Enciclopedia Statelor Lumii. Ediția a 15‑a. Autori: Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae. Cuvânt‑înainte: Acad. Mircea Maliţa. Editura Meronia, 2018. Format: 17×24 cm, legat, 824 pag.+24 planşe color. Fiecare dintre cele 195 de state este ilustrat de o minihartă care‑i fixează poziţia pe continent şi de o hartă generală care indică situarea capitalei, principalele oraşe, cursuri de apă şi granița cu statele vecine. Ilustrații color: planşe cu toate drapelele statelor, cu hărțile continentelor şi fotografii ale capitalelor.
O statistică simplă ne arată că harta geopolitică a lumii actuale este, în principal, produsul ultimei sute de ani. Numai un sfert din statele actuale pot fi regăsite pe harta lumii din anul 1900, multe dintre acestea în fruntarii diferite de cele de astăzi. După încheierea celui de‑al Doilea Război Mondial, pe glob au apărut 121 de noi state suverane, aşadar, aproape două treimi din ţările contemporane au o istorie naţională de numai câteva decenii. La apariţia, în 1975, a primei ediţii a Enciclopedia Statelor Lumii, sumarul volumului consemna 147 de state suverane. Cel al ediţiei a XV‑a, apărută zilele acestea, înregistrează 195 de entităţi statale.
Paradoxal, continentul care a înregistrat în ultimele decenii cele mai radicale şi spectaculoase transformări a fost „bătrâna Europă“. Dacă în fatidicul an 1989 pe harta politică a Europei figurau 35 de state suverane, astăzi, numărul lor se ridică la 46, în condiţiile în care patru entităţi statale ale secolului XX (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia şi R.D. Germană) au dispărut. Dintre statele Europei anului 2018, 9 fiinţează de numai două decenii pentru prima dată în istorie ca entităţi de sine stătătoare şi suverane.
Pasul ținut cu schimbările atât de rapide şi de spectaculoase ale lumii sub ochii noştri a contribuit probabil la succesul în rândul publicului cititor al Enciclopediei Statelor Lumii, lucrare care a cunoscut, în 43 de ani, o continuitate de apariţie, 15 ediţii succesive şi 500.000 de exemplare difuzate. De la Afghanistan la Zimbabwe, volumul prezintă, pentru toate cele 195 de state suverane, dar şi pentru cele 75 de teritorii dependente şi cu statut special, date definitorii la zi privind geografia, populaţia, cultele, evoluţia istorică, structura statală, economia, turismul ş.a.
Un bogat corpus de statistici internaţionale oferă cele mai recente ierarhii mondiale ale tuturor statelor în varii domenii: suprafaţă, populaţie, PIB total şi pe locuitor, indicele dezvoltării umane sau cel al corupţiei, al turismului etc., iar în cadrul statisticilor domeniale sunt selectate primele 10 state care domină diferite sectoare din agricultură, industrie, comerţ sau servicii pe mapamond. Aflăm de aici cum în 2014 China a detronat SUA, prin valoarea totală a PIB (la paritatea puterii de cumpărare), din poziţia de principala putere economică a lumii, după o dominaţie necontestată de peste un secol, cum producţia anuală de autovehicule a Chinei (28 de milioane bucăţi) a ajuns dublul celei realizate de patria automobilului, America. Pe locul I în lume, în ceea ce priveşte PIB pe locuitor, se situează statul Qatar; Indicele dezvoltării umane este deschis de Norvegia, iar Danemarca figurează ca statul cel mai puţin corupt; Franţa, în schimb, atrage anual cel mai ridicat număr de turişti străini (peste 83 mil.). Comparând primele zece aeroporturi, zone urbane, porturi, flote comerciale ş.a., constatăm cum Europa pierde constant, în favoarea Asiei, poziţii dominante deţinute din secolul XIX.
În epoca globalizării şi a „accelerării istoriei“, când omul este supus unui permanent bombardament informaţional prin toate canalele mass‑mediei, cel dornic să‑şi formeze, să‑şi fundamenteze sau să‑şi nuanţeze o opinie personală are posibilitatea recursului la un ghid sigur – o enciclopedie. Este ceea ce şi‑au propus, prin mottoul „o lume mereu în schimbare într‑o carte mereu la zi“, ediţiile succesive ale Enciclopediei Statelor Lumii.
Andrei RADU
Tribuna Învățământului