Cuvântul nostru îmbină titlul de mai sus cu unul mai cuminte, construit sub semnul rememorării emoţiilor trăite cu acazia unui recent eveniment, precum şi al reflecțiilor personale ocazionate de celebrarea a 150 de ani de la înființarea uneia dintre marile şcoli de formare a educatorilor şi învăţătorilor în şi pentru România – Şcoala Normală din Câmpulung Muscel. Un astfel de titlu asociază miraculos valorile Trecutului, Prezentului şi posibilului Viitor: Recunoştinţă trecutului, mulţumiri prezentului, speranţă şi acţiune în/pentru viitorul posibil.
Avem sentimentul, ca foști elevi ai acestei prestigioase şcoli, că totul pare o poveste frumoasă, cu sfârşit fericit pentru mulţi dintre cei care au trecut pragul începuturilor de novici – profesori, elevi, părinţi, oaspeţi, toţi animaţi de gânduri pozitive, de visuri pe măsura timpului, a vârstelor, a năzuinţelor profesionale, a principiilor educa­ţional‑formative călăuzitoare.
Barometrul reuşitelor în spirala timpului, aflate sub semnul comunicării empatice şi oneste, ne determină să îmbinăm pozitivul enunţurilor apreciative cu o minimă listă de întrebări şi răspunsuri profesionale.
Primul enunţ apreciativ: trecutul şcolii este unul eroic prin efectul de a fi generat valori, probate fericit la aniversare de prezenţa fizică a unui absolvent ce împlinise 100 de ani şi al cărui cuvânt plin de înţelepciune a umplut inimile şi mentalul nostru. Parafrazând liber, am riterat încă de atunci valoarea expresiei lui B. P. Hasdeu: „Trecutul este uşa viitorului“.
Al doilea enunţ personal evaluativ pozitiv este aso­ciat valorilor invocate nu numai la momentul aniversar, ci, în timp, de faptele, conduita sau conştiinţele atâtor promoţii, cum am făcut‑o şi eu de atâtea ori, că trecutul şi prezentul instituţiei se definesc prin: statornică şi preţuită vocaţie şi voce formativă în rândul copiiilor şi părinţilor, admirabilă continuitate în construcţia de personalităţi puternice, eroică rezistenţă la discontinuităţile şi vitregiile timpului de mai ieri, dorite de unii, dar cărora li s‑au opus inteligent, înţelept şi faptic distinşi dascăli de şcoală superioară.
Să le mulţumim acestora şi, deopotrivă, miniş­trilor cu care personal am lucrat, la minister – vreo câţiva ani buni – întru sprijinirea ideii de păstrare a continuităţii şi chiar a revigorării Şcolilor Normale. Pentru Binele făcut pe timpul mandatelor responsabile şi onorante la Ministerul Educaţiei, recunoştinţa noastră le este şi rămâne datoare.
A treia idee majoră este destinată, cum deja afirmam, anticipării unui viitor posibil în formarea profesională a elevilor viitori profesori, învăţători sau/şi educatori, realizabilă în următorii 4 sau 5 ani ai evoluţiei revigorate a Şcolilor Normale. De aici şi valoarea titlului… E Timpul schimbărilor…
Identificăm astfel, sub semnul posibilului, pregătirea absolvenţilor şi pentru alte trei profesii complementare pe piaţa muncii mereu aflată într‑o dificilă limitaţie demografică, dar rezolvabilă prin soluţii inteligente şi nu prin decizii administrative iresponsabile de politică educaţională naţională, noneuropeană:

1. Negociator şi mediator în zona a educaţiei părinţilor/parentingului, a marketingului cultural‑ educaţional în mediul rural, atât de văduvit – vezi lipsa bibliotecilor, a fondurilor alocate cărţilor din programele manageriale ale şcolilor
2. Consilier educator preparator pentru copiii vulnerabili, aflaţi în incluziune – autism, dificultăţi de învăţare, dizabilităţi/polideficite, tulburări de limbaj, copii cu personalităţi dificile, neintegraţi social, efect al plecării părinţilor la muncă în străinătate, abandon şcolar ş.a.
3. Asistent socio‑educaţional de integrare, ales sau numit în cadrul autorităţilor publice locale – primării, facilitator sau creator de oportunităţi privind integrarea copiilor în noile medii de învăţare sau în comunităţile de învăţare (reale, virtuale, mixte)

Stimulativă, focalizată sau distribuită, aso­ciem şi lupta pentru găsirea de soluţii fezabile, reformatoare, necesare realizării triadei următoare:
(1) Trecerea la dubla profesionalizare: prof. educator/prof. învăţător, ca majoră, şi o minoră din cele trei enumerate mai sus, potrivit cu pre­gătirea prin creşterea duratei la 5 ani. Putem adăuga examinarea oportunităţii/opţiunii unui Bacalaureat profesional, ce ar urma să cunoască transformări semnificative în beneficiul calităţii, al sustenabilităţii măsurilor propuse.
(2) Introducerea în curriculumul opţional sau CDS a unor noi discipline sau seturi tematice, pe fiecare semestru, în anii I, II şi III. Din setul temelor opţionale propuse, considerăm utile şi posibil de introdus câteva mai semnificative, fără a le însoţi de argumente de susţinere nu puţine, dar care ar prelungi prea mult materialul nostru. O vom face doar pentru o singură opţiune în finalul incomplet al listei:

• Introducerea în practica activităţilor şi jocurilor de creaţie primară prin imaginaţie şi inteligenţe multiple, multifocale;
• Introducerea în curriculumul probelor de examene la intrare în Şcolile Normale, precum şi la admiterea în colegiile universitare a unor probe de creativitate, cu admis/respins;
• Competenţa multiculturală transversală, cu ele­mente de etnoculturalitate, destinate unor aplicaţii educaţionale la copiii proveniţi din familii cu statut de minorităţi sau de emigranţi;
• Teoria şi practica învăţării active eficace/un ghid de supravieţuire;
• Selfmanagementul calităţii, al eticii şi deontologiei profesionale, cu valori curriculare special destinate formării conduitei viitorilor profesori de educaţie preșcolară şi primară;
• Iniţiere în metodologia elaborării şi studiului e‑curriculumului şcolar – se vor avea în vedere aplicaţii şi activităţi de lucru cu/pe manualele digitale puse deja în circulaţie;
• Iniţierea în metodologia primară a cercetării ştiinţifice, a dezvoltării şi inovării în educaţie, însoţită de aplicaţii la microproiectele de cercetare ce vor putea face obiectul unor lucrări de absolvire şi chiar de bacalaureat profesional;
• Elemente de drept public, aplicabil dome­niului protecţiei drepturilor copilului.

Exemplificăm, cu un singur argument oferit de o cercetare experimentală aparţinând NASA (SUA). Conform datelor obţinute de la 1.600 de copii cu vârste între 4 şi 5 ani, s‑a demonstrat că ne naştem genii, dar sistemul de educaţie are grijă să nu evoluăm la capacitatea reală. Testul a mai permis descoperirea că aceşti copii au abilitatea de a veni cu idei noi, diferite sau inovatoare, la problemele expuse, că 98% au obţinut un punctaj care i‑a încadrat în categoria unor genii ale imaginaţiei. Repetat la vârsta de 10 ani, testul a dat rezultate dezamăgitoare: 30% din copii au obţinut punctaj foarte mare (de geniu); procentul scade la 12% la adolescenţii de 15 ani, iar la adulţi rezultatele se situează în jurul lui 2%. Gavin Nascimento, autorul studiului (anewkindofhuman), a mai afirmat că, încă din primii ani de viaţă, imaginaţia şi creativitatea sunt reprimate, iar G. Land afirmă că gândirea convergentă pune frână imaginaţiei. Suntem oare străini de astfel de conduite ale cadrelor didactice din învăţământul preprimar şi primar din România. Puterea practicilor educaţionale merită o analiză de fond, inclusiv ce se întâmplă în formarea şi perfecţionarea celor care educă, lucrează şi/sau coordonează activităţile formale, nonformale şi informale ale preşcolarilor şi elevilor din şcolile primare din România.
(3) Pregătirea specialiştilor ar putea fi considerată realizabilă de actualii absolvenţi ai unor mastere de la actualele Facultăţi de Ştiinţe ale Educaţiei sau profesori din preuniversitar cu doctorat în ştiinţele educaţiei/psihologia educaţiei, obţinut la Şcolile doctorale de psihologie şi ştiinţele educaţiei, din universităţile mari, mult mai conectaţi la şi interesaţi de calitatea absolvenţilor învăţământului preuniversitar.
Continuăm şi cu ideea constituirii unui grup de iniţiativă format din 5‑7 reprezentanţi ai diferitelor instituţii: Şcoli Normale, Inspectorate Judeţene, facultăţi de profil în ştiinţele educaţiei, Consiliul naţional al elevilor, al părinţilor, presa pedagogică, societatea civilă, ministerul de profil.
Şcoala Normală din Câmpulung Muscel poate avea o astfel de iniţiativă. Personal, dacă se consideră utilă, am putea avea o minimă implicare!
În încheiere, le dorersc tuturor celor interesaţi de o astfel de problematică „Un cumul de soartă bună“, iar cu gândul la Şcoala aniversată mă simt dator să le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă această minunată şcoală.
Prof. univ. emerit dr. Ioan NEACȘU