Mai întâi am citit, în primăvara 2015, pe pereţii Grădiniţei de copii asociate cu Agora International School, din Oradea, un document ce emana de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor: 10 drepturi şi 12 obligaţii ale elevilor. Drepturile încep cu cele extra­şcolare şi extracurriculare (participări la concursuri, premii, diplome), trec prin rechizite, caiete, manuale, trei mese pe zi, transport, asistenţă medicală, corn cu lapte şi abia pe ultimul loc dreptul care de fapt este cel mai important, dar departe de a fi satisfăcut: «educaţie ş…ţ centrată pe dezvoltarea psihică, intelectuală şi morală a acestora”. Aceeaşi ordine anapoda apare şi la obligaţii. Se începe cu una care de fapt a fost respinsă de Consiliul Naţional al Elevilor: «Să aibă o ţinută decentă, folosind uniforma şcolară». Urmează apoi una foarte generală: «Să aibă un comportament civilizat atât în şcoală, cât şi în afara ei». Această cerinţă face inutile alte câteva, care urmează (limbaj decent, politicos; grijă faţă de bunurile şcolii; comportament respectuos la masă; să nu alerge pe săli; respectul regulamentului şcolar), şi abia pe ultimul loc, 12, obligaţia cea mai importantă: «Să înveţe temeinic, să asimileze constant cunoştinţele dobândite la şcoală, conform programei».
Am fost imediat tentat să văd dacă această dezordine, această confuzie se regăsesc şi la alte şcoli. La adresa ww.didactic.ro (1 mai 2007) se prezintă «drepturile şi îndatoririle elevilor», într-o numerotare unică de la 1 la 23, primele 10 fiind drepturi, celelalte, datorii. Doar câteva dintre cele de la Oradea se regăsesc aici: Datoria de «a învăţa temeinic» apare la numărul 17, înaintea acesteia apar alte datorii, considerate mai importante: purtatul uniformei şcolare, respectul normei de protecţie a muncii şi cerinţa aberantă de a restitui (în bună stare, desigur) manualele şcolare.
Folosire bazei materiale a şcolii e trecută la numărul 16, deci e considerată o obligaţie, nu un drept; la fel, sunt considerate obligaţii participarea la activităţi cultural-artistice şi la competiţii sportive (numărul 20), tarife reduse la filme, teatre, transport `n comun (numărul 21), burse (22). Drepturi şi datorii dintre cele mai mărunte alternează cu altele, de alt ordin de mărime şi importanţă, ca «dreptul la dragoste» (numărul 6) şi datoria de a cunoaşte istoria neamului şi de a-i respecta pe eroii ei (19). Prioritate faţă de aceasta din urmă are datoria «de a prezenta carnetul de elev când i se cere» (numărul 15). Ironia involuntară e suverană.
Am continuat să caut şi alte versiuni. M-am oprit la aceea a prestigiosului Colegiu Naţional Andrei Şaguna, din Braşov, unde, la Drepturile elevilor, art. 44 prevede că «cel mai important drept al fiecărui elev este de a se achita cu toată dăruirea obligaţiei de a-şi însuşi cunoştinţele în mod constant prin învăţare şi comportament disciplinat». Sunt de-a dreptul ameţitoare piruetele drepturi-obligaţii. Şi pentru ca lucrurile să intre bine în cap, următorul articol, art. 45, prevede că «elevii au dreptul de a-şi însuşi cunoştinţele prevăzute de programele şcolare în mod accesibil, la un nivel ştiinţific şi metodic corespunzător cerinţelor impuse de curriculumul parcurs prin forma de şcolarizare». Trebuie să recunoaştem că limba română este pusă aici la grea încercare. La cine, la ce se referă accesibilitatea? Dar nivelul ştiinţific şi metodic? Se strecoară, sub forma datoriilor şi drepturilor elevilor, ceva care ţine de datoria cadrelor didactice? Ambiguitate şi suspiciune, beţie de cuvinte într-un text care trebuia să fie o mostră de limbă română ireproşabilă.
Într-un alt loc, www.gsbratianu.ro, art. 2 prevede că «elevii au datoria de a frecventa cursurile, de a se pregăti la fiecare disciplină de studiu, de a-şi însuşi cunoştinţele prevăzute de programele şcolare». Dar s-a întrebat cineva dacă, aşa cum arată acum programele şi manualele şcolare, este posibilă însuşirea tuturor cunoştinţelor prevăzute în condiţii de respect pentru sănătatea psihosomatică a elevilor? S-a întrebat cineva dacă aceste cunoştinţe sunt suficient de semnificative pentru a da elevilor satisfacţia intelectuală şi sufletească a îmbogăţirii lor mentale şi spirituale? Iată cum înţelegerea superficială a învăţării devine parte a regulamentului şcolar.
Brambureala acestor regulamente nu este decât reflexul bramburelii generale a sistemului nostru educaţional. Sunt ignorate nevoile şi drepturile fundamentale ale copiilor şi adolescenţilor, nevoi şi drepturi despre care am tot scris. Dar despre nevoile şi drepturile copiilor şi adolescenţilor ar fi trebuit să citim şi în unele manuale şcolare, cum ar fi cele de educaţie civică. M-am uitat în cel de clasa a VIII-a (autoare Dakmara Georgescu, Doina-Olga Ştefănescu) de la Humanitas Educaţional, 2014: democraţie, valori, principii, autoritate, libertate, responsabilitate, dreptate, egalitate etc., foarte bine, dar nimic specific celor cărora li se adresează manualul. Nu e păcat?
Academician Solomon MARCUS