O posibilă deschidere la problemă

Există în România, de mai multă vreme, o problemă cu masă critică, nu foarte frecvent supusă analizei publice oneste, cu date relevante și puține măsuri strategice pe termen lung – calitatea ruralului. Acolo unde mai întâlnim confruntări, ele aparțin unor oameni cu statut motivant cultural și/sau de reprezentanți ai comunităților de proveniență rurală, uneori prezenți în organisme cunoscute sau ei înșiși recunoscuți ca manageri și cetățeni valoroși. Personal le adresez aici un cald salut plin de recunoștință și de colegială apreciere științifică la continuare și osteneală vegheată de șansele transformărilor în bine.

Contextul opțiunii noastre pentru o astfel de temă vă este unul cunoscut: precaritatea unei realități și al unei inteligențe perceptive noniluzive, dublate de ne­voia resimțită tot mai acut de a declanșa acum nu atât o discuție analitică și calificată drept utilă, cât o pătrundere obiectivă în zonele reale și de interes major ale unor posibile decizii ferite de meandrele politicului virtuale adresate școlii și educației funcționale din ruralul românesc actual. Efectul rezultativ va fi cel al dialogului deschis între imaginea prezentului și orizontul viitorului de mâine.

Ca un sincer cunoscător, dar limitat al geostrategiei impuse de o asemenea tulburătoare realitate, cu extensii nu greu vi­­zibile și acceptate, vă propun spre examinare câteva idei asupra realităților nu tocmai singulare și nici izolate din România.

Vă invităm să vă conectați perceptiv și imaginativ, nu iluziv, la o astfel de suportabilă analiză reală, pronunțându-vă personal, în timp, fie pro, fie contra la nivelul propriei cunoașteri locale și zonale, marcând de o manieră reactivă, puternic lo­calizată, pe care o puteți susține printr-o exemplificare cu reale argumente, unde autoritățile locale pot sau nu să făptuiască decât ceva adevărat, nu minuni, nu fantezii, dar care pot să ne schimbe ceva din îndoielnica neîncredere că greul se poate ameliora prin ceva și altfel! Dăm spre spre exemplificare două modele ru­­rale exemplare prin pozitivitatea calității mediului educațional sustenabil, al protecției socio-familiale și al unei integrări profesionale productive a multor elevi, tineri și adulți din comunitățile locale, de­­venite progresiv reale modele experiențiale de investiții și rezultate pozitive convingătoare ale unor comunități sănătoase la nivel educațional, cultural-civilizator și al puterii deciziilor consultativ-democratice ale primarilor învingători. Un exemplu este situat în județul Constanța, co­muna Cumpăna, și un altul situat în județul Vaslui, comuna Pădureni. Ne putem mândri cu asemenea modele! Mergeți, vedeți și rostiți adevărurile fără teamă de  fake-news!

Analiza de context – o necesitate utilă metodologic

În discursul nostru, răspunsul angajează o structură metodologică nu tocmai clasică: vom face apel la utilizarea a două metode moderne ale literaturii de specialitate. Avem în vedere, în primul rând, listarea factorilor de impact propusă în cunoscuta metodă utilizată în analiza de context, Metodei SWOT/Analizei SWOT, care ne permite să dăm răspunsuri la în­­trebarea: care sunt reperele analitice specifice metodologiei de analiză integrată, cu o etapizare pentagonală și finalizată cu luarea deciziilor finale necesare aplicării unui proiect transformativ sau de ­reformă locală. Analitic vorbind, reperul metodologic principal al analizelor integrate, la care nu vom apela în studiul de față, îl reprezintă la start modelul pătratic definit de gruparea factorilor în: a) specifici instituțiilor școlare rurale – de esență duală, prin puncte tari și puncte slabe; și b) ex­terni, referitori la analiza dualului facto­rial reprezentat de dimensiunile situate extern instituțiilor școlare rurale, grupate la rândul lor în două categorii explicite: c) oportunități și d) constrângeri (vezi su­­portul metodologic integral în I. Neacșu, Curs de Manegementul calității totale al învățământului din România, FPSE, Universitatea din București, 2000).

Cea de-a doua metodă cunoscută de noi, dar foarte puțin aplicată în literatura din România, se referă la Metoda LISREL. Esențial este faptul că este aplicabilă direct studiului instituțiilor școlare și/sau educaționale. Aceasta este mult mai complicată factorial și corelațional, implicând o analiză detaliată bazată pe structuri de analiză matriceală cu repere statistice (vezi aplicațiile acesteia în I. Neacșu, Metoda LISREL aplicată pe modelul instituțiilor de protecție a copiilor, Revista de pedagogie socială, 2015, FICE România), și pe care nu o vom utiliza în studiul de față.

Fără a introduce analizele metodologice sus-amintite, propunem, în continuare, o sinteză factorială neordonată criterial, dar discriminatorie la nivelul instituțiilor din rural versus urban, limitele fiind deja asumate și recunoscute.

Diagnoza neîmplinirilor încă prezente în ruralul din România

Temeiurile sunt relativ sincere, nu total generalizatoare, nici ierarhizatoare.Sintetic, numim ruralul drept o zonă de­­favorizată economic, social, cultural și chiar educațional. Alte dominante asociate și caracteristice sunt: sectoarele agricole prin munca pământului și cultivarea produselor acestuia fără însă prelucrarea semiindustrială a resurselor naturale; sla­ba acoperire a serviciilor de sănătate; sla­ba prezență a utilităților civilizate necesare traiului unei gospodării – familie; infra­structura drumurilor rurale, slab modernizate, greu practicabile, iarna mai ales; servicii sociale de comunicare sub limita decenței; depopularea/demografică în scădere puternic vizibilă în reducerea nu­mărului de elevi, în apariția învățământu­lui simultan; riscul de sărăcire ca amenințare reală; șanse inegale de reușită la ad­­miterea tinerilor în învățământul ­superior (medicină, arhitectură, limbi străine) ș.a.

Consecințe: cetățenii mediilor rurale cunosc și trăiesc efectele vulnerabilităților educaționale și sociale nonprotective comparativ cu urbanul; condiții reduse de acces la o activitate remunerată; dificultăți de asimilare a modelelor educației urbane în condiții/contexte de ambient diferite – limbaj, motivație, protocol alimentar, comunicare, norme sociale de funcționare și de civilitate managerială ș.a.

Centrele de interes ale analizei ­noastre privind ameliorarea mai rapidă vizează funcționarea mecanismelor de reducere a dificultăților cu privire la calitatea me­diului școlar de formare a competențelor socio-profesionale, a dificultăților de adaptare și de creștere a rezilenței la stresul competițiilor cu urbanul, a asimilării culturii sănătății și a motivației practicării unui stil de viață sănătos, predictibil.

Problemele capătă în lucrarea noastră forma unui scenariu construit pe un design centrat pe cinci nuclee valorice.Astfel: enunțul principiilor modelatoare ale problemelor publice specifice vieții cetățenilor vulnerabili; listarea conceptelor-cheie explicative pentru lectura și în­țelegerea cercetărilor integrate; oferta unor modele de design metodologic operațional ca bază ale unor abordări concrete; managementul riscurilor prin contracarare și/sau prin adoptarea de strategii minimale și raționale de acțiune cu efecte educaționale pozitive.

Principii ordonatoare ale educației sociale în mediile rurale din România

Prima idee o circumscriem sintetic modelului numit Cercul funcțional activ al mecanismelor de rezolvare a problemelor sociale, familiale și instituționale.

Avem în vedere coprezența a 10 principii fundamentale, tentând aspirația re­­lativei lor totalități funcționale sub forma următoarelor cerințe valorice cu statut de nuclee valorice:

i. Creare necondiționată a bunăstării actorilor sistemului Educație rurală dem­nă, sănătoasă, sustenabilă.

ii. Coeziunea, solidaritate socială și incluziune rațională adecvată realităților din ruralul specific României.

iii. Asigurarea binelui superior al cauzei tuturor cetățenilor din ruralul românesc.

iv. Nediscriminarea și/sau discriminarea pozitivă la unele zone de acces democratic.

v. Responsabilizarea tuturor actorilor sociali față de propriile opțiuni și decizii asumate.

vi. Subsidiaritate în acțiuni, decizii și intervenții colective (de sus până la cel mai de jos nivel/la firul ierbii).

vii. Parteneriatul instituțional și al ­stakeholderilor la procesele de integrare dinamică (integrarea ruralului va fi privită nu ca finalitate, ci ca un proces continuu perfectibil).

viii. Monitorizare continuă a calității proceselor sociale care au loc/sunt produse conștient și majoritar în mediul ru­­ral, uneori cu respectarea celor cu orientări centrifugale.

ix. Coparticiparea consultativ-democratică a instituțiilor și cetățenilor din mediul zonal, inclusiv la deciziile majore privind existența lor demnă.

x. Echitate rezonabilă în tot ce semnifică investiție de inteligență socială, temporală, de resurse umane, financiare și logistice, de managementul priorităților și destinația lor.

Temeiul fundamental al acestor principii funcționale și aplicabile la nivel de sistem, regional și local îl reprezintă orientările fundamentale prezente în Convenția ONU, Rezoluția 44/1989, redenumită de noi o Magna carte a demnității umane.

Concepte și sintagme cu putere semantică utile înțelegerii provocărilor actuale

Sinteza metodologică este reprezentată de aplicarea unui posibil Model piramidal al conceptelor și sintagmelor-cadru practicate și evaluate local.

Lista minimală ar putea cuprinde: viață demnă, integrare comunitară, ac­­ces, egalitate de șanse, reziliență, ­educație adaptivă, complianță, cultura efortului, profesionalism, cooperare, autonomie, calitate, responsabilitate individuală și socio-familială, cooperare și solidaritate, performante instituțional-organizaționale, discriminare pozitivă, stare de bine personală și familială, diversitate ­creativă, risc de marginalizare socială, incluziune vs. excluziune socială, facilități de incluziune, cercetare, calitate în dinamică ș.a

Cauzalitate cu impact semnificativ asupra calității vieții sociale

Sinteza metodologică este reprezentată de practicarea Modelului fenomenologic deschis al stărilor, situațiilor, factorilor explicativi. Repere negative semnificative sunt: slaba reziliență, vulnerabilități în calitatea educației școlare, demotivare, repetenție, eșec școlar, abandon, competențe de bază nestructurate (lectorale, matematice, literații, în special digitale, comunicare în limbi străine), formare profesională fără standarde, dependențe sociale, personalitate dificilă, ­inadaptată, imatură, slabă capacitate de comunicare socială (non-empatică), stări emoționale negative puternice (frustrări, teama de incertitudinile zilei), selfmanagement tulburat, stil de viață deficitar, competențe transversale neantrenate, lipsa grupului proxim de sprijin (colegi, prieteni, familie lărgită), refuzul participării la instruirea remedială, profesională și complementară (vezi sistemul Educația șansa a II-a), prezența în grupuri de consiliere a manifestărilor violente în familie, agresivitate socială etc.

Metodologia cercetării

Modelul unui design proiectiv bazat pe analiză observativ socio-comportamen­tală, pe raționamente deductiv-inferențiale, pe repere dominant narative, calitativ exprimate privind frecvența conduitei negative sociale inadaptate a tinerilor la sistemul pregătitor social al pieței muncii. Dintre orientările moderne în știința domeniului menționăm repere importante din open sciences (știința deschisă), cu valențe semnificative privind atitudinea deschisă față de realitățile satului ro­mânesc actual și față de participanții la această acțiune, mulți cu aspirații înalte, comparative internațional.

De reținut sunt valorile pe care le pu­­tem evalua calitativ. Caracteristicile definite ca elemente prudente asociate cercetării noastre sunt, în sinteză, următoarele:

a) nu ne bazăm referințele pe o cercetare concretă, empirică, ci pe date inferate din alte studii/documente narative, cu susțineri statistice;

b) baza cadrului metodologic este una simplificată teoretic, cu limite valorice asumate personal;

c) enunțurile de bază au ca temei ipotetice interrelații între variabile multiple și funcționale prezente în ruralul nostru real, nu fictiv.

Argumente rezonabile utile înțelegerii problemei examinate

Modelul de evaluare îl identificăm în anticipata evoluție pozitiv-potențială a echilibrului progresiv a lumii ruralului, urmare și a descreșterii disfuncțiilor existente, precum și a unor analize privind gestionarea datelor comparative. Acesta va permite corelații și o bună interpretare a semnificației valorilor de progres în realul ruralului din România. De exemplu, scăderea relativă a subiecților – elevi și familii din categoriile vulnerabile, creșterea numărului de profesioniști reveniți în mediile rurale, eficientizarea stilului de viață și a formării opțiunilor social-profesionale etc.

În prezent, mediile existențiale rurale de proveniență a familiilor tinere cunosc oscilații ale indicatorilor pe axa satisfacție-insatisfacție. Dintre cei mai cunoscuți, semnalăm variațiile oscilante și/sau precarități la nivelul:

• alocațiilor pentru susținerea fami­liilor tinere din rural (nu dispunem de date corelative);
• stimulentelor destinate inserției ti­nerilor care doresc stabilirea în mediul rural (în creștere relativă!);
• facilităților financiare locale pentru transportul interurban gratuit al elevilor și profesorilor (în scădere, efect al reducerii navetismului local, reducerea locurilor de muncă în urban, al creșterii prețurilor ș.a.);
• nesemnificativelor subvenții pentru asociații și fundații locale de utilitate publică în domeniul educației;
• nerelevanței statistice a existenței sau a noilor plasări în rural a unor centre de plasament;
• inexistenței centrelor de consiliere și sprijinire a reintegrării tinerelor familii din rural, a readaptării lor psihosociale în condiții de relativă izolare;
• precarității alarmante a serviciilor de sănătate și a personalului medical calificat pentru satisfacerea nevoilor popu­lației din mediului rural (statistica oficială este relevant negativă în scădere, după cum vom vedea);
• slabei prezențe a serviciilor pentru copiii aflați în responsabilitatea personalului de consiliere, supraveghere, integrare socială, de asistență pentru delicvență, abuz, neglijare, consilierea copiilor cu părinți plecați la muncă în alte țări etc.;
• dificultăților de admitere a copiilor cu CES în școlile cu clase incluzive, creșterea rezistenței părinților la incluziune în clase/școli normale a unor copii cu astfel de comportamente disfuncționale;
• absenței centrelor rezidențiale pentru tineri în dificultate;
• absenței centrelor de zi și de consiliere pentru copii cu risc de separare de mediul familial originar.

Monitorizarea riscurilor nonintegrării tinerilor din rural

Riscuri sociale și individuale sesizabile sunt: abandonul, fragilitatea stării de sănătate, neintegrarea familială, absența pieței muncii, șomajul urban, volatilitatea atitudinilor sociale negative, slabul selfmanagement al conduitelor personale și de grup etc.

Soluții posibile: strategii de intervenție pozitivă, proiectarea de măsuri concrete, susținute de programe comunitare locale sau de instituții sociale respon­sabile.

Reflecții personalizate de susținere: analiza introducerii în sistemul educației rurale și sociale asociate a unor măsuri/acțiuni/decizii cu valențe formative precum:

• prezența în cadrul autorităților locale a unui asistent social sau consilier cu misiuni de adaptare și integrare socială a subiecților cu statut vulnerabil;
• acțiuni de voluntariat local la nivelul familial, de grup sau al unor instituții socio-profesionale, coordonate de personal specializat în domeniul de referință;
• practicarea unor terapii natural-­educative realizate de specialiști psihologi, juriști, personal medical în regim pro bono, în centre pentru subiecți vulnerabili din punct socio-familial, medical, conduite deviante, violență;
• terapii de grup cu experți în domeniu (juriști, mediatori sociali, psihologi, pedagogi, asistenți sociali, sociologi, me­dici), convinși de calitatea dinamicii pozitive a reconstituirii caselor familiale (ne­­tradiționale în România), cu statut de in­­stituții educative practicante ale strategiei „Suport recuperator al egalilor“ (peer support), constituite din subiecți motivați de experiența reușitei sociale a noilor structuri familiale;
• acceptarea și promovarea rezilienței la divergență și diversitate centrifugă a conduitei în raport cu normele sociale existente într-o comunitate;
• conștientizarea și acceptarea ideii conform căreia dezvoltarea și evoluția normală este diferită la mulți dintre membrii unei comunități reale, respectarea diferențelor semnificative benefice vieții într-o comunitate, rezolvării tulburărilor în dezvoltarea umanului;
• schimbarea modului de abordare înțeleaptă a rezilienței la confruntarea cu problemele biomedicale la nivelul unei comunități;
• creșterea participării tinerilor proveniți din sistemul rural care nu și-au fi­nalizat studiile generale la Programul Șansa a II-a, inițiat de Comisia Europeană, pentru combaterea excluderii prin educație și instruire, prin reintegrare într-o logică de continuitate, cu recunoaș­terea oficială a unei diplome și a unor competențe profesionale integrate, permisive inserării pe piața muncii.

Pentru un final așteptat, formulăm și întrebarea deloc simplă: încotro comunitățile rurale, școala și educația din ruralul României de mâine, potrivite vremurilor și stărilor de bine dorite de și pentru noi toți?

Răspunsurile noastre sincere sunt: avem nevoie de un set de standarde și indicatori de performață progresivă în ruralul din România; elaborați programe alternative locale inovative viabile destinate creării condițiilor de progres în civilizația modernă, de condiții de trai și alternative de muncă profesională pentru ti­neri, deschideți largi ferestre spre un orizont optimist și creativ prin soluții și ­dialog social, reînvățând prin reflecție continuă, dar și de la alții. Sunteți și suntem azi aici.

Și cred că, în actualul prezent istoric, am și învățat câte ceva de aici!

Prof. univ. emerit dr. Ioan NEACȘU – Universitatea din București

Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului