Dacă toamna se numără bobocii, primăvara este rândul olimpicilor. În luna aprilie s-a desfășurat etapa națională a olimpiadelor școlare. Rând pe rând, s-au reunit în orașe primitoare elevii care au promovat etapele anterioare ale competiției la diferite discipline, precum și profesorii selectați pentru a face parte din comisiile de evaluare. Prilejul descrie o adevărată sărbătoare a educației naționale. Munca elevilor olimpici este respectată, ca și efortul profesorilor care i-au pregătit. Performanțele lor sunt valorizate. Olimpiadele transmit că a învăța, a fi pasionat de un domeniu, a căuta să te dezvolți permanent este important, semnificativ. Altfel spus, olimpiadele sunt și o bună ocazie de a reflecta asupra valorilor.
Cei care muncesc în sistemul de educație sunt preocupați să identifice noi răspunsuri la interogații de tipul: Cum să promovăm valorile? Care sunt strategiile didactice prin care putem să validăm comportamente care țin cont de valori? De ce sunt posibile încălcări ale valorilor? Când sunt ignorate valorile? Unde, în ce contexte de viață, sunt respectate și unde este posibil să fie nesocotite valorile? Dar, dincolo de aceste întrebări, cu toții suntem de acord că importanța acestora este evidentă într-o lume aflată aspirațional pe coordonate progresului.
Valorile sunt repere fundamentale pe baza cărora se poate dezvolta personalitatea umană; valorile întemeiază relații funcționale într-o societate democratică, în care sunt respectate drepturile omului. Adoptarea unor valori comune permite articularea unei stabile coeziuni sociale. Numai prin raportare la valori putem proiecta o realizabilă calitate a vieții. Responsabilitatea, empatia, respectul îi pot face pe oameni să găsească împreună un sens al existenței și să-și depășească limitările condiției de ființe muritoare.
Știm că un profesor apreciat este acela care transmite nu doar cunoștințe, sprijină formarea unor competențe specifice disciplinei predate, ci mai ales pentru că, prin felul său de a fi, promovează anumite valori, cultivă cu rafinament atitudini.
Profesorii cu experiență își aduc aminte că în programele școlare mai vechi era menționat la o rubrică distinctă: Valori și atitudini. De exemplu, la Filosofie, pe lângă trimiterile la gândire critică și divergentă, la coerență și rigurozitate în gândire, apar și cele referitoare la conștientizarea identității personale, acceptarea diversității și valorizarea pozitivă a diferențelor, solidaritate și asumarea responsabilității faptelor personale.
Un profesor debutant ar putea fi mirat de faptul că în structura mai nouă a programelor școlare intră doar Competențe generale, Competențe specifice și exemple de activități de învățare, Conținuturi, Sugestii metodologice.
O explicație rezonabilă este aceea că educația pentru valori constituie un demers implicit care însoțește toate formele de educație. De exemplu, putem observa că educația rutieră pornește de la respectul acordat vieții ca valoare, așa cum rezultă chiar din afișajul stradal: Viața are prioritate!
Cei mai mulți dintre profesori cred că reușind să-i facă pe elevi să considere semnificativ un anumit fapt, să-i recunoască valoarea, reușesc să-i mobilizeze, să le declanșeze resorturile motivaționale, să-i implice responsabil în propria lor dezvoltare. Referirea la valori se regăsește atât la nivelul experiențelor pedagogice de zi cu zi, cât și în momente aniversare.
În acest sens, importanța direcțională a valorilor reprezintă o idee cheie în mesajul rectorului Daniel David, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, formulat cu ocazia Zilei Naționale a Tineretului: „În acest context dinamic, stabiliți-vă un mindset valoric de 2-3 valori cardinale prosociale. Simplu spus, valoare este orice considerat bun de societate; astfel spus, X (de ex. educația, democrația, munca, familia, cariera, compasiunea etc.) este o valoare, dacă X este considerat bun de societate“. Valorile sunt importante pentru o construcție solidă a unei vieți împlinite. Atunci când valorile sunt amenințate, trebuie să ne mobilizăm pentru a le apăra. „Când schimbările sunt ambigue, vedeți-le ca oportunități și definiți-le conform valorilor voastre. Așa ați dezvoltat societatea de multe ori în istoria civilizației noastre. În acest fel, viața voastră va fi cu sens și semnificații!“ (https://www.edupedu.ro/daniel-david-rectorul-universitatii-babes-bolyai-mesaj-catre-tineri-fiti-realisti-cu-capacitatile-pe-care-le-aveti-nu-oricine-poate-face-orice-indiferent-de-ce-va-spun-ideologiile-utopic/).
Olimpiadele școlare – contexte educaționale de calitate
La nivelul simțului comun, olimpiadele școlare trimit la un tip de activitate care poate fi desfășurată doar de către unii dintre elevi, cei mai buni la învățătură. Pentru ceilalți este doar un fapt educațional în care aleg să nu se implice, cel puțin pentru moment. Într-o astfel de abordare, ceea ce reușesc elitele se delimitează clar de ceea ce pot realiza elevii mediocri, precum și cei slabi la învățătură.
La nivelul opiniei publice, ne-am obișnuit să plasăm la un pol rezultatele de mare performanță ale olimpicilor, care obțin recompense frumoase nu numai la nivel național, ci și internațional, iar la celălalt pol să plasăm scorurile mici obținute de elevi la testările PISA. Cele două ipostaze nu se compensează, fiecare rămânând să oglindească o fațetă a învățământului de la noi din țară.
Într-o altă perspectivă, olimpiadele școlare – cu tot ce presupun, de la pregătirea prealabilă a elevilor până la premierea lor în etapa națională – constituie un context educațional în care calitatea actului didactic se ridică la cele mai înalte cote.
Astfel, olimpiadele pot fi valorificate în scop pedagogic, în diverse modalități. Acestea pot conferi activității didactice un plus motivațional cognitiv, pozitiv. Elevul olimpic poate fi un model pentru colegii săi. În același timp, el poate constitui un sprijin în învățare, o resursă umană valoroasă în cadrul colectivului de elevi.
Întorși acasă cu premii, mențiuni sau doar cu ce au acumulat din experiența avută în concurs, elevii olimpici împărtășesc colegilor concluziile lor din diferite etape ale olimpiadei. Acest fapt este productiv din punct de vedere educațional. Profesorii își pot propune ca în cadrul orelor desfășurate la clasă, să discute subiectele date în olimpiadă, să identifice împreună cu elevii care sunt provocările cognitive, dificultățile întâmpinate, dar, mai cu seamă, soluțiile corecte. Totodată, pot fi analizate emoțiile exprimate, trăirile, este cercetat parcursul uman al competiției. O curiozitate de bună factură se declanșează în mod firesc. Colegii olimpicilor au diferite întrebări: Cum te-ai simțit când ai aflat rezultatul? Ce ai făcut atunci când ai realizat că nota ta… După susținerea probei ce s-a mai întâmplat? Ți-ai făcut noi prieteni?
Mesajul implicit transmis elevilor poate fi formulat astfel: în viață, mai presus de ceea ce faci zi de zi, important este să ai scopuri, să visezi, dar și să acționezi consecvent pentru atingerea lor; pe parcurs apar obstacole care pot fi depășite, dar pentru a reuși este necesară implicarea, determinarea, munca susținută.
Educația pentru drepturile omului
Aplicată societății ca realitate rezultată din relațiile dintre actorii sociali, educația pentru valori poate lua forma educației pentru drepturile omului. Dacă este abordată astfel, educația pentru valori este corelată cu educația civică, cu educația pentru cetățenie democratică participativă. Promovarea valorilor umane fundamentale este indispensabilă în dezvoltarea unei societăți democratice, în care drepturile omului sunt respectate, iar cetățenii își valorifică drepturile și își exercită responsabilitățile.
Un exemplu de bune practici în educație poate fi considerat subiectul dat la etapa națională a Olimpiadei de științe socioumane, la disciplina Educație socială. Echipajele formate din elevi din școala gimnazială, clasele a șaptea și a opta, au avut ca subiect următoarea cerință:
„În Articolul 32 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului se menționează: «Statele părți recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice și de a nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc potențial sau care este susceptibil să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale (…).» Articolul prezentat mai sus face referire la una dintre problemele grave care poate afecta comunitățile educaționale. Având în vedere faptul că unii dintre colegii voștri de clasă sau de școală pot fi victime ale exploatării economice și constrângerii la vreo muncă ce comportă vreun risc potențial sau care este susceptibil să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale, elaborați un proiect educațional prin care să vă propuneți combaterea acestor situații“ (https://www.isjmm.ro/sites/onssu2024/subiecte/2024).
Implicarea în rezolvarea problemelor comunității este promovată încă din școala gimnazială, elevii învățând la Educație socială să colaboreze în echipe de lucru, să își stabilească scopuri realiste și activități aferente, date ferme de desfășurare a proiectului, un buget alocat, să identifice parteneri potențiali și să își evalueze rezultatele obținute.
Olimpiadele sunt ocazii de a evidenția nivelul de performanță la care elevii pot ajunge la un moment dat. Efortul de a înțelege care este starea de fapt în pregătirea tinerelor generații se regăsește și în cercetări ale căror concluzii sunt bazate pe date măsurabile.
De pildă, rezultatele raportului european ICCS (International Civic and Citizenship Education Study) 2022, (https://www.iea.nl/publications/iccs-2022-international-report), publicate în noiembrie 2023 de către Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor Educaționale, aduc în atenție nivelul competențelor civice, cunoștințele și abilitățile de gândire civică a elevilor din 24 de țări. Acestea au fost măsurate pe o scală cu 4 niveluri (A, B, C și D). Studiul ICCS evaluează competențele elevilor de clasa a opta referitoare la cetățenie globală, dezvoltare durabilă, migrație, evoluția sistemelor politice și utilizarea tehnologiilor digitale pentru participarea civică, precum și aspecte care facilitează formarea competențelor civice, cum ar fi oportunitățile de participare civică din școli.
Elevii de la noi din țară, participanți la studiu, mai exact, 2.768 de elevi (dintre care 1.357 de băieți și 1.411 fete), 2.242 de profesori și directorii din școlile respective au obținut scoruri diverse la cunoștințe și gândire critică, auto-eficacitatea civică, atitudini față de egalitatea în drepturi, dezvoltare sustenabilă și altele.
Din această cercetare aflăm că 55% dintre elevii români au declarat că fac parte din grupuri de voluntariat care ajută comunitatea locală. Comparativ, media ICCS 2022 a fost de 37%.
Cei mai mulți elevi români (7 din 10) consideră că democrația este cea mai bună formă de guvernământ. Elevii români au un sentiment puternic de apartenență europeană: 97% dintre aceștia se declară europeni, 94% sunt mândri de apartenența României la Uniunea Europeană, ambele procente sunt mai mari decât media ICCS 2022 (95%, respectiv 91%) (Studiul Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie, Raport Național România, https://unibuc.ro/wp-content/uploads/2024/04/ICCS-Raport-national-09-aprilie-2024.pdf, p. 306).
Una dintre problemele pe care le întâmpină orice sistem social este determinată de dificultatea de a măsura rezultatele obținute de funcționarea diferitelor lui componente; mai precis, unele aspecte sunt cuantificabile, iar altele țin de manifestări greu de adus sub un numitor comun.
De exemplu, comportamente negative precum corupția sau discriminarea sunt aproape imposibil de cunoscut în toată amploarea lor socială. Acestea sunt fenomene de tip iceberg.
În Raportul România 2023 privind drepturile omului (https://www.state.gov/reports/2023-country-reports-on-human-rights-practices/romania/), temele abordate se referă la respectul pentru integritatea persoanei, cazuri de rele tratamente, aspecte legate de corupție, independența și imparțialitatea judiciară, respectul pentru libertățile civile, protecția și asistența refugiaților, libertatea de a participa la procesul electoral. Alte teme de interes: discriminarea și abuzurile împotriva femeilor, violența domestică, căsătoriile timpurii în grupurile etnice tradiționale, subreprezentarea femeilor în funcții de decizie la locurile de muncă și în politică, dificultăți privind sănătatea reproductivă, planificarea familială. Cu referire la una sau alta dintre aceste situații, încălcarea drepturilor omului este identificată pentru cazuri punctuale, care sunt date drept exemplu. În astfel de constatări este semnalat că faptul social negativ există, nu care este amplitudinea lui.
Promovarea unei culturi a participării implică susținerea valorilor adoptate de către cetățenii informați, activi și responsabili.
Construirea identității într-o lume în schimbare
Educația pentru valori are consecințe importante mai ales în plan individual, fundamentează dezvoltarea personalității tinerilor, sprijină formarea identității acestora. În societatea contemporană, care evoluează într-un ritm fără precedent sub impactul tehnologiei informației, constituirea identității nu este ușor de realizat.
Sociologul polonez Zygmunt Bauman susține că trăim într-o formă a modernității pe care o numește modernitate lichidă. Spre deosebire de societățile din trecut, despre care putem afirma că erau așezate în cadre sigure de existență, forme de conviețuire stabile, raționale, previzibile, adevărate societăți solide, ceea ce trăim în prezent este marcat de o schimbare accelerată. Viața trăită în prezent, atât la nivel individual, cât și social este surprinsă prin metafora care trimite la caracteristicile lichidelor; astfel, aceasta este mobilă, rapidă, în continuă schimbare, greu de surprins privind continuitățile, tocmai pentru că este dinamică. În acest context, al unei lumi globalizate în care gradul de instabilitate și de incertitudine este ridicat, indivizii întâmpină dificultăți în construcția propriei lor identități. Apartenența la un stat național, ocupația stabilă și un loc de muncă pe o perioadă nedeterminată pe piața forței de muncă, încrederea în expertiza specialiștilor, a experților, nu mai constituie repere de siguranță. Influența unor organizații multinaționale puternice, fluxul informațional accelerat, globalizarea preocupărilor pentru evaluarea situațiilor de risc, creșterea migrației întregesc tabloul societății contemporane. Cum se constituie identitatea unui tânăr într-o astfel de societate? Să fie oare rezultatul conjunctural al modului de viață consumerist? Devenirea noastră să fie condiționată prioritar de ceea ce facem în calitate de consumatori, atât și nimic mai mult?
Deși sunt influențați de contextele sociale în care trăim, ca ființe care își asumă propria devenire, elevii sunt încurajați să își stabilească principii de viață, să le fundamenteze valoric.
De exemplu, la Sociologie, cei care au participat la etapa națională a Olimpiadei de științe socio-umane au avut, la primul subiect, de răspuns la anumite cerințe, plecând de la următorul text: „Pentru că mediile culturale în care ne naștem și ajungem la maturitate influențează comportamentul nostru, ar putea părea că suntem lipsiți de orice individualitate sau voință liberă. Ar putea părea că suntem doar turnați în tiparele preexistente pe care le-a pregătit pentru noi societatea.(…) Faptul că de la naștere și până la moarte suntem implicați în procesul de interacțiune cu ceilalți ne condiționează cu certitudine formarea personalităților, valorile pe care le susținem și comportamentul pe care ni-l asumăm. Totuși, socializarea se află de asemenea la originea însăși a individualității și libertății noastre. În cursul socializării, fiecare dintre noi dezvoltă un sentiment de IDENTITATE și capacitatea de gândire și acțiune independentă“ (A. Giddens, Sociologie).
Educația pentru respectarea valorilor presupune comunicare asertivă, relații bune cu ceilalți, un mediu comunitar echilibrat, încrederea într-un viitor mai bun. Nu în ultimul rând, educația pentru valori determină interogații referitoare la depășirea convingerilor limitatoare, a egoismului, a tot ce împiedică actualizarea potențialului uman.
La Filosofie, în cadrul Olimpiadei de Științe socio-umane, a cărei etapă națională s-a desfășurat anul acesta la Baia Mare, elevii au avut, la unul dintre subiecte, de realizat un eseu, pe baza următoarelor citate: „Omul este ceva ce trebuie depășit. Voi ce ați făcut pentru a-l depăși?“ (Fr. Nietzsche, Așa grăita-a Zarathustra); „A purta de grijă unui lucru sau unei persoane în esența lor înseamnă: a le iubi, a le îndrăgi. Această îndrăgire înseamnă originar gândit: a dărui esența“ (M. Heidegger, Scrisoare despre umanism); „În cursul istoriei lor, oamenii n-au încetat niciodată să se construiască pe ei înșiși, adică să își deplaseze neîncetat subiectivitatea, să se constituie într-o serie infinită și multiplă de subiectivități diferite, care nu vor avea niciodată un sfârșit“ (M. Foucault, Theatrum philosophicum). Ce ați scrie într-un astfel de eseu?
Câteva concluzii se desprind de la sine. Olimpiadele școlare sunt un resort educațional care poate fi deosebit de productiv pentru sistemul de învățământ. Popularizarea subiectelor date în diferitele etape ale olimpiadelor școlare este un exemplu de bune practici în educație. Discutarea acestora cu elevii permite atât depășirea granițelor disciplinelor studiate la clasă, cât și deschiderea către problematica devenirii umane, a valorilor pe care societatea le ierarhizează într-un mod aparte în funcție de stadiul său de dezvoltare.
Testele aplicate elevilor, inclusiv cele de calibru internațional, sunt binevenite pentru a identifica un nivel de performanțe surprins la un moment dat, dar multe alte dimensiuni din complexitatea vieții nu pot fi măsurate. Mă refer la cele de factură calitativă. Rezultatele educației pentru valori se văd în timp, ca și cele ale absenței unei astfel de educații.
Indiferent cât de tehnologizată va fi societatea, aceasta rămâne, în esența ei, o comunitate a oamenilor, care își desfășoară viața într-un mod cultural, valoric.
Prof. dr. Cristina ȘTEFAN – Colegiul Național Spiru Haret, București
Articol publicat în nr. 53-54 al revistei Tribuna Învățământului
