Interviu cu prof. Valeriu Partene, președintele Sindicatului Învăţământ „Corneliu Gh. Caranica“, Brăila

Stimate domnule președinte Valeriu Partene, anul 2018 a fost un an zbuciumat pentru țara noastră – pentru clasa politică și pentru societatea românească în egală măsură. Ce credeți că am câștigat, ce credeți că am pierdut, noi, românii, în anul care a trecut?

Anul 2018, anul marilor așteptări, anul cu o deosebită rezonanță istorică pentru toți românii, oriunde s-au aflat, nu s-a deosebit cu nimic de toți cei care s-au scurs de la anul marilor speranțe, 1989.

Nu știu dacă ne-ar fi de folos o statistică din care să vedem ce am câștigat și ce am pierdut în anul 2018. Ce știu însă este faptul că, pentru noi cei din învățământ, anul 2018 a sporit efectele celei mai puternice amenințări care vizează școala românească, DEMOGRAFIA, al cărei efect îl vedem în restrângeri, comasări și chiar desființări de unități de învățământ, în constituirea cu mare greutate a posturilor și catedrelor didactice, aspecte ce se răsfrâng direct asupra nivelului calității educației… și că acest an 2018 s-a dorit a fi cel ce aduce soluția mult așteptată în problema manualelor școlare, dar… n-a fost să fie… Și câte nu s-ar mai putea spune…

Sindical vorbind, noi, salariații sistemului, am avut parte și în anul 2018 de promisiuni împlinite parțial: o creștere salarială de 25% la 1 ianuarie, care, în fapt, a fost de doar 4%, o alta de 20%, de la 1 martie (!), și cea de 10% de la 1 decembrie, doar pentru personalul didactic de predare.

Apreciem că 2018 a fost primul an în care voucherele de vacanță au fost o reală oportunitate pentru toți salariații din învățământ.

2018 a fost și anul în care noi, românii, am sărbătorit Centenarul Marii Uniri. În calitate de cadru didactic, dar și de cetățean al acestei țări, sunteți mulțumit de felul în care românii și-au cinstit părinții fondatori și eroii?

Personal, am convingerea că Centenarul Marii Uniri a fost marcat de români așa cum au crezut mai bine, prin acțiuni specifice, prin manifestări de cinstire a faptelor de glorie și patriotism adevărat ale înaintașilor.

Noi, Sindicatul Învățământ „Corneliu Gheorghe Caranica“, Brăila, am dedicat o serie de acțiuni acestui măreț eveniment din viața țării, între care putem aminti: acțiunea comună a Consiliului Județean al Sindicatului Învățământ Brăila cu colegii de la Galați, din 28 februarie 2018, la „Muzeul de istorie, cultură și spiritualitate românească de la Dunărea de Jos“; derularea cu succes în perioada 31 august-2 septembrie a proiectului „100 de profesori brăileni la Alba Iulia la 100 de ani de la Marea Unire“; participarea cu un număr mare de colegi la festivitățile organizate de Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret“ la București cu prilejul Zilei mondiale a educației, la 5 octombrie 2018; încheierea, la 17 noiembrie 2018, a unui Acord de parteneriat internațional cu Sindicatul Învățământ din raionul Cahul, Republica Moldova, care deja s-a materializat în câteva activități comune în România și Republica Moldova etc.

În opinia mea, mai este încă timp pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri, întrucât acesta nu s-a încheiat odată cu anul 2018, pentru că actul consfințit la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, trebuia recunoscut internațional (Conferința de Pace de la Paris 1919-1920) și apărat în fața atacurilor venite din afară, el fiind încununat prin Marele Act al Încoronării Regilor României Mari de la Alba Iulia (15 octombrie 1922).

La preluarea Președinției Uniunii Europene, ministrul educației, Ecaterina Andronescu, a menționat prioritățile în domeniul educației și formării profesionale pe durata celor șase luni ale mandatului României la Președinția Consiliului Uniunii Europene: mobilitatea, incluziunea, excelența. Să fie acestea priorități doar pentru perioada aceasta de șase luni?

Categoric, nu putem vorbi de priorități pe șase luni. Acestea trebuie gândite cel puțin pentru un ciclu complet de învățământ.

Prioritățile ar trebui legate de reforma curriculară neter­minată (observ că s-a uitat de planurile-cadru și programele pentru liceu, care ar fi trebuit aprobate de acum un an) și de un nou pachet legislativ pentru Educație.

Considerăm că în prezent ne confruntăm cu numeroase riscuri și amenințări de care ar trebui să se țină seama. Astfel, scăderea nivelului de pregătire a tinerilor, alienarea lor identitară, exodul creierelor și al forței de muncă vor fi amplificate de criza economică, declinul demografic și politicile educaționale eronate.

În ultima vreme, se observă amplificarea câtorva crize extrem de periculoase: criza valorilor pe care este întemeiată educația; criza demografică, a forței de muncă și a rețelei școlare; criza produsă de subfinanțare; criza proiectării curriculare; criza educației identitare.

Este nevoie de o nouă paradigmă, după două decenii de reforme eșuate, de derivă și debusolare, după cum este nevoie de dialog și cooperare între decidenți și profesorii de la catedră, pentru găsirea celor mai bune soluții la crizele actuale.

Doamna Andronescu și-a propus și reintroducerea treptei a II-a. Vi se pare benefic acest lucru?

Nu pot anticipa cât de benefică ar fi revenirea la o formula de evaluare la care s-a renunțat cândva. Dar, dacă într-adevăr aceasta ar putea fi o soluție pentru etapa actuala și pentru viitor, ea ar presupune o modificare de substanță a legislației domeniului și chiar o amplă dezbatere publică, la care să participe alături de actorii educației: elevi, profesori, părinți și societatea, în ansamblul său.

O nouă lege este impusă nu numai de dezastrul produs de cea în uz, ci și de necesitatea corelării cu noul curriculum aflat în curs de elaborare.

Vom avea o nouă lege a educației. Care ați vrea să fie principalele mențiuni, modificări față de legea Nr. 1 pe 2011?

O nouă lege a educației reprezintă o prioritate absolută, ea urmând să ofere soluții crizelor actuale. În acest context, problema principală a oricărei schimbări de ordin legislativ rămâne aceea a viziunii, a strategiei pe termen lung. Credem că orice discuție trebuie începută de la analiza situației de fapt, de la idealul educațional și valorile pe care dorim să le promovăm, de la misiunea școlii. Chiar a sosit timpul să revedem problema idealului educațional și a sistemului valoric. O nouă lege trebuie elaborată cu maximă atenție, avându-se în vedere efectele sale. Problemele ar trebui abordate în ordinea importanței, acordându-se prioritate dimensiunii axiologice, a valorilor pro­mo­vate prin educație, a elaborării unei viziuni clare privind educaţia şi învăţarea.

În consecință, un nou proiect de lege ar trebui să urmărească, prioritar, rezolvarea marilor probleme ale învățământului românesc.

Care este situația acum, la început de an, în ceea ce privește creșterile salariale din domeniul învățământului. Sunt mulțumite cadrele didactice?

Prevederile legale actuale privind salarizarea, dar și cele asumate de Guvernul României prin Acordul cu Federațiile Sindicale din Educație, dacă vor fi corect și la timp aplicate, ar putea da mari speranțe tuturor celor care slujesc învățământul românesc: continuarea acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică de 10% pentru personalul didactic; acordarea de la 1.01.2019 a primei părți de 1/4 din diferența salariilor existente la 31.12.2018 și nivelul maxim devansat la finele anului 2020; acordarea lunară a alocațiilor de hrană, în cuantumul a 1/12 din suma a două salarii minime pe economie de 2.080 lei, raportat la totalul zilelor de activitate din luna anterioară; acordarea voucherelor de vacanță aferente anului 2019 tuturor salariaților la nivelul valoric de 1.450 lei; acordarea unui spor pentru condiții de muncă personalului nedidactic în baza prevederilor HG nr. 569/2017; utilizarea în vederea stimulării perfornamenței în activitate, a fondului de premiere de 5% din suma utilizată de angajator pentru totalul salariilor de bază etc.

Sigur că sunt și nemulțumiri generate de faptul că personalul didactic de coducere, îndrumare și control, personalul didactic din CJRAE, metodiștii din CCD și personalul didactic auxiliar s-au văzut exceptați de la sporul de uzură neuropsihică de 10%, începând cu 1.12.2018, de faptul că alocația de hrană prevăzută în Legea 153/2018 a se acorda de la 1.12.2018 a fost amânată, fără nicio explicație, începând cu 1.01.2019 (!) etc.

Nu în cele din urmă, cum privesc cadrele didactice spre anul care tocmai a început? Cu mulțumire? Cu îngrijorare?

Așa cum arătam mai sus, aveam argumente să exprimăm mulțumire și să privim cu încredere în viitor, dar de prea multe ori ne-am văzut cu promisiuni fără acoperire, cu drepturi neonorate, ba chiar și cu legi clare care nu au fost puse în aplicare și de aceea cred că suntem îndreptățiți să privim spre viitor cu îngrijorare.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU