În toiul uni context social şi politic tensionat peste măsură, Tribuna Învățământului, în parteneriat cu o organizație prin excelență şi tradiție dedicată învățăturii de bine şi armoniei sociale, FICE România – Federația Internațională a Comunităților Educative Secțiunea România, a dat o nouă măsură a angajării în actualitate, organizând dezbaterea cu tema „Educația, Responsabilitatea, Legalitatea – moduri de combatere a pericolelor care planează asupra copiilor şi tinerilor”. Punctul de plecare l-a reprezentat catastrofa dintr-un spațiu care ar fi trebuit să fie în sine o zonă deschisă tinerilor şi educării lor specifice. În memoria victimelor acelui tragic eveniment, reuniunea (găzduită de Palatul Național al Copiilor) a fost prefațată printr-un moment de reculegere, inițiat de prof. univ. dr. Sorin Ivan, directorul Tribunei Învățământului, moderatorul dezbaterii.
De remarcat, emoționant şi încurajator, a fost numărul mare de tineri participanți la dialog, studenți la Facultatea de Ştiințe Sociale, Politice şi Umaniste a Universității Titu Maiorescu şi elevi la Colegiul Național Tudor Vianu şi la Colegiul Tehnic Iuliu Maniu din Bucureşti, susținători şi practicanți ai voluntariatului, ca formă de implicare socială.
Ca organizație care de 25 de ani apără drepturile copiilor în sens larg, după cum a reamintit preşedintele organizației, prof. Toma Mareş, FICE România a exprimat întreaga disponibilitate a membrilor şi simpatizanților din întreaga țară de a le fi de folos tinerilor inclusiv „ajutându-i să înțeleagă din timp ce reguli au de respectat în orice împrejurare, înainte de a fi prea târziu. Un tânăr aflat în necaz este şi atunci când se trezeşte în fața unui risc, a unui pericol”.
Clubul, spațiu al formării tinerilor, al creşterii intelectuale
Privite în mod superficial, a atras atenția prof. univ. dr. Sorin Ivan, „problemele care-i privesc pe tineri pot duce de multe ori la un final tragic. Drept urmare, prin dialoguri de acest fel, ca şi prin mesajul de compasiune față de victimele catastrofei căreia i-au căzut victime şi adolescenți, oameni sub vârsta majoratului, punem şi probleme de principiu în sens larg privind educația, viața de fiecare zi”. Reperele tematice deschise în acest sens s-au axat pe „timpul liber – moduri extreme de înțelegere şi abordare; riscuri şi pericole care amenință cea mai vulnerabilă categorie umană – copiii; insecuritatea din viața cotidiană – o realitate ignorată; corupția şi drumul spre moarte; rolul educației în securitatea copiilor şi apărarea vieții”. Vizată este întreaga existență, în a cărei vâltoare se află angrenați tinerii de azi, cetățeni în formare pentru o lume pe care ei o prefigurează tot mai ferm în spiritul competenței, al valorilor şi al legalității, a subliniat moderatul dezbaterii. În acelaşi timp, referitor strict la cadrul formal generator al recentului accident fără precedent la noi, el a ținut să afirme extrem de clar lipsa oricărei intenții de negare a utilității „clubului ca spațiu al formării, al creşterii intelectuale”.
La rândul său, elevul Cătălin Andrei Turtică (Consiliul Municipal al Elevilor Bucureşti) a spus cu obiectivitate că merge în astfel de cluburi, însă dominația în preocupări a problemelor şcolare nu are cum să permită o prezență exagerată acolo, generatoare de situații complicate, neprevăzute, chiar grave. „Dar nu suntem frustrați dacă nu mergem mai des”, a spus eleva Cristina Roxana Mirea (Consiliul Național al Elevilor), aducând exemple de alte posibile activități adecvate vârstei, între acestea voluntariatul ocupând poziția centrală. „Vorba este când avem timp să facem toate câte am vrea”, a remarcat, pe aceeaşi linie, eleva Nicoleta Vrăbiescu (Colegiul Tehnic Iuliu Maniu).
„Îmi plac muzica, atmosfera, oamenii de care eşti înconjurat”, şi-a motivat studenta Goergiana Bujor atracția pentru cluburi. Nu este mai puțin adevărat, a adăugat că pentru ea, care nu fumează şi nu bea alcool, atmosfera încărcată, irespirabilă din acele locuri înseamnă un chin. Cu o intensă activitate în sensul prevenirii actelor antisociale şi al reeducării, Liana Roşescu (Poliția Municipiului Bucureşti) a adus în atenție semnalarea că, dincolo de atmosferă şi de exteriorizări, clubul „este un loc unde sunt reguli de respectat”. Moderatorul dezbaterii a susținut această trimitere la obligația încadrării în norme şi reglementări, oferind exemple din propriile constatări, atât în contexte precum cel în dezbatere, cât şi în medii educaționale din alte țări. Fără intenție moralizatoare, pledoaria sa a fost pentru respectarea legilor, ca reflex al lumii civilizate.
Din perspectiva expertului în activități educaționale, prof. Dumitru Dumitru (Agenția Națională Antidorg) a apreciat că, în sine, „frecventarea unui club nu înseamnă ceva grav până la un punct. Grav este că în astfel de locuri li se servesc minorilor băuturi alcoolice, că părinții nu ştiu în ce locuri se află copiii lor şi că autoritățile nu asigură condițiile de protecție indispensabile, asta însemnând căi de acces corespunzătoare, prezența pompierilor, a poliției, a asistenței medicale. Poliția locală, foarte dotată ca mijloace de exprimare, constatăm că îşi încheie activitatea zilnică la ora 16.30! Cu excepția ANAF, nimeni nu-i deranjează pe deținătorii unor astfel de cluburi în orele lor de activitate maximă!” Profesorul Dumitru a insistat şi asupra „facilității” reprezentate de punerea gratuită la dispoziția organizatorilor de evenimente a spațiilor cu condiția aducerii unui număr cât mai mare de participanți; aparenta gratuitate este recuperată în astfel de situații prin consumul de alcool. „Când FICE România a semnalat, de multe ori, astfel de aspecte, autoritățile în domeniul protecției consumatorilor ne-au răspuns că nu au timp să se ocupe de aşa ceva!”, a spus scandalizat profesorul Toma Mareş.
Spațiul şcolar nu mai este loc de comunicare de la suflet la suflet
O bună parte a dialogului (pe alocuri foarte aprins) a fost acoperită de semnalarea insuficienței în pregătirea elevilor asupra cunoaşterii legislației. „La început de an şcolar nu vine nimeni să ne prezinte şi nouă legea, să ştim ce avem de făcut!”, a intervenit Cătălin Andrei Turtică. Ba, a adăugat Liana Ruşescu, s-a extins o vorbă absolut iresponsabilă cum că „legile de-aia sunt făcute, ca să fie încălcate”.
Încălcarea legii vine de multe ori dinspre cele mai înalte poziții ale politicului şi economicului, a semnalat profesorul Sorin Ivan, arătând spre „cei mai mari devalizatori ai României, eventual judecați, unii şi condamnați, însă reveniți, mai devreme sau mai târziu, la practicile lor generatoare de revoltă”. Pentru însănătoşirea societății, a fost de părere Marius Hajdu (FICE Europa), „ar trebui totul reluat de la zero, inclusiv legislația”. Disponibilitate pentru sugestii şi pentru intervenții asupra cadrului actual a fost exprimată, din partea Legislativului, de consilier Anicoleta Aldea (Comisia pentru Afaceri Europene a Senatului României).
Nici excesul de legislație, suprareglementarea, nu poate fi benefic, a remarcat studentul Vlad Teodor, absolvent şi de studii juri­dice, apreciind că astfel „se creează o apatie socială”. „Supralegife­rarea este semn de slăbiciune”, a intervenit instantaneu prof. Sorin Berbec (Şcoala Gimnazială Ienăchiță Văcărescu), invitând imediat la observarea faptului că tinerii participanți la evenimentul catastrofic în discuție nu pot fi acuzați de încălcarea legii.
Prezentarea şi respectarea legii este imperios necesar să fie asociate cu educarea tinerilor atât la nivelul familiei, cât şi la cel al şcolii, au subliniat unanim participanții la dezbatere. S-a conturat o pledoarie pe cât de însuflețită, pe atât de pertinentă vizând prezența formelor de educație în instituția şi în programul de învățământ. „Ce ne împiedică să asigurăm asta?!”, s-a arătat contrariat moderatorul dezbaterii. Răspunsul, elocvent în felul lui, s-a regăsit în incertitudinea care a aprins spiritele pe tema existenței sau absenței din orar a dirigenției. „Nu se mai face! Facem matematică-n loc!”, a venit exclamația dinspre elevi. „Nici nu mai există oră de dirigenție!”, au întărit mai multe voci. „Ba există, dar se cheamă…” şi a fost enunțată o denumire din acelea care au devenit astăzi ambalaj sofisticat pentru componente fireşti ale programului curent de şcoală. Şi alte discipline, instituite pentru funcțiilor educative, au dispărut din programul elevilor, cum ar fi educația pentru sănătate, educația juridică. Şi totuşi, „opționale se fac!”, a spus ferm prof. Ştefania Călinescu (Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti), trăgând şi un veritabil semnal de alarmă în sensul că „din cauza orarului încărcat, al curriculumului, al atâtor solicitări de tot felul, în spațiul şcolar nu mai este loc de comunicare de la suflet la suflet”.
Discuția a intrat astfel în zona grevată de mari lipsuri a consilierii şcolare. S-a vorbit despre normele supraîncărcate ale consilierilor, despre nevoia formării lor profesionale adecvate, despre deschiderea la propriu către cabinetele acestora. „Cum să consilieze cineva pe altcineva dacă nu a fost el însuşi consiliat?!”, şi-a arătat surprinderea psihologul Crina Hristodorof (FICE Europa). „Noi, în şcoală, nu am avut consilieri, însă ne-am căutat modele, ne-am ataşat de acei profesori pe care i-am văzut şi i-am simțit deschişi să discute cu noi”, a spus Vlad Teodor.
Şezătoarea, hora, discoteca – predecesoarele clubului de azi
Fie din experiența propriei formări ca elev, într-o vreme de mari bulversări socioeconomice (prof. Toma Mareş), fie din cunoaşterea domeniului de specialitate, în cazul de față, istoria (prof. Ştefania Călinescu), au fost aduse exemple şi argumente că forme de reunire şi de manifestare a tinerilor sub atracția ritmurilor muzicii, ca şi a contextelor favorizate de aceasta, au existat dintotdeauna: „Cândva au fost şezătoarea, hora satului, noi mergeam la discotecă, iar acum e clubul. Depinde ce alege fiecare din toate acestea şi de felul cum este educat. Or, în acest moment, vedem cum familia, mediul educațional în care cresc tinerii, se deteriorează”. Prof. Călinescu nu a ezitat să afirme că „astăzi, părinții consideră că au toate drepturile, iar şcoala trebuie să stea în genunchi în fața lor!” „Şcoala e sub tirania părinților?!”, reacționat moderatorul dezbaterii. „Sub tirania părinților şi a unei părți a presei”, a fost răspunsul categoric.
La nivelul societății, a semnalat psihologul comisar Lucia Petrescu (Administrația Națională a Penitenciarelor), tendința infracțio­nalității este ascendentă, prima cauză reprezentând-o lipsa educației, ceea ce face ca „problema educației să fie centrală” şi să impună cu necesitate „asumarea unei perspective morale prin restructurarea valorilor. Trebuie să fim constructivi, să umplem golurile!” Cu aceeaşi promptitudine a replicii, moderatorul dialogului, prof. univ. dr. Sorin Ivan, a întrebat: „Ce ne trebuie ca să facem asta?!” Răspunsul psiho­logului confruntat cu o latură extremă a comportamentului unor tineri a venit instantaneu: „Fiecare să-şi facă datoria acolo unde e pus. Să ne manifestăm cu profesionalism şi integritate! Sigur, rezultatele nu vor apărea peste noapte, însă este absolut necesar să promovăm educația!”
De la Domnu’ Trandafir la cei care nu au ce căuta la catedră
A fost atinsă astfel, persistând până la finalul reuniunii şi lăsând deschisă o temă de interes pentru viitoare abordări, problema condiției cadrului didactic. Prestația profesională, de la catedră, relaționarea cu elevii şi cu familiile acestora, s-a spus din nou, depind mult şi de factorul material. Vocația, devotamentul, exemplul Domnului Trandafir, au afirmat net participanții la discuție, nu pot fi invocate la nesfârşit drept condiție suficientă a performanței. „Resursele sunt total insuficiente!”, a spus prof. Dumitru Dumitru, şi în aceste condiții oamenii buni profesional nu vin în sistemul de învățământ: „Vedem că nu are cine să vină din spate!” Ca urmare, a intervenit prof. Radu Vasilescu (Palatul Național al Copiilor), la catedră ajung „mulți profesori care nu au ce căuta acolo”. Din nou, eludarea legii, frauda, corupția au fost aduse în discuție, asociate cu practicile ilegale de trecere a examenelor, de obținere a unor titluri ştiințifice, a unor grade didactice. Cu toate că jumătate din populația țării este legată de domeniul educației, a făcut socoteala prof. Sorin Berbec (manager al unei şcoli cu tradiție şi faimă în Capitală), Educația este domeniul economico-social cu cea mai mică finanțare. „Banii din surse bugetare ar trebui redirecționați acolo unde este mai mare nevoie – în Educație, în Sănătate”, a insistat prof. Radu Vasilescu. „Şi dacă s-ar mări salariile profesorilor, de mâine ar preda mai bine?!”, s-a arătat mai degrabă sceptic elevul Cătălin Andrei Turtică. În acelaşi timp, din poziția de lider organizațional, el a reiterat câteva propuneri ale tinerilor care astăzi se află pe băncile şcolilor, adresarea fiind către decidenți. Cele mai importante dintre acestea se referă la nevoia elevilor de a fi ascultați, de a fi luați de către adulți ca parteneri de dialog, al căror drept la opinie să fie ascultat.
F. IONESCU