Educația și criza de identitate

8-1În organizarea Senatului Universității Constantin Brâncuși, din Târgu-Jiu, vineri, 11 martie, s-a desfășurat Conferința „Educația și criza de identitate”, cu participarea unor cadre universitare prestigioase și a unor specialiști din învățământul non-universitar, personalități reprezentative din viața academică, din viața școlii, din presă, oameni care, timp îndelungat, nu doar că au trudit în domeniul educației, ci, au venit și cu soluții de bază. Derulată în cadrul celor trei segmente de alocuțiuni și dezbateri care au avut loc începând cu ora 10,00 și până seara târziu, Conferința desfășurată la sediul Universității, din Campusul Studențesc Debarcader, poate fi considerată un real succes mediatic și științific, deoarece a exprimat, în esență, nevoia redobândirii identității educației românești, poate și ca un semnal de alarmă serios, menit să atragă atenția asupra singurului proiect de lege adoptat de o universitate din România, prin care se arată importanța capitalului educațional, ca o componentă de bază a capitalului social, așa cum avea să sublinieze în cuvântul de deschidere, chiar inițiatorul și mentorul acestui forum științific, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun.
„Toată lumea pare de acord cu ideea că învățământul românesc este în criză”
Adresând cuvinte de mulțumire celor care au răspuns invitației de a participa la Conferința Națională de la Târgu-Jiu, moderatorul întregului program a prezentat mai întâi cadrul general al dezbaterilor, apreciind faptul că spațiul academic este unul eminamente cultural, iar într-un asemenea context, educația poate fi validată ca o investiție care se dovedește rentabilă pe termen lung, mai ales că, în multe privințe, criza de identitate a educației se dovedește un fenomen generalizat. S-a convenit ca, în baza unui consens asumat, participanții să evidențieze punctual, prin argumente întemeiate, ce domenii su­portă discuții care se impun atenției și care să pre­supună o relativă intervenție pe termen lung, dar fără a genera experimente pe generațiile tinere. În ultimă instanță, conferințele prezentate, să stabilească ce anume trebuie schimbat iminent, ca să nu mai discutăm despre pierderea relevanței și mereu pierderea altei  identități a educației noastre.
Domnul președinte Adrian Gorun a deschis bogata serie a intervențiilor la microfon, apreciind, printre altele: „Aș spune că astăzi, avem bucuria și în același timp satisfacția imediată de a prefața dezbaterile conferinței noastre cu alocuțiunea domnului prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România”, un adevărat nume de referință al Conferinței de la Tg. Jiu, care a subliniat faptul că: „Toată lumea pare de acord cu ideea că învățământul românesc este în criză. De aceea, ministrul Curaj, iar aici facem abstracție de nume, a adunat o echipă de «specialiști», care, cu excepția domnului Solomon Marcus, membru al Academiei Române, eminent matematician, pe ceilalți nu-i cunosc, dar intempestiv au început să «reformeze» disciplinele de studiu, având în vedere tocmai limba română, istoria și limba latină, pe ultima chiar eliminând-o din aria curriculară! Dar, ceea ce m-a frapat este faptul că printre ei, adică printre acești „specialiști”, nu este niciun umanist! Acum, pot spune că am venit la Târgu-Jiu, pentru că mă simt jumătate oltean, după mamă! Pot spune că stau bine cu principiile de bază ale învățământului, iar legea aflată acum în vigoare ne spune că școala trebuie să educe dragostea și devotamentul pentru valorile învăță­mântului, pentru marile personalități ale istoriei și ale culturii române. E o frază frumoasă, pentru că mi-am pus o întrebare care m-a blocat, pur și simplu: cum să educ eu interesul sau plăcerea tinerilor pentru școală, dacă nu le cunosc viața? Nu, cumva, școala trebuie să înceapă cu preocuparea de a-i învăța pe tineri cum trebuie să învețe?” Acroșant și plin de vervă, domnul academician Nicolae Manolescu a încântat auditoriul și a impre­sionat prin acuratețea discursului său presărat cu metafore pline de conținut și pe alocuri «parfumate» cu accente de umor! Domnul Sabin Gherman, director Look Plus, a continuat seria expu­nerilor metaforice prin titlul: „Cum am ajuns în clasa a III-a la 47 de ani”, îndemnându-ne să evităm disjuncția între „universități mici” și „universități mari”, să nu fim „doar simple rezervoare de cunoștințe”, ci persoane active și profund implicate în decizia care privește actul educațional!
„Educația trebuie să răspundă provocărilor privitoare la scăderea ratei de încredere a capitalului social, reconstruindu-și identitatea”!
În consistenta și cuprinzătoarea sa expunere intitulată „Noua matrice existențială și criza de identitate a educației”, prof. univ. dr. Adrian Gorun a precizat că: „Educația trebuie să răspundă provocărilor privitoare la scăderea ratei de încredere a capitalului social, reconstruindu-și identitatea. Prin aceasta, ea trebuie să răspundă, deopotrivă, infor­mativului și formativului, prin alegerea valorilor protejate prin norme de cooperare întemeiate în toleranță, cinste, reciprocitate vs. norme ce promovează intoleranță, corupție, individualism exacerbat etc, care sunt circumscrise relativismului cultural”. În acest sens, putem spune că: „Noua matrice existențială stă sub semnul mistificării informației, viața însăși fiind de neconceput în absența informației, noua matrice existențială reprezintă un cadru preconstituit în care indivizii conviețuiesc în baza unor norme și reguli la care se adaptează din mers, iar făcând apel la resorturi ce țin de natura umană (aspirația la libertatea neîn­grădită) prin reproducerea pe scară largă a îndemnului «fără limite», chiar poate crea iluzia unui mod de viață absolut liber”!
Se atrage atenția factorilor de decizie asupra marilor probleme cu care se confruntă educația din România
În concluzie, a spus vorbitorul: „Noua matrice existențială face din informație scopul și suportul unic al existenței însăși, iar locul unor scopuri și suporturi existențiale plurale este luat de un scop și un suport unic, societățile din era informației fiind organizate și funcționând invariabil informațional”, ceea ce înseamnă că fiind înțeleasă ca formare a personalității individuale, prin transmitere culturală și integrare socială, educația reprezintă un proces complex, la care coparticipă mai mulți actori, mai ales că educația are ca rol esențial compatibilizarea valorilor individuale cu valorile sociale, în condițiile în care, natura umană – aceeași pentru toți indivizii – se exprimă prin potențiale individuale diferite, a precizat moderatorul conferinței de la Tg. Jiu. Au adus lucruri extrem de interesante, chiar originale o serie de cadre didactice, care prin intervențiile lor incitante, prin conținutul variat și prin aria de abordare deslușită din chiar titlurile confe­rințelor, au prezentat unele aspecte demne de luat în seamă prin tematica dezbătută. Spre exemplu, în expunerea „Probleme controversate ale învăță­mântului gimnazial și liceal din România”, prof. Elena Roată, Colegiul Național Tudor Vladimirescu, Târgu-Jiu, a pornit de la premisa că manifestarea crizei sistemului educațional seamănă cu o pierdere tem­po­rară a sensului, mai ales când simulacrul acoperă realitatea și se caută diferite „rețete” de interpretare prin ceea ce se dorește a fi „nevoia de mirare” a educației din învățământul gimnazial și liceal.
„Lifelong learning să însemne chiar proiectarea în timp a coordonatelor unui alt model de universitate a viitorului”?
Un loc distinct în cadrul Conferinței naționale de la Tg. Jiu l-a ocupat expunerea „Universitatea – azi”, prezentată de către d-na prof. univ. dr. ing. Luminița Georgeta Popescu, Rectorul Universității Constantin Brâncuși, din Târgu-Jiu, care a pornit de la întrebarea simptomatică a vieții academice de azi: „Cu cine vom lucra în universități, în următorii ani?”, poate și ca un deosebit prilej de a detalia coordonatele unei universități antreprenoriale în care învățarea pe tot parcursul vieții – lifelong learning – să însemne chiar proiectarea în timp a coordonatelor unui alt model de universitate a viitorului. După ce a pus în evidență situația învățământului superior din România, prin numărul de studenți din universitățile de stat și prin finanțarea acestora, d-na rector a evidențiat rolul universității antreprenoriale, care dezvoltă o cultură antreprenorială ce cultivă creativitatea și inovarea, valorificarea oportunităților dezvoltarea componentei Lifelong leaning și asumarea riscurilor, domnia sa a concluzionat că Universitatea, adaptată economiei de piață și spiritului antreprenorial, este pusă în slujba creării de experți, de specialiști, de personalități flexibile, neglijând dimensiunea culturală, civică, morală în pregătirea și formarea tinerilor, mai ales că s-a transformat după imperativele de eficiență (și nu de eficacitate!!) și performanță pe care le servește, în condițiile în care profesorii sunt într-o competiție continuă pentru a atrage finanțări prin proiecte, sunt preocupați să atragă cât mai mulți studenți, să stabilească colaborări cu mediul de afaceri, cu instituții internaționale, altfel spus, să se adapteze cerințelor pieței. În opinia domniei sale, din momentul în care calitatea actului academic se decide după volumul fondurile atrase, numărul de articole ISI, BDI, număr de cărți, se pare că profesorul devine un prestator de servicii, iar abuzând de principii de management și marketing, relația profesor-student riscă să devină o relație de tip comercial, pentru că în astfel de condiții, misiunea educativă și formativă pare a se topi într-o activitate de formare a unor competențe, a unor expertize unilaterale în care rolul dimensiunii cultu­rale, critice și civice este aproape inexistent.
„Dacă nu suntem atenți, scriu alții istoria noastră”!
Prof. univ. dr. Toader Nicoară, de la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca, a prezentat cu aplombul care consacră nivelul școlii doctorale de istorie tema „Condiția istoriei în dezvoltarea învățământului preuniversitar din România de azi”, considerând că utilitarismul și pragmatismul diluează funcția de documentare a istoriei, mai ales că exportul creierelor devine o afacere păguboasă, iar „dacă nu suntem atenți, scriu alții istoria noastră”! Doamna prof. univ. dr. Amalia Todoruț, Universitatea Constantin Brâncuși, Târgu-Jiu, conturând „O nouă arhitectură a calității în educație”, a abordat o serie de aspecte legate de necesitatea regândirii conceptului de calitate în educație, în condițiile în care competiția națională internă și cea internațională creează o presiune puternică, dar necesară asupra instituțiilor de învăță­mânt și asupra sistemului educațional în ansamblul său. Tocmai aceasta face ca obiectivul fundamental al preocupărilor actuale să însemne o pledoarie pentru construirea unui concept al calității, care să surprindă cât mai fidel și cu acuratețe schimbările transfor­maționale profunde, atât din societate, cât și din fiecare instituție în parte.
Activitatea de cercetare științifică bazată pe cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă
Domnul prof. univ. dr. George Niculescu, directorul Institutului de Politici Publice, Administrație și Științele Educației din Universitatea Constantin Brâncuși, Târgu-Jiu a prezentat o temă interesantă care s-a intitulat „Imperative ale cercetării științifice universitare în societatea cunoașterii”, un prilej inspirat de a considera că activitatea de cercetare științifică și creație universitară cuprinde: cercetarea științifică, bazată pe cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă, dezvoltarea și inovarea, creația artistică și performanța sportivă. S-a apreciat că activitățile de cercetare științifică și de creație se pot desfășura în mod individual sau colectiv, de către personalul didactic și de cercetare titular și asociat, studenți, studenți doctoranzi, cercetători postdoctorali, în cadrul instituției acade­mice sau în colaborare cu universități și institute de cercetare științifică naționale și internaționale, fiind susținute cu prioritate cercetările intra-, inter- și trans-disciplinare. S-a reiterat faptul că laboratoarele de cercetare se organizează la nivel de departamente, iar unitățile de cercetare științifică și creație universitară se creează în acord cu misiunea și obiectivele strategice de dezvoltare de la nivel de departament, facultate, universitate, cu potențialul uman și infrastructura de care dispun. Au mai fost audiate cu interes expunerile despre: „Recursul la mit – expresie a crizei culturale”, dr. Marilena Pârvulescu, Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu, din Târgu-Jiu; „Repere ale învățământului primar actual din România”, prof. Titi Bălăceanu, Colegiul Național Spiru Haret, din Târgu-Jiu; „Tradițional și modern în învățământul primar”, prof. Reghina Negoescu, Colegiul Național Tudor Vladi­mirescu, din Târgu-Jiu; „Cine cunoaște trecutul este stăpânul viitorului”, prof. Maria Cochină, Colegiul Național Tudor Vladimirescu, din Târgu-Jiu; „Impactul educației asupra structurilor calitative ale ocupării”, prof. univ. dr. Ion Ghizdeanu, Universitatea Hyperion, București și „Șocul involutiv al calității învățământului românesc”, prof. univ. dr. Dorel Dumitru Chirițescu, Universitatea Constantin Brâncuși, din Târgu-Jiu.
„Un spațiu larg dezbaterilor privitoare la educație și la criza educației”!
Sub cearcănele înserării, după o zi plină de conținut și deplină prin complexitatea problemelor dezbătute, domnul profesor univ. dr. Adrian Gorun, inițiatorul și «spiritul viu» al Conferinței de la Târgu-Jiu, a ținut să încheie prin următoarele cuvinte: „Am desfășurat cu succes această conferință, dar există în preocuparea noastră prioritară și alte conferințe care conferă un spațiu larg dezbaterilor privitoare la educație și la criza educației. Căutăm să găsim împreună soluții prin care să argumentăm, nu nevoia de schimbare cu orice preț, ci nevoia redobândirii identității educației românești. Mulțumesc tuturor participanților și aduc un salut cordial înaltelor personalități care au acceptat invitația Senatului U.C.B., fiind azi, aici, alături de noi! Mulțumesc, de asemenea, semnatarilor Rezoluției din 3-5 iunie 2015, adoptată cu ocazia lansării Proiectului Legii Educației Naționale, singurul proiect de lege elaborat și adoptat într-o universitate din România! Nu știu în ce măsură acest proiect a restructurat opțiunile decidenților politici și administrativi, redimensionându-le gândirea în privința educației. Știu, însă, – și este deja o evidență – că proiectul a declanșat serii evenimențiale și a «mișcat» lucruri ce păreau încremenite, a stimulat redesco­perirea interesului pentru educație, a stârnit chiar unele invidii. Ceea ce nu trebuie să ne îngrijoreze, ci, dimpotrivă, să ne mobilizeze în a continua”, a punctat fără urme de oboseală vorbitorul. În concluzie, fiind o reușită prin ecoul său și prin caracterul deschis al dezbaterilor, desigur, nu putem încheia fără a preciza că în cadrul Conferinței de la Târgu-Jiu a fost adoptată și o rezoluție prin care se atrage atenția factorilor de decizie asupra marilor probleme cu care se confruntă de atâta vreme educația din România.
Prof. Vasile GOGONEA