Studenții încep să înțeleagă astfel noțiunile de bază ale eticii profesionale, fundamentul valorilor și eticii și implicațiile acestora în practica asistenței sociale cu indivizi, familii, grupuri, organizații, comunități, politici sociale și aplicarea valorilor și eticii legate de protecția copilului, persoane vârstnice, psihopatologie și sănătate mintală, justiție penală etc., fiind incluse și noi probleme determinate de utilizarea social-media și a tehnologiei în practică (aplicații, înregistrări elec­tronice, videoconferințe ș.a.).

Există tendința de a asocia atât studiul, cât și practica „eticii profesionale“ cu codurile etice. Codurile de etică sunt seturi scrise sau implicite de norme care identifică de obicei scopul principal al profesiei și conturează principiile etice și regulile sau standardele de practică profesională. Ele sunt în general scrise și controlate de organisme profesionale sau de reglementare și joacă un rol în de­­limitarea profesiei, promovarea identi­tății profesionale, îndrumarea și reglementarea practicienilor și protecția utilizatorilor de servicii (Banks, 2003).

În anul 2008, a fost publicat, în Monitorul Oficial, Codul deontologic al profesiei de asistent social elaborat de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), Codul oferind atât cadrul în care asistentul social poate lua decizii cu privire la relația sa cu benefi­ciarul, cu colegii și cu instituția în care lucrează, cât și un set de valori profesionale, principii și standarde pentru a ajuta asistentul social să ia deciziile corecte pentru clienți și contextul lor de viață.

Formarea unei gândiri deontologice a viitorilor asistenți sociali presupune evaluarea deciziilor pe care aceștia le iau în spiritul valorilor profesionale, rolul codului deontologic fiind de a facilita conștientizarea că decizia luată va trebui să fie satisfăcătoare nu numai pentru el/ea însuși/însăși, ci și pentru standardele profesionale.

Studenții care intră în profesie tre­buie să dezvolte o înțelegere reală a mo­­dului de aplicare a acestor valori în practică, gestionând, de asemenea, dilemele care apar atunci când asistenții sociali, clienții și alții se confruntă cu valori și obligații etice conflictuale (Barsky, 2019).

Asistenții sociali, confruntați zilnic cu nevoia de a lua decizii morale în situații de probleme etice, deseori sunt în situația de a lua decizii singuri și doar uneori au posibilitatea să discute deciziile pe care le iau cu colegii sau/și cu supervizorii lor. Problemele etice apar atunci când asistentul social vede o situație ca implicând decizii morale dificile, iar dilema etică apare atunci când asistentul social se confruntă cu o situație în care trebuie să decidă în cazul unei alternative conflictuale, cum ar fi conflictul între valorile personale/valorile profesionale, valorile personale/valorile persoanei asistate, valorile personale/valorile instituției în care lucrează etc. Acesta este momentul în care, după identificarea și definirea dilemei etice, se decide care valori – așa cum sunt exprimate în diferite principii și standarde etice – vor fi luate în considerare cu prioritate.

Roth-Szamoskozi (2003) subliniază că, pentru a se pregăti pentru sarcina dificilă a rezolvării dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, asistenții sociali trebuie să știe să recunoască acele as­pecte ale practicii asistenței sociale care pun în balanță diferite valori morale, să își clarifice propriile valori personale, pe care să le raporteze la valorile profesiei.

Față de cine sunt responsabili asistenții sociali?

Pentru a lua o decizie determinată de o situație de dilemă etică, asistenții sociali trebuie să clarifice ce părți implicate vor fi influențate de decizia lor și pe care dintre acestea se simt obligați să le susțină. În analiza unei dileme etice în asistență socială, vor fi luate în considerare cinci categorii de responsabilități: responsabilități față de societate; responsabilități față de profesie; responsabilități față de persoanele asistate; responsabilități față de noi înșine ca profesioniști; responsabilități față de colegi.

Dilemele etice abordate în educația în asistență socială implică dilemele etice tipice cu care se confruntă asistenții sociali: dreptul la confidențialitate al be­neficiarilor care intră în conflict cu obligația asistenților sociali de a proteja be­neficiarul sau o altă persoană împotriva punerii în pericol a vieții acestuia/acesteia; asistentului social i se cere să fie onest și să spună adevărul, dar există si­tuații în care cunoașterea adevărului este greu suportabilă de către beneficiar sau pare că îi face rău acestuia; respectarea dreptului beneficiarilor la autodeterminare (de a lua decizii în ceea ce îi privește) poate intra în conflict cu datoria asistenților sociali de a proteja beneficiarii care se angajează într-un comportament de autovătămare (inclusiv suicid sau problematica eutanasiei); pot să apară dileme legate de utilizarea tehnologiei; re­nunțarea la propriile judecăți de valoare, chiar și în situațiile în care propriile valori îl fac să încline într-o anumită direcție; alocarea resurselor limitate ale instituției de asistență socială sau legate de integritatea asistentului social și de competența sa sau de comportamentul acestuia ca răspuns la „atenții“ oferite de beneficiari și stabilirea limitelor în relaționarea asistent social–beneficiar (cu atât mai dificil cu cât comunitatea în care trăiesc aceștia este mai mică).

Studenții au nevoie de sprijin pentru a identifica și aborda dileme etice diverse, actuale și provocatoare, în așa fel în­­cât să antreneze modele de soluționare pentru a le aplica cu ușurință în practica profesională, iar dezvoltarea social-media și integrarea acestora în căile de co­municare necesită ca asistenții sociali să schimbe modul în care gândesc despre confidențialitate și granițele profesionale.

Propagarea rețelelor sociale are im­­plicații potențiale puternice din punct de vedere etic pentru normele de comunicare, bunăstarea societății și sănătatea mintală individuală (adică dezvoltarea și comportamentul uman). Aceste preocupări intră în sfera profesională a asistenței sociale (Ricciardelli, Nackerud, Quinn, Sewell & Casiano, 2020).

Viitorii asistenți sociali sunt pregătiți să facă alegeri deloc ușoare într-o lume complexă, reflectează asupra responsabilităților etice și dobândesc o înțelegere profundă și cunoaștere a conexiunii dintre etică, practică și asistența socială ca profesie bazată pe valori.

Lector univ. dr. Smaranda Witec – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 40