Perspectiva includerii în planurile-cadru de învățământ a unei discipline numite „Educație pentru viață” revine periodic în atenția și în forfota din spațiul public exterior domeniului educațional.

Tema nu e nouă. Este reactivată acum prin felul în care a fost preluată și difuzată (cam ca la jocul „Telefonul fără fir”) o decizie de detaliu a Senatului României: cică de anul viitor, se introduc două „materii” obligatorii noi, educația financiară și educația juridică.

Scurt spus, nu este așa: introducerea a două „materii” noi este, de fapt, o completare (o nuanțare) a enumerării domeniilor de competențe-cheie pe care se bazează curriculumul național, prevăzute în Legea educației naționale nr. 1/2011, în sensul că în lege ar urma să scrie „competențe antreprenoriale, financiare și juridice”, de unde acum scrie „competențe antreprenoriale și financiare”.

Intrarea în vigoare ar fi să se petreacă din anul școlar 2023-2024, cu condiția să fie gata până atunci planurile-cadru de învățământ, actualmente nici măcar pornite în elaborare.

Obligatorie ar urma să fie o disciplină de învățământ („materie” este un substantiv care, cu sensul din context, persistă prin vocabularul unor de-acum străbunici, laolaltă cu „examen de maturitate”, „examen de capacitate” etc.), disciplină numită Educație pentru viață (cu majusculă, doar socotind-o un generic, altfel numele disciplinelor de învățământ fiind substantive comune), disciplină care ar urma să cuprindă mai multe module, între care și cele cu contribuție la formarea de competențe antreprenoriale, financiare și juridice.

De aici, ar fi să pornească ceva nedumeriri:

– o disciplină de învățământ distinctă de celelalte, „Educație pentru viață”?! Dar nu toată educație din școală este pentru viață?! De la toate „materiile”, adică de la toate disciplinele de învățământ?! Nu pentru folos în viață se fac limbă română și limbi străine, matematică, fizică, educație fizică etc.?! Abordarea transdisciplinară și interdisciplinară a „materiilor” nu vizează și mai buna educație pentru viață?!

– considerata nouă disciplină de învățământ să cuprindă module de educație civică, sanitară, sexuală, rutieră, juridică, financiară, pentru alimentație sănătoasă, pentru prim ajutor?! Dar tocmai în spiritul educației pentru viață în ansamblu, diversele „educații pentru” nu e normal să dea fiecare esența „materiei” în al cărei conținut se regăsește?!

– cine ar preda această „materie”?! Cineva cu calificare și rutieră, și financiară, și medicală etc.?! De la dublă specializare, s-ar trece la „multispecializare”?! Ne-am întoarce cu treizeci și ceva de ani, când la informatică nevoia de profesori era acoperită de la matematică și de la tehnologii, nevoia de profesori la educație antreprenorială era acoperită cu cine predase științe social-politice etc.?!

– o „materie” de educație generalizată la toate clasele (sigur, cu adaptări pe niveluri), cum se preconizează, nu ne-ar întoarce cu și mai mulți ani, în vremea când toți oamenii cuprinși în procesul de învățământ general, liceal, universitar, aveau ore de educație prin științe social-politice, de asemenea pe niveluri, precum constituție, filosofie, economie politică, socialism științific?!

– să existe posibilitatea ca părinții să-și retragă copiii de la orele de educație pentru viață?! Dacă de la educație pentru viață ar fi oprit copilul, atunci la ce fel de educație ar fi lăsat să participe?!

– în general, ce „materii” să cuprindă planurile-cadru și ce lecții să cuprindă programele școlare să fie treaba altcuiva decât a specialiștilor în educație și, în ultimă instanță, decizional, a ministerului de resort?! Să se stabilească orarul elevilor prin lege, în Parlament?!