Interviu cu prof. Constantin Huică, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământ Gorj

Stimate domnule preşedinte, traversăm o perioadă complicată, cu restanţe uriaşe în implementarea programului de guvernare, cu un scandal politic de proporţii, cu multă nesiguranţă. Care este atmosfera în sindicatul pe care îl conduceţi? Cât de mari sunt nemulţumirile profesorilor gorjeni?
Activităţile din 2017 au fost dedicate în principal Legii salarizării – am participat la diverse întâlniri cu reprezentanţii ministerelor muncii, finanţelor, educaţiei, comisiilor de învăţământ din Senat şi din Camera Deputaţilor. Am solicitat coeficient de salarizare mai mare cel puţin cu un punct, adică să fim între 2,10 şi 3,21 pe o scară de la 1 la 12, unde 12 are preşedintele României, dar nu  am obţinut.
Am solicitat majorare salarială cu 20 procente de la 1 iulie conform Programului de guvernare şi 30 procente de la 1 ianuarie 2018. Am solicitat plata sentinţelor judecătoreşti  restante, precum şi plata dobânzilor. Am solicitat calculul sporurilor să se facă la salariul actual,  nu  la cel din decembrie 2016.
Am solicitat regulamentul pentru sporuri. Am solicitat pensio­narea cu trei ani înainte de limita de vârstă fără diminuarea cuantumului acesteia. Am solicitat acordarea statutului de autoritate publică pentru a fi protejaţi în şcoli de abuzuri şi insulte. Colegii noştri trebuie să ştie că promisiuni am avut de la toţi reprezentanţii cu care s-a negociat, dar niciuna nu s-a materializat. Odată adoptată Legea salarizării, nemulţumirile personalului din învăţământul gorjean s-au accentuat, au pierdut orice speranţă pentru o apreciere obiectivă, pentru o condiţie socială mai favorabilă.
Educaţia, în momentul de faţă, are un ministru, fost luptător pe baricadele sindicale. Este acesta un atu pentru şcoala românească, pentru angajaţii din sistem?
Prin desemnarea domnului Liviu Marian Pop ca ministru, noi, cei din educaţie, ne punem mari speranţe în rezolvarea multor probleme cu care se confruntă învăţământul de ani buni. Dumnealui cunoaşte foarte bine sistemul, foarte multe din problemele învăţământului, a strigat în stradă alături de noi în faţa ministerului sau a guvernului, ca lider de sindicat, cerând rezolvarea lor.
Singura problemă este să fie lăsat să pună în practică proiectele împreună cu echipa pe care o are la dispoziţie la minister, iar politicienii să îşi vadă de afacerile lor. Mulţi vorbesc în necunoştinţă de cauză când e vorba de învăţământ (problema cu elevul de serviciu, cu manualul de Educaţie fizică). Avem mari aşteptări, sperăm la modificări majore la Legea educaţiei, Statutul cadrelor didactice etc.
Iată însă că, din nou, un lucru care la prima vedere pare a fi minor reuşeşte să declanşeze un scandal de proporţii: manualele de Educaţie fizică, respectiv de Dirigenţie. Ce părere aveţi dvs. despre această iniţiativă ministerială? Care credeţi că sunt motivele reale, serioase, care stau la baza acesteia?
Manualul de Educaţie fizică apărut este un instrument foarte bun pentru elev, iar pentru profesori este nemaipomenit.
Cultura generală este completată de cultura sportivă. Iniţierea în practicarea exerciţiilor fizice nu trebuie să fie confundată cu sportul de performanţă. Manualul îl face pe copil să devină conştient de binefacerile mişcării şi, ca urmare, participă la diferite forme de practicare a mişcării, în diferite locuri, individual sau în grup, cu supraveghere sau nu şi va deveni un adult sănătos.
Mai mult, în sistemul de învăţământ au intrat sau încearcă să intre foarte mulţi profesori necalificaţi, spunea domnul ministru, eu aş spune pentru unii  necalificaţi, dar cu diplomă, iar manualul se adresează într-o măsură foarte mare cadrelor didactice, fie tinere la început de drum, dar şi celor mai în vârstă care au uitat… verigile lecţiei, iar un simplu joc de fotbal înlocuieşte ora de educaţie fizică.
Profesorii au fost înşelaţi încă o dată cu privire la creşterile salariale, la Legea educaţiei, la reforma curriculară şi au ameninţat cu greva generală. S-a renunţat la acest protest s-au s-a schimbat ceva în bine, între timp?
Nu negăm importanţa niciunui sector bugetar şi a niciunei funcţii, dar nu uităm că învăţământul a fost declarat prin lege „PRIORITATE NAŢIONALĂ“! Ce prioritate este aceea în care profesorii din învăţământul preuniversitar cu studii de lungă durată, cu gradul didactic I şi vechime maximă au aceleaşi venituri salariale şi de multe ori chiar mai mici decât salariaţii cu studii medii din Justiţie, Sănătate, Cultură, Oficiul Registrului Comerţului.
Ce prioritate naţională e un profesor cu studii superioare cu salariul mai mic decât un operator de lumini, registrator medical, statistician medical, machior, peruchier, grefier, referent asistent şi alte categorii, toţi cu studii medii? La ce le folosesc studiile universitare? Cu cine vrea să educe România viitoarele generaţii? Cine va mai preda în învăţământul românesc informatica, matematica, fizica şi celelalte materii? Sunt suficiente studiile medii pentru a fi profesor? E momentul ca cei care conduc România să hotărască dacă asta vor!
Dacă toate acestea nu le vom evita făcând o revoluţie în redefinirea Şcolii Româneşti, prin finanţarea acesteia masiv şi prioritar, nu vom putea construi un viitor al României.
Şcoala este singura instituţie în care se poate proiecta un viitor sigur şi prosper pentru tineri. Educaţia şi formarea lor sunt singurele garanţii că România va mai avea un viitor.
Nu am fost respectaţi, dar nici noi nu ne vom opri aici. Protestele nu au fost oprite, ci decât suspendate.
Ne vom întâlni la începutul lunii septembrie când Colegiul Liderilor FSLI va lua o hotărâre, cel mai sigur prima acţiune fiind boicotarea festivităţilor de deschidere a anului şcolar. Nu putem să primim la aceste evenimente şi să aplaudăm pe cei care mai întâi şi‑au mărit lor salarile, iar pentru noi nu au mai ajuns banii.
În judeţul dvs., care sunt cele mai mari nemulţumiri ale dascălilor?
Conform Programului de guvernare aprobat de Parlamentul României, Legea salarizării unitare trebuia aplicată şi pentru învăţământ începând cu data de 1 iulie 2017, prin acordarea unei creşteri salariale de 20%. Următoarea tranşă de majorare, conform aceluiaşi Program de guvernare, ar trebui să fie de 30% începând cu data de 1 ianuarie 2018.
Amânarea majorării salariale prevăzute în Programul de Guvernare de la 1 iulie la 1 ianuarie 2018 şi neplata sumelor legale prevăzute ca ultimă tranşă, aceea de 35%, a sentinţelor judecătoreşti, ne arată că, în fapt, drepturile salariale ale angajaţilor din învăţământ au fost diminuate în anul 2017!
De asemenea, se impune eliminarea oricăror dispoziţii referitoare la calculul sporurilor şi indemnizaţiilor prin raportare la un alt salariu de bază decât cel pe care îl are persoana în plată. Sporurile/indemnizaţiile se calculează la salariul de bază al persoanei din momentul naşterii dreptului.
Şi dacă acestea nu sunt de ajuns, mai adăugăm neplata navetei cadrelor didactice de către autorităţile locale, neplata analizelor medicale obligatorii la început de an şcolar de către unităţile şcolare, precum şi a cursurilor de perfecţionare şi altele, mai noi sau mai vechi.
Se apropie începutul unui nou an şcolar. La ce trebuie să ne aşteptăm, stimate domnule preşedinte Constantin Huică?
Ce aşteptăm în noul an şcolar? Copii dornici de cunoaştere; părinţi care să vină alături de şcoală pentru a eficientiza modelarea copiilor lor; guvernanţi care doresc cu adevărat o Românie educată; profesori motivaţi material şi spiritual pentru minunata activitate pe care o desfăşoară.
Interviu realizat de Oana PANAIT