Am mai spus-o: radioul de la mașină îmi oferă multe teme care merită să fie puse în discuție. Cum perioada actuală este cea dedicată examenelor, printre subiectele abordate s-au insinuat amintiri despre școală și examene trecute. Din intervențiile vorbitorilor a reieșit următoarea colecție de amintiri, care se pot constitui drept studii de caz.

1. În încercarea de a demonstra puterea învățăturii, profesorul spune unui elev: dacă nu înveți (disciplina mea), vei ajunge să vinzi ziare în Gara de Nord.
2. În îndeplinirea sarcinilor specifice, elevul și-a pregătit examenul de bacalaureat, pe care l-a pro­movat cu note peste 9; la nici 10 ani diferență, încercând să-și aducă aminte noțiuni învățate, constată – cu regretul efortului depus – că aproape nimic din strădania sa nu mai are caracter prezent, pentru că deprinderile formate nu au fost însoțite de contexte care să-i permită aprofundarea sau aplicarea lor. Dar nu regretă școala, pentru că ineficienței formării academice i se contrapune eficiența contextelor non­for­male pe care socializarea în mediul școlar le-a permis.
3. Încălcând regulamentul școlar, sancțiunea primită de unul dintre vorbitori a fost exmatricularea pentru 5 zile de la cursuri, cu obligația de a se prezenta la biblioteca școlii pe toată perioada cursurilor; a fost prima oară în care elevul deschidea ușa bibliotecii școlare. Mai mult, mai în glumă, mai în serios, elevul a regretat micimea faptei lui, care n-a permis o perioadă mai mare de interdicție de participare la cursuri, acolo – la bibliotecă – dobândind statutul de vedetă, vizitată și oarecum invidiată de mai toți colegii. Nici vorbă de a deschide vreo carte din fondul bibliotecii…
4. În exersarea spiritului de aventură, doi prieteni au hotărât să chiulească de la o oră și, nefiind în obiceiul lor, au ales o oră fără importanță – ora de muzică, omițând că profesorul de muzică era un apropiat al familiei unuia dintre cei doi; astfel, profe­sorul a informat familia și mama unuia dintre elevi a venit la școală înainte de a apărea cei doi; la momentul apariției, doamna a aplicat drept corecție a faptei câte o pereche de palme fiecăruia dintre făptași.

În nici jumătate de oră, am asistat la o lecție utilă despre cum nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece când vorbim despre educație.
Pentru că, deși au caracter punctual, situațiile prezentate conțin erori grave de educație aplicată.
Eroarea 1: ierarhizarea disciplinelor asociate curriculumului, profesorul inducând elevilor ideea că disciplina pe care o predă are un alt nivel al impor­tanței decât altele.
Efecte posibile: diminuarea stimei de sine a ele­vului care nu performează la anumite discipline; fie depunerea unui efort supradimensionat pentru a „performa” la disciplină, efort care poate îndepărta ele­vul de o reală vocație sau zonă de performanță reală, conformă aptitudinilor și înclinațiilor sale, fie (auto)impunerea unei stări de dezinteres și frondă față de disciplină, chiar dacă natural relația sa cu disciplina avea toate premisele pentru a contribui la educația elevului.
Eroarea 2: denaturarea valorii pentru anumite categorii de muncă.
Efecte posibile: diminuarea respectului față de cel care muncește (nu orice muncă este onorabilă, nu orice muncă are utilitate).
Eroarea 3: abuzul de autoritate pentru a trans­forma ipoteze în axiome.
Efecte posibile: perpetuarea unor aroganțe nejusti­ficate sau neproductive.
Eroarea 4: evaluarea marginală.
Efecte posibile: ratarea obiectivelor evaluării; exacer­barea formei, inconsistența fondului; confor­mismul care închistează creativitatea, diplome fără aco­pe­rire; renunțarea la a face parte la o competiție fără competitivitate.
Eroarea 5: defazarea dintre competențele asociate formării academice și competențele asociate realității.
Efecte posibile: neîncrederea în utilitatea școlii, cău­­tarea alternativelor care să asigure învățarea cu scop în alte zone decât școala; apariția abandonului „aca­­demic”, nu și școlar (prezență pasivă la ore, abordare conformistă a sarcinilor de învățare).
Eroarea 6: utilizarea ineficientă a resurselor.
Efecte posibile: diminuarea investițiilor în edu­cație; spații-„muzeu” și dotări-„exponate”.
Eroarea 7: pervertirea noțiunii de sancțiune.
Efecte posibile: invitarea la greșeală; lipsa de considerație sau desconsiderarea sistemului de recom­pense sau de sancțiuni.
Eroarea 8: abordarea standardizată a orelor de abilități.
Efecte posibile: formarea incompletă a culturii gene­rale prin instalarea treptată a refuzului studiului datorită corelării educației (mult prea) teoretice în artă, sport cu impunerea exercițiului (mult prea tehnic) în orice zonă a acestor domenii, în locul posibilității alegerii zonei de expresie în funcție de înclinațiile elevului.
Deși situațiile prezentate sunt punctuale și reprezintă amintiri trecute, pentru a ajunge la educația pe care o dorim perfectă trebuie să acceptăm că situația actuală este perfectibilă. Poate nu în sensul acestor amintiri… însă…
 
Gabriel VRÎNCEANU,
Director, Casa Corpului Didactic, București