Confuzie este termenul care caracterizează începutul de an școlar în întreaga lume, fatalmente așezat în plină pandemie de coronavirus, la finalul unui prim val care pare să nu se mai termine și cu perspectiva sosirii unui al doilea val, despre care experți la nivel mon­dial spun că va fi mai dur decât primul. În ceea ce ne privește, educația pare aruncată în haos. Confruntându-se cu o situație nemaiîntâlnită, cu prea puține certitudini și multe necunoscute, sistemul de învățământ românesc încearcă să fure de la alte sisteme de edu­­cație din lume – la fel de nepregătite ca și noi pentru o asemenea situație, dar mult mai perfor­mante decât al nostru – soluția pentru salvarea de la dezas­tru a noului an școlar. Concret, nimeni nu știe cum e mai bine, mai sigur, pentru elevi și cadre didactice, iar scenariile care au dirijat acest început de an școlar – verde, galben, roșu – departe de a face lumină, au mărit confuzia generalizată. Școala a început, însă amenajările și improvizațiile încă se fac. Tabletele promise de Ministerul Educației și Cercetării celor câteva sute de mii de elevi care nu dispun de suporturi digitale pentru școala desfășurată online în mai multe locuri din țară nu au venit, în ciuda tuturor asigurărilor aduse de Guvern. Multe cadre didactice doresc o școală cu prezență fizică, sunt și părinți care doresc același lucru pentru copiii lor, deocamdată rămași acasă. În același timp, de teama îmbolnăvirii, mulți părinți nu-și trimit copiii la școală. Dilema educație sau sănătate pare, în momentul de față, imposibil de rezolvat. Îngrijorarea părinților crește cu fiecare zi care trece din anul școlar.

Misiune imposibilă pentru multe școli rurale

Povara organizării noului an școlar în condiții optime de siguranță pentru elevi și profesori a căzut pe umerii unităților de învățământ, ai directorilor acestora și ai cadrelor didactice, care au trebuit să hotărască și să pregătească acest început, fiecare, după situația infectărilor din teritoriu, în mod natural tot ei fiind cei care vor răspunde în cazul îmbolnăvirii vreunui copil. Organizații precum Salvați Copiii și World Vision România au atras atenția în perioada premergătoare anului școlar că numeroase școli nu sunt pregătite să facă față acestei situații complicate, fără precedent. George Roman, directorul de programe al organizației Salvați Copiii, citat de Radio Europa Li­beră România, sublinia lipsa condițiilor decente de învățare în sute de școli, cu predilecție din mediul rural, existența claselor supraaglomerate în școli din me­diul urban, absența unei forme integrate a programelor pentru învățare online, lipsa condițiilor igienico-sanitare decente (toalete în curte, lipsa apei potabile, a dezinfectanților și chiar a săpunului!), lipsa personalului sanitar și chiar a cabi­netelor medicale din unități de învățământ. Drasticele măsuri de igienă pe care, pe bună dreptate, le impune Ministerul Sănătății sunt cu atât mai dificil de respectat în zonele rurale, acolo unde există încă numeroase cazuri de școli cu toalete în curte sau fără apă potabilă. În comunitățile rurale sărace, școala a început la fel de săracă. Asigurarea de mănuși, termometre, substanțe biocide, parapete de plexiglas reprezintă cheltuieli greu sau imposibil de suportat pentru majoritatea dintre ele.

Teama cadrelor didactice de contaminare

Frica de contaminarea cu Covid-19 a pus pe fugă mii de profesori. Le-a fost fri­că să se întoarcă la catedră. Mulți ajunși la vârsta pensionării și dintre cei care se află în prag de pensionare au părăsit sistemul. Alții au intrat în concedii medicale. Sunt oameni care au diabet, astm, pro­­bleme cardiace, pulmonare și e firesc să se teamă. Daniela Andrica, profesoară de limba germană: „Sufăr de astm, am boli din acestea cu risc, colegii mei sunt mulți dintre ei care au diferite boli. Ne gândim că multe lucruri nu au fost puse la punct, adică din partea conducerii școlii s-a făcut tot posibilul, dar ne gândim cu adevărat cu îngrijorare cum ne vom proteja noi dascălii“. Maria Vișan, directoarea Școlii Centrale din Capitală: „Se pune o mare presiune pe profesori, iar ma­­joritatea au peste 50 de ani, puțini sunt cei tineri și toți avem probleme de sănătate“. Părăsirea sistemului de către cadrele didactice a adâncit și mai mult de­­ficitul de profesori din acest an. Se adaugă îngrijorarea provocată de alegerile locale, desfășurate, ca de obicei, în unitățile școlare. Teama de îmbolnăvire este cu atât mai mare, cu cât în multe unități de învățământ insuficiența personalului care trebuie să asigure igienizarea a devenit acută în ultimii ani.

„Back to School Post-Covid“, dar în ce condiții?

La rândul lor, părinții sunt departe de a fi liniștiți și mulțumiți de modul în care autoritățile gestionează criza pandemică la nivel educațional. Potrivit studiului „Back to School Post-Covid“ (numele nu este fericit ales, deoarece suntem departe de era post-Covid), derulat în rândul pă­­rinților care au copii în învățământul preuniversitar, mai bine de jumătate dintre ei (55%) vor pentru copiii lor școala tradițională, față în față, acest scenariu beneficiind și de de cel mai crescut nivel de încredere. Lecțiile față în față sunt pre­­ferate celor în variantă online mai ales în cazul preșcolarilor și al elevilor de liceu: primii sunt prea mici pentru a sta câteva ore în fața calculatorului, ceea ce, pe termen lung, așa cum avertizează spacialiștii, devine nociv pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor, în timp ce liceenii au nevoie de prezența fizică la școală în vederea unei pregătiri intense pentru examenul de Bacalaureat. Potrivit aceluiași studiu, principala îngrijorare a părinților se leagă de neatenția copiilor față de re­­gulile de distanțare fizică și de igienă și de inconștiența altor părinți, care și-ar pu­­tea trimite copiii la școală chiar dacă aceștia ar prezenta simptome de îmbolnăvire. Însuși președintele Klaus ­Iohannis are un mesaj de încurajare pentru părinți: „Vă încurajez să-i trimiteți pe copii la școa­­lă. Pentru un timp, școala va fi diferită, dar, dacă vom respecta cu toții regulile, vom depăși cu bine această situație“.

Măsuri sanitare care teoretic sună perfect

Odată cu noul an școlar, a pornit și apli­­carea măsurilor sanitare, de igienă, care privesc prevenirea sau limitarea îm­­bolnăvirii cu noul coronavirus: igiena ri­guroasă a mâinilor; curățenia și dezinfecția periodice în unitățile de învățământ; obligativitatea purtării măștii de protecție atât de către elevi, cât și de către întregul personal didactic și nedidactic în in­teriorul unității de învățământ; limitarea contactului dintre elevi din clase diferite; evitarea schimbării sălii de clasă de către elevi pe parcursul unei zile. Este vizibilă în școli grija pentru asigurarea distanțării de minimum un metru. Fiecare copil își păstrează locul în bancă pe tot parcursul prezenței în clasă. Obligatorii sunt și in­­formarea permanentă a personalului, elevilor și părinților cu privire la măsurile de protecție împotriva infectării cu noul virus și necesitatea izolării la domiciliu a elevilor în cazul apariției febrei sau a al­­tor simptome specifice, cum ar fi tuse, dificultate în respirație, pierderea gustului și a mirosului, la elev sau la un alt membru al familiei. Școala fiind începută de puțin timp, dacă sau în ce măsură sunt eficiente toate aceste măsuri e greu de spus în momentul de față. Întrebarea care se pune în mod firesc este dacă le vor respecta copiii în continuare.

Îngrijorările din spatele măsurilor

Profesorul Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie și reprezentantul țării noastre la Or­ganizația Mondială a Sănătății, atrage atenția: „Epidemia va continua. Îmbolnă­virile cu noul coronavirus vor continua ani mulți de-acum încolo și va trebui să învățăm să trăim în această situație. Va trebui să organizăm activitatea didactică și activitatea para-didactică, adică accesul în școală, dezvoltarea circuitului sanitar. Organizarea în școli trebuie să țină cont de faptul că atât infecția cu noul co­­ronavirus, cât și gripa se pot preveni dacă avem un sistem funcțional. Îngrijorarea mea este legată de funcționalitatea acestor măsuri“.

În încercarea, altfel firească, de a se exonera de o parte din responsabilități, Ministerul Educației și Cercetării a lăsat la latitudinea unităților de învățământ mo­­dul în care care își organizează activitatea în anul școlar. Teamă de răspundere sau nu, cert e că Ministerul nu vrea să i se spargă în cap decizii care s-ar putea să se dovedească greșite, cu efecte din cele mai neplăcute, tocmai acum, în an electoral. Așa că, odată începută școala, unitățile de învățământ trebuie să implementeze măsurile impuse de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Să­­nătății în vederea asigurării siguranței elevilor și a cadrelor didactice. Problema e dificilă, dacă ne gândim că, în marile aglomerări urbane, sunt școli și cu 36-37 de copii într-o clasă. O soluție provizorie a constituit-o la acest început de an școlar amplasarea de containere în curtea unităților de învățământ (apelează și alte state la ea). Acolo unde a existat loc în curțile școlilor, unele primării au construit săli de clase modulare.

La grădinițe situația s-a dovedit și mai complicată. Avem de-a face cu copii mici. Cum să fie determinați să păstreze distanța? Cum să fie convinși să-și țină masca pe față? Cum să fie împiedicați să nu-și dea de la unul la altul diferite obiecte, jucării? Dacă situația pandemică se va înrăutăți, ei vor rămâne acasă. Cu cine? Ori părinții vor apela la serviciile unei bone (lucru care, din punct de vedere fi­nanciar, nu este posibil în orice familie), ori unul dintre părinți va trebui să rămână acasă cu cel mic, fapt care atrage după sine eventualitatea pierderii locului de mun­că, după cum s-a și întâmplat, din ne­­fericire, în multe situații. Aceasta este valabil și în cazul elevilor cu boli cronice sau care contactează gripe sau Covid-19 și care trebuie să rămână acasă. La presiunea părinților, din ce în ce mai îngrijorați, ministrul Educației și Cercetării, Mo­­nica Anisie, a decis ca elevii cu boli cronice sau care au în familie persoane din categoriile de risc să facă școala ex­clusiv online, adică să urmărească de aca­să live, pe platforme, orele pe care co­­legii lor le desfășoară cu profesorul la clasă.

Articolul integral poate fi citit în numărul 8-9, serie nouă, al revistei Tribuna

învățământului.