Erasmus+: internaționalizare și conectare în învățământul superior

Dacă ar fi să alegem un singur cuvânt care să descrie învățământul superior din perspectiva programului european Erasmus+, probabil cel mai potrivit ar fi „internaționalizare“. ­Viitorul va fi despre universități deschise, colaborative, despre alianțe și rețele. Dar, să sperăm, și despre conectare la nivel uman.

Erasmus – nimic excepțional

„Erasmus nu are nimic excepțional, nimic nou; e doar o renaștere a tradițiilor antice; în Evul Mediu comunitatea universitară era deja europeană. Existau legături puternice între Coimbra, Sorbona, Bologna, Oxford, Heidelberg. Studenții circulau, profesorii circulau, aveau diplome comune și o limbă comună – latina. Așa că Erasmus este o veche tradiție“. Acestea sunt cuvintele cu care Jean Michel Baer, unul dintre fondatorii programului, explica succesul acestuia în 2022, atunci când se celebrau 35 de ani de Erasmus la nivel european.

Dar ce sens dăm pentru acest „nimic excepțional“? Poate tocmai faptul că programul a propus cadrul și a oferit resursele care să le permită oamenilor să împlinească ceva ce deja năzuiau: să învețe împreună, să schimbe idei, să exploreze culturi, să descopere și să creeze împreună. Și să fie împreună. Nu a pornit de ni­­căieri. Au existat programe și inițiative care au condus la crearea Erasmus și care au urmărit cooperarea în domeniul educației la nivel european (și, în mod specific, în domeniul învățământului superior) încă înainte de lansarea sa în 1987. Modul în care programul a crescut și s-a transformat de atunci (sub numele Erasmus+ stau acum oportunități nu doar pentru învățământul superior, ci și pentru educația școlară, formarea profesi­onală, educația adulților, tineret și sport) dovedește un lucru: Erasmus reprezintă o formă prin care ­viziunea Europei unite devine concretă. Împreună cu învățarea, cu dezvoltarea educațională, cu proiectele comune, Erasmus a adus schimbarea mentalităților, deschidere spre diversitate și o conectare autentică între oameni.

Viziunea europeană

Europa are astăzi aproximativ 5.000 de instituții de învățământ superior, 17,5 milioane de studenți, 1,35 milioane de persoane care predau în învățământul superior și 1,17 milioane de cercetători.

Erasmus a început cu 3.244 de studenți derulând perioade de mobilitate în 11 țări și a devenit principalul mijloc prin care Comisia Europeană își propune realizarea Strategiei europene pentru universități. Prin această strategie, lansată în 2022, Comisia Europeană urmărește:
1) consolidarea dimensiunii europene a în­vățământului superior și a cercetării;
2) consolidarea universităților prin acțiuni de sprijin axate pe carierele acade­mice și de cercetare, pe calitatea și relevanța pentru competențe adaptate exigențelor viitorului, pe diversitate, incluziune, practici democratice, drepturi fundamentale și valori academice; 3) capacitarea universităților ca actori esențiali ai schimbării în dubla tranziție verde și di­gitală; 4) consolidarea universităților ca vectori ai rolului și poziției de lider deținute de UE la nivel mondial.

Erasmus+ e un mijloc prin care aceste obiective se pot materializa. Fiecare proiect finanțat – fie la nivel național, fie la nivel european – contribuie în acest sens. Un rol major îl va avea Inițiativa Universități Europene, parte din programul ­Erasmus+. Obiectivul acestei inițiative este de a ajunge la 60 de alianțe la nivel european (de la 50 existente în acest mo­ment, la care participă și 17 universități din România), care să înglobeze peste 500 de universități. Scopul este de a dezvolta și împărtăși o cooperare comună structurală, durabilă și sistemică în do­meniul educației, cercetării și inovării.

Strategia europeană urmărește și stabilirea unui statut juridic pentru alianțele formate din instituții de învățământ su­­perior, crearea unei diplome europene comune și extinderea inițiativei cardului european pentru studenți, iar experiența acumulată prin Erasmus+ va fi relevantă și pentru atingerea acestor deziderate.

Termenul pentru toate acestea impune acțiuni rapide și eficiente: jumătatea anului 2024.

Motor pentru internaționalizare

Oportunitățile din învățământul su­­perior reprezintă partea cea mai amplă din Erasmus+. La nivel național, descentralizat, sunt finanțate două tipuri de proiecte: proiecte de mobilitate și parteneriate de cooperare. Aceste tipuri de finanțări sunt completate de cele administrate la nivel centralizat, de către Agenția Executivă de la Bruxelles, cum este Inițiativa Universități Europene (alianțe transnaționale între instituții de în­vățământ superior) amintită mai sus.

Mobilitățile din domeniul învățămân­tului superior sunt și acum componenta principală din ce înseamnă finanțarea Erasmus+ în acest domeniu și rămân esența întregului program. Iar mobilitatea ia forme diverse. Astfel, studenții pot opta pentru mobilități de studiu de scurtă sau lungă durată, dar au la dispoziție și mobilități de plasament, care să îi pregătească din punct de vedere practic pe specializarea lor. Pot derula mobilități în țările programului, dar și în țările partenere ale programului. Pot opta între mo­bilități fizice sau mixte. Personalul universitar poate, de asemenea, să beneficieze de finanțare pentru mobilități de predare sau formare.

În cei peste 25 de ani de funcționare a programului în România vorbim de aproximativ 100.000 de studenți care au beneficiat de mobilități Erasmus și de aproximativ 50.000 de cadre didactice sau personal din învățământul superior. Ca termen de comparație: în primul an de Erasmus în România, 1998-1999, au fost 1.260 de mobilități ale studenților.

Numerele sunt în creștere de la un ciclu financiar al programului la altul (2014-2020, respectiv 2021-2027). Dacă în momentul lansării Erasmus+, în 2014, s-au finanțat puțin peste 6.300 de mobilități ale studenților (în anul academic 2014/2015), la nivelul anului academic 2021/2022, Erasmus+ a finanțat mobilități de studiu și practică pentru peste 7.500 de studenți. Țintele actuale sunt în creștere, fiind vorba de aproximativ 10.000 de studenți care să beneficieze de mobilități în fiecare an.

Numărul reprezentanților personalului universitar a crescut și el de la puțin peste 3.000 în 2014/2015 la peste 5.000 în 2021/2022.

În același timp, România găzduiește studenți și personal universitar din alte țări. În 2021/2022, peste 3.700 de studenți veniseră în România pentru studiu sau plasament (față de 2.443 în 2014/2015), dar și peste 3.200 de membri ai personalului universitar (față de 1.438 în 2014/2015). În acest sens, platforma https://studyinromania.gov.ro/, administrată de UEFISCDI, care reprezintă o bază de date a oportunităților de studiu în România, a susținut atragerea de studenți străini în România.

Bugetul întregului program în România pentru anul 2023 este de peste 123,5 milioane de euro. Din această sumă, peste 51 de milioane de euro sunt pentru proiecte de mobilitate în domeniul învățământului superior și 5 milioane de euro sunt dedicate finanțării parteneriatelor de cooperare.

„Erasmus+ a fost motorul internaționalizării învățământului superior. A pornit de la oportunitățile pentru studenți, dar a crescut pentru a crea dezvoltare instituțională și impact la nivel de sistem. Acum, în România, pentru prima dată avem o Lege a educației care are un capitol distinct referitor la internaționalizare. Acesta este viitorul. Universitățile sunt instituții dinamice, în mișcare, în continuă transformare. Erasmus+ le ajută să se conecteze. Iar rețelele, alianțele, resursele împărtășite, cunoașterea, ideile, instrumentele puse împreună generează sisteme de educație mai solide, mai pregătite pentru schimbare și mai bine adaptate nevoilor societății. E important să avem această perspectivă: să fim conștienți de faptul că universitățile din România sunt conectate cu cele din Europa, să fim conștienți de această deschidere pe care o au și de faptul că împreună cu instituții similare din Europa pregătesc viitorul“ (Monica Calotă, director ANPCDEFP).

Alianțe europene

Dr. Andra Stan-Dragotesc este director al Departamentului UNITA de la Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) și este de părere că Erasmus+ a fost locomotiva pentru internaționalizare. „Me­diul universitar este globalizat intens, iar experiențele internaționale au devenit norma în viața de student sau cariera academică. Mobilitatea studenților și personalului e cea care internaționalizează sala de clasă, motivează internaționalizarea curriculei, contribuie la generarea de programe de studii internaționale sau la dezvoltarea de proiecte de cercetare, care apoi atrag studenți internaționali, lectori internaționali ori finanțări internaționale. Totul se leagă în internaționalizare, iar mobilitatea, adesea mobilitatea Erasmus, e în centrul ei, mișcă nu doar oameni, ci și lucruri, într-o anumită direcție.“

Universitatea de Vest din Timișoara face parte din alianța de universități europene UNITA (finanțată prin Inițiativa Universități Europene amintită mai sus). În plus, la finalul anului 2020, UVT a creat o rețea a universităților din România (RO European Universities) care sunt parte din aceste alianțe de universități europene. „Viitorul învățământului su­­perior, al universităților, nu mai e în turnul de fildeș al cunoașterii. Învățarea, cunoașterea, vor fi accesibile și în folosul comunităților, iar universitățile vor fi spații deschise și colaborative. Iar comunitățile și colaborările, învățarea și cunoașterea nu mai sunt de mult locale, regionale sau naționale, ci internaționale. Alianțele de universități europene sunt din multe perspective următorul pas în procesele de internaționalizare. Pentru universitățile membre în astfel de alianțe este o oportunitate extraordinară de dezvoltare instituțională prin transfer de bune practici, prin creșterea împreună într-un spațiu nou al învățământului superior european.

Vorbind despre valoarea adăugată, ca principiu, aș vrea să subliniez faptul că există o categorie de rezultate sau consecințe, efecte de spillover, despre care vorbim mai puțin, dar care s-ar putea să aibă un impact incredibil. Din punctul meu de vedere, aceste alianțe nu sunt și nu trebuie să devină excluzive sau exclusiviste. Într-adevăr, ele au ca obiectiv excelența, dar o excelență incluzivă, să-i spunem. Chiar criteriile de formare și de selecție au accentuat aceste principii. În România avem la momentul actual 17 instituții de învățământ superior membre ale unui număr de 16 alianțe de universități europene. Ce e și mai interesant și important, însă, e că acestea reprezintă peste 50% din studenții din țară. Acest grad de reprezentativitate vine și cu o responsabilitate mare în raport cu sistemul de învățământ superior din România. În acest context, rețele precum RO European Universities pot și trebuie să devină parteneri de dialog pentru instituțiile centrale din domeniu, drivere pentru schimbări legislative și politici publice, locuri de unde să fie inițiate transferuri de bune practici înspre întreg sistemul.

Astfel de rețele există și în alte state europene, dar ce face rețeaua noastră unică e procesul de dezvoltare a ei bazat pe principiul bottom-up, modul în care s-a coagulat în jurul oportunităților și provocărilor care vin odată cu apartenența la aceste alianțe pentru o universitate din România, în care și-a propus să devină o voce comună, unică la nivel național în raport cu aceste oportunități și provocări. Ce face o astfel de rețea? Membrii ei schimbă bune practici privind mobilită­țile în alianțe sau privind modelele de microcertificări pilotate. Se întâlnesc în grupuri de lucru la care invită instituții centrale și generează discuții și modificări legislative la nivel național privind diplomele comune ori privind cofinanțarea pentru astfel de proiecte strategice. Atrag susținere din partea Agenției Naționale Erasmus+ pentru facilitarea creșterii fluxului de mobilități outgoing cu partenerii din alianță. Și lista poate continua. Dar esența rămâne aceeași: rețeaua, ca și alianțele de universități europene, generează schimbare, nu doar intern, instituțional, ci sistemic“ (Andra Stan-Dragotesc, UVT).

Forfota Erasmus

Dincolo de toate lucrurile care se fac cu sprijinul Erasmus, cum se simte, de fapt, Erasmus într-o universitate? Lect. univ. dr. Doina Ienei este coordonator instituțional Erasmus+ la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și era parte din echipa universității și în anul academic 1998-1999, primul în care universitatea a depus o propunere de proiect Erasmus. „A fost o perioadă caracterizată de entuziasm legat de extinderea activităților internaționale ale universității. Motivația de a iniția un proiect de mobilitate în cadrul programului Erasmus a fost influențată de parteneriatul nostru cu École des Beaux-Arts din Nantes, Franța. Această inițiativă a fost privită ca o oportunitate deosebită de a experimenta învățământul superior din domeniul artelor vizuale într-un alt mediu de predare-învățare din spațiul european. Studenții și cadrele didactice erau foarte deschiși și nerăbdători să se implice în acest program nou. Studenții se simțeau entuziasmați de perspectiva de a studia în străinătate și de a explora culturile altor țări din Europa, iar cadrele didactice erau interesate de interacțiunea cu studenții și colegii din medii educaționale diferite, pentru a compara metodele de predare în domeniul artelor vizuale. În ansamblu, începutul participării în programul Erasmus a fost un moment de entuziasm și schimbare pozitivă în universitatea noastră. A adus noi perspective, a îmbogățit experiența academică și a deschis oportunități pentru colaborări internaționale durabile“.

Atmosfera este similară și în prezent: „Tradiția selecțiilor pentru orice tip de mobilitate generează în anumite perioade o forfotă Erasmus, dacă vreți, o stare de efervescență în universitate, în care fiecare persoană interesată de experiențe internaționale caută destinația potrivită obiectivelor sale“, spune Andra Stan-Dragotesc, de la UVT.

Cum se simte schimbarea adusă de Erasmus în timp? „Programul Erasmus a promovat deschiderea către lume și a adus conștientizarea importanței unei perspective internaționale în educație. Deoarece numărul parteneriatelor din cadrul programului Erasmus a crescut considerabil la universitatea noastră, studenții și cadrele didactice au avut oportunitatea de a interacționa și de a colabora cu persoane din culturi diferite, ceea ce a dus la o mai bună înțelegere a diversității culturale și la dezvoltarea abilităților de comunicare in­terculturală. Fără îndoială, activitățile din cadrul proiectelor Erasmus implementate la universitatea noastră au condus la schimbări ale mentalității participanților la aceste activități. De asemenea, programul Erasmus a sporit calitatea educației universitare prin facilitarea accesului la resurse, experiențe și cunoștințe din instituțiile partenere din Europa, dar și din alte regiuni ale lumii. Acest lucru a îmbunătățit calitatea instruirii, a cercetării și creației artistice desfășurate în cadrul universității noastre. Participarea la programul Erasmus reprezintă principala modalitate de promovare în mediul internațional a programelor de studii și a activității de cercetare și creație artistică din univeristatea noastră. Unul dintre aspectele relevante la universitatea noastră este acela că un număr semnificativ dintre studenții care au participat la mobilități, în special cei care au efectuat mobilități de plasament, au găsit un loc de muncă datorită competențelor și abilităților dobândite pe perioada mobilității“ (Doina Ienei, UAD Cluj-Napoca).

Prin ochii studentului

Andrei Stupu urmează în prezent un doctorat în cotutelă la Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea din București. A participat într-o mobilitate Erasmus la Universidade Católica Portuguesa și a câștigat Premiul special Erasmus decernat de ANPCDEFP în cadrul Galei LSRS 2023 – Construim prezentul – organizată de Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS).

„Pentru mine, Erasmus+ a fost o experiență transformatoare, simt că am fost imersat în cultura și limba portugheze încă din prima zi, erau foarte multe referințe fa­­miliare, încât, deși nu mai mersesem acolo nici măcar în vacanță, vreodată, aveam impresia că aparțin locului. Acolo am ajuns să descopăr conceptul de ospitalitate într-o abordare nouă, care include conceptul de academic hospitality – sintagmă care rezumă perfect povestea mea ca rezident în Portugalia. Întreaga comunitate de la Católica are o abordare foarte naturală a ospitalității. Persoana responsabilă cu programele și mobilitățile internaționale, profesoara Patrícia Oliveira-Silva, a reușit să facă fiecare student internațional să se simtă ca acasă. Pe mine m-a tratat imediat ca fiind deja parte a Católica și m-a invitat în Human Neurobehavioral Laboratory.

Din punct de vedere academic, la Católica am întâlnit un mediu foarte orientat spre bunăstarea studenților, un spațiu în care prima calitatea relațiilor și a factorului uman, peste performanța academică. Acesta a fost un element de noutate. Conducătoarea programului meu de master, prof. Isabel Baptista, a inclus unul dintre articolele mele publicate în România în lista de bibliografie pentru cursul domniei sale. A fost un șoc să mă citesc pe slide la primul curs de Etică de la Universitatea la care mergeam ca student străin.

Toți profesorii au fost exemple de talent pedagogic și abilitate științifică. Colaborarea cu prof. Baptista a căpătat alte proporții după ce m-a onorat acceptând propunerea mea de a fi coordonatoare a tezei mele de disertație în cotutelă cu profesorii din România“.

Colaborarea lui Andrei cu universitatea din Portugalia a continuat și după încheierea mobilității. În iunie 2023 a fost la o conferință la UC Porto la care a susținut o prezentare, iar în octombrie urmează să meargă la Săptămâna Internațională. De asemenea, are în publicare un articol scris împreună cu prof. Isabel Baptista de la UC Porto și prof. Alina Rusu, coordonatoarea sa de doctorat. A păstrat legătura atât cu profesorii din Departamentul de Psihologie și Educație, cât și cu colegii din Human Neurobehavioural Laboratory, din care încă face parte.

„Cred cu adevărat că deschiderea noastră de a îmbrățișa diversitatea și noutatea este principalul factor care conduce la formarea unor relații constructive. La Católica, m-am simțit văzut, auzit și recunoscut și acesta a fost motivul pentru care am avut șansa de a-mi exprima capacitățile și de a-mi aduce contribuția. Îi voi fi mereu recunoscător familiei mele portugheze alături de care voi dezvolta în continuare proiecte internaționale. Acestea vor demonstra încă o dată că educația fără comunități educaționale care împărtășesc aceleași valori nu este sustenabilă, că învățarea fără căldură umană nu există și că evoluția fără a fi parte dintr-un mediu social propice nu este posibilă“.

Conectare

Erasmus+ nu e doar o experiență transformatoare din punct de vedere academic. E o experiență de viață, profund umană, cu o mare putere de transformare la nivel personal. Inclusiv pentru Andrei Stupu, Erasmus a însemnat și împlinirea unui vis, dar și momente de pură conștien­tizare. „Am ajuns la Lisabona cu doar două bagaje și cu un vis de transformat în realitate – să locuiesc în țara lui Saramago. În a doua zi la Lisabona m-am dus direct la Fundația Jose Saramago, iar când am ajuns am citit cuvintele uriașe de pe ferestrele de la intrarea principală: Sempre chegarmos ao sítio aonde nos esperam. A fost un moment de pură conștientizare și prezență inspirat de înțelepciunea scriitorului meu preferat. M-a făcut să recunosc cât de important este să ne urmăm spiritul, chiar dacă uneori drumul este neclar – pentru că ajungem mereu acolo unde suntem așteptați“.

Nu putem, așadar, să vedem în Erasmus+ doar programul de finanțare; să îl descriem doar în tipuri de proiecte, cereri de finanțare, cifre. Nu i-am face dreptate. Nu putem să scăpăm din vedere conectarea la nivel uman. Nu putem să nu vedem comunitatea – oamenii, valorile, idealurile. Și drumurile către acolo unde suntem așteptați. În cuvintele lui Jean Michel Baer: „Noi construim o Europă modernă și o Europă modernă nu poate fi doar economică. Există o aspirație a cetățenilor, având la bază valori comune, de a-și îm­părtăși cultura. Cultura e expresia unui popor, dar este și fructul schimburilor. Asta alimentează proiectul european“.

Miruna Covaci-Zăvoi – responsabil comunicare ANPCDEFP

Articol publicat în nr. 46 al revistei Tribuna Învățământului