Profesorul Marcus a fost un spirit excepțional al culturii române și va rămâne, prin ceea ce ne lasă, un monument al acesteia. Ca membru de onoare al Societății de Științe Matematice, a fost adesea extrem de activ și pozitiv critic la manifestările noastre, un iubitor al dascălilor dedicați și al copiilor de orice vârstă.
Voi povesti un episod care m-a marcat mult, legat de participarea domniei sale la Confe­rințele Anuale ale Societåții de Matematicå. Era, cred în 2009, conferința se desfåșura în organizarea filialei Bacåu, la Universitate, și bineînteles profesorul a fost exterm de încântat så ținå prelegerea principalå în orașul copilå­riei sale. L-am rugat înså, date fiind restricțiile organi­zatorilor, så nu depåșeascå 40 de minute. Mi-a råspuns jovial, aråtându-mi un text îngrijit: doar nu credeți cå opt pagini îmi vor lua mai mult. Textul era despre harul profesorului de matematicå. Discursul a ținut linia textului scris pânå la un moment dat; dupå aceea, pro­fesorul și-a dat drumul seriozitåții cu care a privit întotdeauna actul didactic: cu exem­ple și amintiri. Sigur, ușor, dis­cursul a trecut de o orå. La rug­å­mintea organi­zatorilor, m-am apropiat discret de pupitru și i-am fåcut semn cå depåșise mult timpul. A mai spus o frazå și apoi a încheiat cu un tim­bru accentuat: astea sunt chestiuni la care țin enorm și så fiu întrerupt consider cå nu face bine celor prezenți, majoritatea dascåli. A spus asta venind în fața rândului unde eram așezat. Am remarcat atunci o micå lacrimå într-unul din ochi. Nu am mai fåcut niciodatå acea greașealå.
Ne va cålåuzi mereu cu principiul pe care nu pregeta så ni-l reaminteascå: nu acceptați așa zise adevåruri fundamentale, puneți-vå întrebåri și cautați råspunsuri!
Dumnezeu så te odihneascå în pace, Sfânt al gândirii românești!
Prof. univ. dr. Radu GOLOGAN,
Președintele Societåții de Științe Matematice din România