Interviu cu prof. Aura Danielescu, inspectorul școlar general al ISJ Timiș

Stimată doamnă inspector general, ne aflăm deja în anul școlar 2016-2017. Cum a debutat el pentru județul Timiș? Au școlile din județ în totalitate autorizații sanitare?
Inspectoratul Școlar Județean Timiș și, implicit, persoana mea în calitate de reprezentant legal al acestuia ne confruntăm cu probleme care se regăsesc probabil în fiecare județ. Problemele cele mai mari sunt ridicate de părinți. Nemulțumiți de repartiția copiilor la învățători, de regulile impuse de consiliile de administrație ale unităților de învățământ privind arondarea la clase a copiilor, de faptul că nu ajung la învățătoare extrem de solici­tate și, spun dumnealor, cu o vastă experiență, vor să depășească această stare cu orice preț. Traversăm o perioadă a audiențelor excesive, a nemulțu­miri­lor exprimate pe toate palierele, a unor pre­siuni psihologice care au luat amploare în acest an școlar. Dorința reprezentanților legali/părinților de a se în­drepta în perioada de înscriere cu orice preț spre o anumită unitate de învățământ și tendința de a popula excesiv un număr limitat de școli în detri­mentul celor de la periferie creează situațiile actuale: personal didactic titular insufi­cient, spații puține și decizii ale autorităților locale de a majora spațiile existente prin alocarea altora în anumite zone, care, la rândul lor, creează disconfort părin­ților. Și… în felul acesta, primele două săptămâni de școală au aparținut exclusiv… părinților și problemelor acestora. Încercăm însă să prioritizăm copilul, să-l așezăm pe el, și nu pe părinte în centrul atenției noastre, să acționăm în interesul educa­țional al acestuia în orice hotărâre adoptată, evitând discriminarea, acționarea în interesul unora și în defavoarea altora.
Autorizațiile sanitare și modul în care unitățile de învățământ din Timiș au fost pregătite să deschidă porțile elevilor au fost și sunt o preocu­pare permanentă a noastră. Avem și în acest an școlar, din păcate pentru sistemul de învățământ în amploarea lui, școli fără autorizație sanitară, unități de învățământ din mediul rural, arondate altor școli, care, fie datorită proble­melor de patrimoniu, fie a absenței apei potabile, nu au primit la acest moment autorizația sanitară de funcționare. Sunt mai puține decât în anii anteriori (11 clădiri) și sunt situate în localități cu un număr extrem de redus de preșcolari sau elevi, fapt care nu a făcut eligibilă orice formă de finan­țare pentru reme­dierea aspectelor necon­forme. Mai avem și aproximativ 30 de unități de învăță­mânt care dețin autorizație de funcționare, dar care la acest moment au un aviz negativ al Autori­tății de Sănătate Publică fie din cauza problemelor de patrimoniu, fie din cauza faptului că au existat lucrări mari de reabilitare și nu s-a finalizat recepția efectivă a acestora.
Una dintre măsurile luate de noua conducere a MENCS, „reprofesionali­zarea managementului școlar”, ar fi trebuit să fie lăudată de toată lumea, dar din contră, a declanșat un adevărat seism. Va conduce ea totuși, așa cum speră ministerul, la depolitizarea școlii? Există în județul Timiș rezistență față de această decizie a MENCS?
Măsura luată de MENCS privind organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de director și director adjunct a venit, e drept, într-o perioadă extrem de aglomerată pentru colegii directori aflați în funcție, însă nu aș putea spune că a fost chiar o surpriză. Ne așteptam cu toții la acest moment și cred că la nivelul județului Timiș, exceptând poziția sindicatelor, rezistența față de această decizie nu a fost exprimată. Există o îngrijorare vizavi de faptul că directorii actuali nu pornesc de pe picior de egalitate față de contra­candidații lor care nu se află pe funcții de condu­cere, și aici mă refer la faptul că, dacă îndeplinesc condițiile de participare și își și doresc să participe la concurs, directorii actuali nu pot parcurge în același ritm bibliografia pentru concurs pentru simplul fapt că ei în acest moment pregătesc școlile, realizează încadrări, răspund solicitărilor părinților și se asigură că unitatea funcționează la parametri optimi. Ne bazăm însă pe experiența dobândită de cei aflați la conducere și pe recuperarea decalajelor de timp de către cei care-și doresc să candideze pentru o posibilă continuare a activității. Cât despre reprofesio­nalizarea managementului școlar, îmi doresc din suflet ca acest fapt să se producă. E greu de spus dacă din rândul candidaților care vor promova concursul se vor distinge cei mai buni „manageri”, persoanele cele mai potrivite să ocupe funcții de conducere, cele acceptate de colectiv și care să dispună de un minim talent managerial ce va trebui, în mod obligatoriu, să conducă școala spre înainte. Este însă sigur că forma de competiție asigură șanse egale celor care-și doresc o carieră în funcții de conducere, că pot ajunge în școli într-un mod transparent și competițional, dar vor rămâne acolo sub ochii vigilenți de data aceasta ai unui Consiliu Profesoral care este pus în situația de a veghea asupra bunului mers al lucrului la nivelul școlii și din punct de vedere managerial. Politizarea la nivelul județului Timiș, la numirile în funcții de conducere, nu consider că a constituit pentru nimeni o prioritate și nu este deloc resimțită. Că e nevoie de schimbare, de proiecte de școală noi, de reducerea fenomenului de plafonare… e perfect adevărat. Sper doar ca cei buni să se mențină și cei mai puțin performanți să poată accepta cu deschidere înlocuirea și predarea ștafetei, astfel încât tranziția să nu producă efecte nedorite. Orice schimbare, în sensul bun, ar trebui să ne bucure, să ne motiveze și să ne poziționeze corect.
Despre reducerea numărului de comisii în unitățile de învățământ în vederea debirocratizării activității în școală ce ne puteți spune?
Debirocratizarea activităților e bine-venită. E firesc să le acordăm mai multă atenție copiilor, să ne îndreptăm spre o reală perfecționare a noastră în folosul educabililor. Profesorul ar trebui să înceapă să devină profesor și activitățile laterale exercitării acestei profesii să se desfășoare doar în condițiile în care nu vor afecta/periclita predarea-învățarea-evaluarea.
Există, ca la fiecare început de an, probleme cu manualele școlare, iată, anul acesta cu manualele de clasa a IV-a. Au avut copiii timișoreni manuale pe bănci la acest început de an?
Manualele? Instrumente de lucru folosite de profesori în munca la clasă, fără a deveni obligatorii și de neînlocuit. Important este să se atingă obiec­tivele și dascălul să fie capabil să folosească acele resurse care vor duce la atingerea acestora. Ma­nua­lele nu au constituit o problemă pentru județul nostru. Au sosit cu întârziere doar cele care au creat probleme la nivel național, în cadrul proce­durii de achiziție. Manualele au fost pe băncile copiilor în prima zi de școală și micile excepții pentru unele discipline au fost gestionate într-un mod care nu l-a afectat pe elev. Măiestria celui din față, celui de la catedră, a făcut în cele mai multe cazuri să nu se simtă absența unei edituri și a unei discipline.
Din punctul de vedere al resursei umane, ați reușit să acoperiți necesitățile învățământului timișorean? Mai folosiți suplinitori?
Resursa umană a constituit o problemă și în acest an școlar în mediul rural, normele și fracțiunile de normă fiind ocupate în ședințele publice mai spre final sau au fost repartizate la plata cu ora cadrelor didactice titulare. Avem suplinitori și în Timiș, și e firesc acest lucru atâta timp cât există „mișcare a personalului didactic”. S-a ocupat un număr mult mai mare de norme și fracțiuni de norme, față de anul precedent, la plata cu ora – titulari sau suplinitori calificați. Deschi­derea cursurilor doar în mod excepțional ne-a găsit fără un cadru didactic repartizat și l-a pus pe director în situația de a identifica soluții pentru a asigura normalitatea.
Nu putem încheia acest interviu fără a aduce în discuție Statutul elevului. Care sunt, în opinia dvs., avantajele pe care le aduce acesta în învățământul nostru? Există și dezavantaje?
Avantaje? În mod sigur sunt ușor de identificat. Statutul a fost bine primit de elevi și tolerat și acceptat de către cadre didactice și părinți. În mod sigur este un instrument ce reglează și întărește unele aspecte, înglobând prevederi care se regă­seau, unele dintre ele, în documente variate într-un document unic, util elevilor și, de ce nu, și nouă. Ei, elevii noștri, se simt mai bine cu el, cu noul statut, se simt mai protejați și atunci nu ne rămâne decât să-i ajutăm să înțeleagă, să fim atenți să fie folosite aceste drepturi, spun ei, câștigate, într-un mod corect și care să-l avantajeze în mod pozitiv și construc­tiv pe elev. Cred că, gestionând bine și împreună aceste prevederi, nu ar trebui să ajungem să creăm probleme unii altora. Nu asta s-a dorit. Ne vom acomoda cu toții cu el și, cu siguranță, peste foarte puțin timp vom valorifica precizările acestuia, ­dez­vol­tând un real parteneriat și un respect deopo­trivă al elevului spre cadrul didactic și al acestuia spre elev.
 
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU