În educaţie, comportamentul – oriunde în lume – depinde de influenţele din familie, şcoală şi societate. Calitatea educaţiei diferă în funcţie de atitudinea oficială şi particulară a celor trei responsabili de conduita oamenilor.
Esenţial este RESPECTUL – învăţat în familie, cu precădere de către mamă, care este primul învăţător, primul medic şi primul preot care îl învaţă pe copil alfabetul comporta­mentului frumos, corect şi bun.
În şcoală, responsabilitatea educaţiei creşte prin formarea deprinderilor de cunoaştere şi respectare a valorilor, în care rolul esenţial îi revine educatorului cu vocaţie.
Fiecare generaţie tânără doreşte să aducă ceva nou, dar uneori elimină din motive subiective valorile trecutului, pentru a impune cu orice preţ noi forme de comportament.
În orice domeniu de activitate al vieţii există acumulate de-a lungul timpului realizări cu valoare de model, la care se cuvine să adăugăm noile creaţii, care să îmbogăţească comporta­mentul spiritual şi intelectual. De ce să eliminăm din cunoaştere creaţii a căror valoare educativă este permanentă?
Oare cum ar fi dacă, o vreme, Soarele ar lipsi de pe cer?!
Dacă am respecta armonia din Univers – şi în educaţie –, cu un minim de principii morale pe un fond optimist, şi am cultiva, în loc de frică, ură şi duşmănie, încrederea, dragostea şi respectul faţă de omul de lângă noi, vom realiza o Educaţie Pozitivă, de care avem nevoie atât în familie, în şcoală şi în societate, pentru a ne merita aprecierea că OMUL ESTE COROANA CREA}IEI DIVINE.
Nu este rău că televiziunea face educaţie prin exemple negative, dar este nevoie ca – măcar în aceeaşi măsură – să promoveze şi adevăratele valori morale şi intelectuale, care pot influenţa în bine comportamentul cotidian.
Prof. Vasile MAN