Dintre toate olimpiadele, cea de matematică se bucură, încă, de cea mai mare par­ticipare. În general, con­cursurile de matematică stimulează interesul elevilor pentru matematică și îi încurajează să se dezvolte intelectual.

Dincolo de încurajarea interesului pentru matematică, concursurile ajută la pregătirea elevilor pentru competiție. Lăsând la o parte acei elevi care reușesc numai prin intervențiile părinților până la vârste foarte înaintate, mare parte din viață înseamnă concurență, fie ea pentru locuri de muncă sau resurse sau orice altceva. Concurența de orice fel antrenează elevii pentru a face față succesului și eșecului și îi învață că performanța eficientă necesită practică. Mai mult de­­cât atât, aproape fiecare experiență interesantă în viață vine cu un element de presiune; concurența îi învață pe elevi cum să se descurce în condiții dificile.

În ciuda tuturor aparențelor, nu toate concursurile de matematică sunt benefice. În primul rând, nu toate concursurile sunt bine concepute. Elevii nu ar trebui să ia prea în serios concursuri care accentuează foarte mult viteza de calcul sau memorarea unor probleme-­șablon. Astfel de concursuri prezintă riscul de a încuraja elevii să supralici­teze abilități care nu sunt la fel de folositoare în viață precum competențele care ajută la dezvoltarea capacității de a gândi, de a fi creativ și de a rezolva probleme complexe.

Un alt pericol al concursurilor este forțarea copiilor dincolo de capacitatea lor. Cu siguranță că elevii ar trebui să fie provocați cu probleme pe care nu le pot face din când în când, dar dacă acest lucru se întâmplă constant, experiența trece de la provocare la descurajare.

Presiunea pusă de profesori, părinți sau chiar propria presiune duce la încărcarea elevului cu dorințe care, câteodată, sunt nerealiste și la supraevaluarea nivelului de pregătire. Nepregătiți pentru eșec, odată ce dau peste acesta, co­­piii au un șoc psihic peste care trec cu greu și care poate lăsa urme o lungă perioadă de timp.

Problemele de matematică propuse la Olimpiadă sunt adesea atât de dificile încât necesită nu doar cunoștințe avansate, ci și perseverență și creativitate. Înfruntarea constantă a unor probleme complicate și confruntarea cu eșecul poate duce la o stare de frustrare. De asemenea, mulți olimpici se confruntă cu stresul emoțional și anxietatea, deoarece au senzația că succesul lor este evaluat clipă de clipă. În același timp, reușita lor școlară vine adesea cu prețul neglijării altor pasiuni sau activități, ceea ce poate duce la un sentiment de dezechilibru personal.

Participanții la concursurile de ma­tematică sunt la fel de expuși riscului de a se consuma timpuriu precum campionii olimpici la sport care s-au retras timpuriu din activitatea competițională. Părinții, profesorii și elevii înșiși ar trebui să fie în căutarea unor semne de scădere a interesului și ei trebuie să fie dispuși să dea înapoi și să permită elevului să redescopere un interes pentru matematică de unul singur. Nu sunt puține cazurile în care olimpici care, în clasele mici, promiteau mari performanțe, la sfârșitul liceului nu au mai găsit nicio plăcere în rezolvarea unor probleme de matematică.

Viața olimpicului la matematică nu devine mai ușoară după terminarea liceului. Majoritatea își doresc să urmeze o carieră într-un domeniu legat de matematică, cum ar fi informatica, ingineria, economia sau cercetarea. Deși competițiile de matematică îi pregătesc pentru rigurozitatea acestor domenii, tranziția la un mediu universitar sau profesional poate fi dificilă. În timp ce alți studenți încep să își exploreze libertatea și să-și dezvolte alte interese, olimpicii la matematică se confruntă cu așteptări și mai mari, deoarece trebuie să își demonstreze valoarea la un nivel superior. În plus, mulți se confruntă cu dilema de a-și continua activitatea în cercetare matematică pură, care este adesea mai puțin remunerată, sau de a opta pentru un domeniu care le oferă mai multe oportunități financiare.

Concursurile de matematică reunesc elevii cu interese și abilități similare, permițându-le să-și formeze propria comunitate în care vor găsi prietenie, inspirație și încurajare într-un grad mult mai mare decât pot găsi în clasă cei mai mulți dintre ei. Nu de puține ori, prieteniile care s-au legat în timpul olimpiadelor naționale au durat toată viața.

În concluzie, concursurile de matematică reprezintă o oportunitate socială și intelectuală extraordinară pentru elevi, dar participarea acestora la concursuri trebuie să fie făcută cu înțelepciune, altfel acestea devin contraproductive, putând anula orice interes pentru matematică și alte activități intelectuale pe tot parcursul vieții.

Prof. Ovidiu-Mihai ȘONTEA – Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu, București

Articol publicat în nr. 58-59-60 al revistei Tribuna Învățământului