Aproximativ 14.500 de cadre didactice din întreaga țară s-au strâns săptămâna trecută în Capitală pentru un marş al revoltei, care a pornit din Piața Victoriei şi a avut ca punct terminus Palatul Cotroceni. Protestul este răspunsul la eşuarea negocierilor cu Guvernul României referitoare la salarizarea din învățământ, propunerile Executivului fiind respinse în bloc de membrii de sindicat. Problema salarizării nu este însă singura. Solicitările sindicale sunt multe, punctuale şi vizează aspecte din sistem care, din cauza nerezolvării de-a lungul timpului, s-au acutizat. Printre cele mai importante: respectarea Legii educației naționale, în sensul alocării anuale din bugetul de stat şi din bugetele autorităților publice locale a minimum 6% din PIB-ul României pentru Educație, procent care ar permite creşterea costului standard per antepreşcolar, preşcolar, elev, respectiv a costului mediu per student, creşterea burselor elevilor şi studenților, decontarea integrală a cheltuielilor de navetă pentru elevii care studiază în altă localitate decât cea de domiciliu, precum şi decontarea navetei personalului didactic, dotarea corespunzătoare a unităților şi instituțiilor de învățământ, de natură, spun reprezentanții sindicatelor din Educație, să elimine contribuțiile părinților pentru igienizare, achiziționare de material didactic etc., asigurarea fondurilor necesare pentru formarea profesională continuă a salariaților din învățământ. O a doua solicitare a sindicatelor este cea referitoare la aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență privind modificarea şi completarea OUG nr. 57 din 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în 2016, de la aceeaşi dată pentru toate categoriile vizate. Nu în cele din urmă, elaborarea până la sfârşitul mandatului actualului guvern a unei legi de salarizare echitabile, bazată pe principii corecte, care să abroge toate actele normative de salarizare existente în prezent, astfel încât fiecare categorie socio-profesională să fie poziționată în grila de salarizare, este o urgență pe care sindicatele o solicită.
„Acesta este standardul de viață pe care ni-l oferă politicienii şi guvernanții actuali!”
La sediul Guvernului, cei 15.000 de sindicalişti au găsit „lumina stinsă”, nimeni neieşind să le dea bună ziua în intervalul de o oră cât s-au aflat acolo. La Palatul Cotroceni, extenuați de marşul lung şi căldura nefirească de săptămâna trecută (s-au înregistrat frecvent, la soare, 34-35 de grade), protestatarii au scandat lozinci antiprezidențiale, de tipul „Huo pentru dom’ Profesor!”, amintind preşedintelui Iohannis faptul că la bază este cadru didactic.
Nemulțumirile celor care s-au adunat la Bucureşti în acest marş de protest al disperării, angajați într-un sistem care e la un pas de a intra în colaps, sunt foarte mari. Au venit în Capitală oameni cu vechime de 15 ani în sistem, cu o mie şi un pic de lei salariu, alții aflați `n prag de pensio­nare, care după 40 de ani de muncă la catedră au 2.000-2.200 de lei salariu, au venit în Piața Victoriei angajați din sistem, profesori cu vechimea de 16 ani la catedră şi cu un salariu de 1.300 de lei. Am vorbit cu profesori care au spus printre lacrimi că le este ruşine să mai intre la ore pentru că nu mai au cu ce se îmbrăca şi cu alții care mi-au spus că, după ce îşi plătesc taxele şi impozitele, cheltuielile lunare obliga­torii către stat, abia mai au bani pentru a trăi de pe o zi pe alta până la următorul salariu. Nici vorbă să îşi mai poată permite o carte de specia­litate, un pantof în picioare sau o haină, pentru că este o vorbă din bătrâni, „haina face pe om”. „Politicienii trag foloasele educației pe care le-am oferit-o în decursul zecilor de ani, în vreme ce noi tragem ponoasele politicilor lor distructive din ultimii 26 de ani, spune cu multă amărăciune şi revoltă un cadru didactic, membru de sindicat în FSE Spiru Haret. Sunt cadru didactic de 35 de ani şi am în momentul de față un salariu de 2.000 de lei net. În 1989 aveam 2.600 de lei net. Acesta este standardul de viață pe care ni-l oferă politicienii şi guver­nanții actuali.”
„Dacă nu vor accepta ultima noastră propunere, vom merge pe ideea blocajului!”
Cele câteva mii de profesori strânşi în fața Guvernului au amenințat că, dacă nu le vor fi ascultate doleanțele şi dacă nu vor primi un feedback clar din partea Executivului cu privire la soluționarea favorabilă a acestora, protestul de săptămâna trecută va fi numai începutul unei lungi serii de acțiuni, care ar putea ajunge până la boicotarea examenelor naționale – evaluarea națională de la clasa a VIII-a şi examenul de bacalaureat, în sensul că profesorii nu se vor prezenta la şcoală şi astfel nu va fi întrunit numărul de cadre necesar asigurării asistenței.
Referitor la acțiunea de săptămâna trecută, preşedintele Sindicatului Liber din Învățământ Dâmbovița, prof. Emil Poamă, a spus: „De remarcat față de alte acțiuni este numărul extrem de mare de participanți (conform datelor noastre, evident), în jur de 14.000. În plus, este pentru prima dată când asistăm la o acțiune concertată a celor trei participanți la actul educațional – elevi, părinți şi cadre didactice, uniți de una şi aceeaşi problemă: subfinanțarea, din cauza căreia suferă şi profesorii, şi elevii şi, indirect, şi părinții, care trebuie să suporte financiar mult mai mult față de cât ar fi normal pentru susținerea unui copil în şcoală”. Costul per elev, a mai spus acesta, este cu mult sub nevoile reale ale copilului, de aceea, principala revendicare pe care au susținut-o şi o susțin sunt acordarea celor 6 procente din PIB prevăzute de Legea Educației Naționale. Referitor la calendarul protestelor viitoare, profesorul Poamă s-a arătat totuşi circumspect: „Deocamdată aşteptăm să vedem ce se întâmplă în urma acestei acțiuni şi, dacă vor rămâne în continuare intransigenți (Executivul – n.r.), hotărâți să aplice ceea ce şi-au propus prin ordonanța de urgență, noi ne vom consulta membrii de sindicat dacă sunt hotărâți să meargă mai departe, chiar până la acțiunea de boicotare a examenelor naționale”.
Amintita ordonanță de urgență este punctul-cheie al revendicărilor sindicale, este actul normativ care umileşte practic pe toți angajații din Educație, ale căror salarii sunt şi aşa printre cele mai mici, dacă nu cele mai mici din sistemul bugetar. Reamintim că sindicatele din Educație au cerut o majorare salarială începând cu august 2016, de
10 procente, acceptând ulterior inclusiv posibilita­tea de a le fi date 5 procente începând cu 1 august şi 5 din 1 ianuarie 2017. Guvernul nu a fost de acord însă nici cu această variantă şi a înaintat propria propunere: 5% începând cu 1 august, 5% în decem­brie 2017, cu care nu au fost de acord profesorii. „Dacă nu vor accepta ultima noastră propunere, vom merge pe ideea blocajului!”
„Avem, într-adevăr, semnale că oamenii se radicalizează”
„După acest marş de amploare, spune prof. Simion Hancescu, preşedintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, ne-am fi aşteptat totuşi să apară o reacție din partea Guvernului, dar din păcate aceasta nu a apărut, ceea ce mă determină să cred că rămân în continuare impasibili. Am avut într-adevăr o discuție de o jumătate de oră cu consilierul de stat pe probleme de educație, doamna Ligia Deca, în cadrul căreia am argumentat de ce au ieşit oamenii în stradă şi am rugat-o să-i transmită preşedintelui Iohannis că ar fi bine să facă efortul de a avea o discuție şi cu reprezentanții federațiilor sindicale din învățământ. De altfel, cu tristețe trebuie să spun că am aflat ulterior că, în timp ce în stradă erau 15.000 de oameni, iar noi purtam această discuție, domnul preşedinte se afla într-o cameră alăturată, ceea ce denotă faptul că nici domnia sa nu este interesat de problemele din învățământ, întrucât putea să-şi rezerve zece minute să discute şi cu noi!
Această atitudine trebuie să ne dea de gândit!” Întrebat ce aşteaptă sindicatele de la Guvernul Cioloş în următoarea perioadă de timp, destul de scurtă de altfel, care a mai rămas până la examenele naționale şi dacă s-ar mai putea schimba ceva în hotărârea unui guvern care mai are câteva luni de stat în funcție în ceea ce-i priveşte pe angajații din Educație, preşedintele FSLI a spus: „Am înțeles de la domnul ministru al Muncii, care a avut o conferință de presă zilele trecute, că ar dori să mai aibă discuții cu noi. Dar discuțiile au sens doar dacă se va veni cu ceva suplimentar, pentru că ceea ce ne-au oferit până acum a fost respins. Ar mai fi timp, dar asta înseamnă ca Guvernul într-adevăr să aibă bune intenții. Altfel, mi-e greu să spun ce se va întâmpla, pentru că avem, într-adevăr, semnale că oamenii se radicalizează: dacă după acest marş foarte mare Guvernul va da dovadă de indiferență, există riscul ca acum, la final de an şcolar, să apară anumite probleme… Decizia aceasta aparține în exclusivitate membrilor de sindicat, pentru că participarea sau neparticiparea la aceste examene este o decizie individuală!”
„Este inadmisibil ca în România, țară membră a Uniunii Europene, statul român să cheltuiască cei mai puțini bani pentru educația unui elev sau a unui student”
Ce cer, aşadar, sindicatele? Pretențiile lor sunt atât de mari, încât ele nu pot sub nicio formă să fie onorate? Profesorii au cerut o creştere a salariilor cu 10% începând cu 1 august 2016. Guvernul nu a fost de acord şi a propus ca această creştere salarială să aibă loc începând cu 1 august 2017. Profesorii au rămas pe poziții şi au înaintat o ultimă propunere: cei 10% să fie sparți în două tranşe, 5 procente de la
1 august anul curent şi alte 5 de la 1 ianuarie anul viitor. Variantă cu care, din nou, guvernul nu s-a arătat de acord.
Din acest punct încep practic problemele, deoarece ne aflăm în plină perioadă de încheiere de an, în pragul examenelor naționale şi al închiderii mediilor. „Noi, prin această acțiune, nu am dorit să facem altceva decât să atragem atenția Preşedinției asupra situației tensionate din sistemul de învățământ, din cauză că o serie întreagă de probleme care vizează atât personalul care lucrează în învățământul preuniversitar şi universitar, cât şi elevii, studenții şi părinții acestora sunt nerezolvate sau rezolvarea lor se amână pe un termen nedefinit, ne spune prof. Marius Nistor, preşedintele FSE Spiru Haret. Am înaintat un memoriu către preşedintele României, pe care îl considerăm în primul rând profesor în învățământul preuniversitar, omul în care colegii noştri şi-au pus mari speranțe, sperând că sub mandatul domniei sale se vor găsi soluții la problemele pe care domnul preşedinte le cunoaşte foarte bine. În memoriul înaintat am prins probleme care vizează decontarea integrală a navetei pentru elevi, pentru că ştim cu toții foarte bine că în momentul de față suntem țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare rată a abandonului şcolar. Or, în condițiile în care noi ne dorim să scădem rata acestui flagel, Guvernul va trebui să găsească soluțiile pentru decontarea integrală a navetei elevilor, în concordanță cu prevederile legale în vigoare în momentul de față. De asemenea, ne dorim o creştere a costului standard per elev, pentru că este inadmisibil ca în România, țară membră a Uniunii Europene, statul român să cheltuiască cei mai puțini bani pentru educația unui elev sau a unui student. Ne plac întotdeauna modelele din afară, suntem încântați de modelul finlandez, dar uităm că în România se investesc 1.000 de euro pentru pregătirea unui elev, în timp ce în Finlanda discutăm despre sume care depăşesc cu uşurință 13.000 – 14.000 de euro. Un punct important al revendicărilor noastre este legat de situația în care sunt puşi părinții, aceştia fiind obligați în mod indirect de către stat să participe cu sume de bani la buna funcționare a unităților şcolare, sume cuprinse în fondul clasei sau în aşa-zisul fond al şcolii, încercând astfel să suplinească obligații ale statului român. Nu în ultimul rând, discutăm şi de salarizarea din sistemul preuniversitar şi universitar: nu poți avea rezultate de calitate atâta timp cât oamenii sunt nemotivați.” Profesorul Nistor a mai spus că sindicatele au explicat şi preşedintelui, iar lucrurile au fost prezentate şi la Guvern, cu alte cuvinte, şi Palatul Cotroceni, şi Palatul Victoria au fost puse în temă. „Noi nu discutăm de creşteri salariale care să transforme sistemul de învățământ peste noapte într-un sistem atractiv din punct de vedere financiar. Noi discutăm, în primul rând, despre o reaşezare a grilei de salarizare, de corecții absolut necesare pe grila de salarizare. Din ce cauze trebuie operate corecțiile respective s-a pronunțat inclusiv Guvernul României. Or, aceste corecții nu pot fi aplicate eşalonat, ele trebuie aplicate pe întreaga grilă de salarizare a colegilor din preuniversitar şi universitar.”
Orice decizie pe care o vom lua noi, reprezentanții organizațiilor sindicale, va fi luată în urma consultării membrilor de sindicat şi cu consultarea obligatorie a elevilor şi a părinților”
În ceea ce priveşte posibilitatea ca profesorii, dacă nu li se vor asculta şi rezolva doleanțele, să boicoteze examenele naționale, Marius Nistor a spus: „În clipa de față, conform informațiilor pe care le deținem, Ministerul Educației şi inspectoratele şcolare cu mare greutate reuşesc să asigure resursa umană pentru desfăşurarea examenelor naționale în bune condiții. Noi ştim foarte clar că, în momentul în care se vorbeşte despre o boicotare a examenelor naționale, se induce o stare de stres puternică în rândul elevilor şi părinților. Drept pentru care atragem atenția respectuos tuturor celor care comentează înainte de a se informa că orice decizie pe care o vom lua noi, reprezentanții organizațiilor sindicale, va fi luată în urma consultării membrilor de sindicat şi cu consultarea obligatorie a elevilor şi a părinților”.
Sindicatele din Educație, a încheiat preşedintele Federației Spiru Haret, speră însă ca preşedintele Iohannis, în limita drepturilor constituționale pe care le are, să îşi exercite rolul, astfel încât Guvernul României să identifice soluțiile care să vină în aşteptarea sistemului de învățământ, indiferent că este vorba despre personalul didactic, nedidactic sau auxiliar din sistemul de învățământ preuniversitar sau universitar.
Nu se ştie clar ce se va întâmpla în următoarea perioadă de timp, foarte scurtă, care a mai rămas până la încheierea anului şcolar şi până la examenele naționale. Pe surse s-a aflat deja că Guvernul Cioloş continuă să fie inflexibil în fața solicitărilor federațiilor sindicale din Educație. În aceste condiții, este foarte probabil să asistăm la o radicalizare a acțiunilor de protest, care ar putea ajunge până la boicotarea examenelor naționale, evaluarea de la clasa a VIII-a şi bacalaureat, lucru pe care cu siguranță nu şi-l doreşte nimeni.
Marcela GHEORGHIU