Dinozaurul cel mai nou descoperit pe teritoriul țării noastre, botezat Transylvanosaurus platycephalus – cum ar veni, „Reptila cu cap turtit din Transilvania“ – își are rolul și valoarea lui pentru cunoașterea științifică dincolo de reflexul mediatic pavlovian declanșat. Descoperit, ca toți predecesorii lui de pe la noi, în Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, arie protejată administrată de Universitatea din București, „noul“ dinozaur deține datele și trăsăturile care-l îndreptățesc să-și revendice apartenența la o familie cu rude prin actualul Occident european. Cercetătorii fac socoteala că ar fi o regăsire după vreo șaptezeci de milioane de ani.

Aport științific decisiv al Universității din București

Dinozaurul Transylvanosaurus platycephalus a fost descoperit de o echipă internațională de cercetători cu aport științific românesc deosebit, condusă de Felix Augustin, actualmente la Universitatea din Tübingen (EKU Tübingen), echipă din care fac parte conducătorul său de doctorat, conf. univ. dr. ing. Zoltán Csiki-Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București (UB), precum și cercetătorul Dylan ­Bastiaans de la Universitatea din Zürich (UZH) și cercetătorul independent Mihai-Dragoș Dumbravă din Dorset, Marea Britanie, absolvent de geologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB).

Cu experiența sa recunoscută în do­meniu, conf. univ. dr. ing. Zoltan Csiki-­Sava, specialist în paleontologia, paleo­ecologia și tafonomia faunelor de dinozauri pitici din Transilvania, laureat al premiului Asociației Cercetătorilor Ro­mâni Ad Astra în 2018, secțiunea Științele Pământului și științele spațiale, face o deschidere spre lumea dinozaurilor din Transilvania: „Dinozaurii pitici din Transilvania, în special cei din Bazinul Hațeg, care constituie suportul științific al Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, sunt cunoscuți de mai bine de un secol, în bună parte și ca urmare a unor activități de cercetare care au fost desfășurate în ultimele decenii de cadre didactice, cercetători și studenți ai Universității din București. Cercetările au demonstrat că dinozaurii pitici au trăit la sfârșitul Cretacicului, în urmă cu aproximativ șaptezeci de milioane de ani, pe o insulă tropicală, unde s-au dezvoltat în izolare și s-au adaptat treptat, de-a lungul a milioane de ani, prin reducerea taliei comparativ cu rudele lor de pe continente. Despre animalele care populau Insula Hațeg alături de dinozaurii pitici, printre care se aflau și mamifere, nu se cunosc multe informații. Descoperite mult mai recent, aceste mamifere sunt unice din multe puncte de vedere. În primul rând, reprezintă singurele mamifere mezozoice cunoscute din centrul și estul Europei. De asemenea, sunt singurele multitubercu­late – un grup azi dispărut, de mare succes evolutiv în era dinozaurilor – descoperite în Cretacicul târziu al Europei. Cel mai important aspect este faptul că ele alcătuiesc o ocurență unică la nivel european prin bogăția resturilor fosile“.

„Piticul“ de doi metri

Rezultatele de cercetare asupra spe­ciei de dinozauri descoperite acum în spațiul românesc au fost publicate în re­vista Journal of Vertebrate Paleontology – Augustin, F., Bastiaans, D., Dumbravă, M.D., Csiki-Sava, Z., A new ornithopod dinosaur, Transylvanosaurus platycephalus gen. et sp. nov. (Dinosauria: Ornithischia), from the Late Cretaceous of the Hațeg Basin, Romania, Journal of Vertebrate Paleontology, 27.10.2022, e2133610 –, din această apariție editorială provenind majoritatea informațiilor asupra subiectului de față.

Transylvanosaurus platycephalus era un dinozaur erbivor. De ce era și „pitic“ – pe lângă alții, din alte locuri, că vreo doi metri lungime tot avea – ne spune pa­­leontologul Felix Augustin: „Resursele limitate de hrană care erau disponibile în aceste părți ale Europei, în acel moment, au dus la reducerea dimensiunii corpului acestor animale“. Și cercetătorul continuă cu descrierea, fiind de părere că dinozaurul transilvan mergea pe două picioare și putea să și înoate, asemenea altor rude ale lui, mai mult sau mai puțin îndepărtate: „Aveau picioarele și coada puternice. Majoritatea speciilor, mai ales reptilele, pot înota de când se nasc“.

Marea surpriză a rudelor din Franța

Dinozaurul cu capul plat descoperit în Hațeg a fost identificat de către cercetători ca făcând parte din familia Rhabdo­dontidae. Se deosebește de predecesori prin aceea că, până în prezent, dinozaurii ale căror urme fuseseră găsite în zonă aveau craniul mult mai puțin aplatizat; așa arăta specia care a primit numele Zalmoxes.

În aria întinsă corespunzătoare Europei așa cum o vedem noi astăzi, grupul dinozaurilor Rhabdodontidae se consideră că alcătuia familia de animale erbivore de talie mică spre mijlocie cel mai bine reprezentată. Marea surpriză a descoperirii actuale este că rudele cele mai apropiate ale dinozaurului cu capul turtit din Transilvania au trăit în aceeași vreme cu el cam pe teritoriul unde se află astăzi Franța. Simplificând curiozitatea, se poa­te pune întrebarea dacă specia descoperită la noi a migrat de acolo atâta cale, mai ales că apa și uscatul aveau cu totul altă configurație, după cum ne spun cercetătorii: „În cea mai mare parte a Cretacicului, care s-a întins pe o perioadă cuprinsă între 145 și 66 de milioane de ani în urmă, Europa a fost un arhipelag tropical. ­Transylvanosaurus trăia pe una dintre numeroasele insule ale arhipelagului, alături de alți dino­zauri pitici, crocodili, țestoase și ptero­zauri“. De altfel, referirile la teritoriul Transilvaniei populat cu astfel de animale chiar vorbesc în mod curent ­despre Insula Dinozaurilor Pitici.

După cum au arătat cercetările de identificare, comparare și raportare temporală, răspândirea dinozaurilor pitci cu cap turtit pare să fi fost din ceea ce constituie azi Transilvania către Occident. Făcând apel la repere din geografia actuală, cercetătorii ar fi înclinați să considere că „cele mai vechi fosile atribuite grupului Rhabdodontidae provin din Europa de Est. De acolo, aceste animale s-ar fi putut răspândi spre vest, iar mai târziu anumite specii s-ar fi putut întoarce pe actualul teritoriu al Țării Hațegului. Fluctuațiile nivelului mării și procesele tectonice au dus la crearea unor punți terestre temporare între diferitele insule, ceea ce a permis dinozaurilor să se răspândească spre alte teritorii“.

În același timp, aceiași cercetători nu exclud posibilitatea să fi existat și anumite populații din marele grup Rhabdodontidae care „s-au dezvoltat în paralel în estul și în vestul arhipelagului“. Cercetătorul în paleontologie Felix Augustin admite că „în prezent, avem prea puține date la dispoziție pentru a răspunde acestei întrebări“.

Informații uimitoare de la câteva fosile de câțiva centimetri

Cert este că înrudirea pe arie largă își are argumentele ei. Trăsăturile care au permis clasificarea în cazul de față au fost identificate pornind, semnalează autorii descoperirii, „de la câteva fosile care nu au mai mult de 12 centimetri, reprezentând partea din spate a craniului, cu foramenul occipital, precum și cele două oase frontale“. Arată cercetătorul Dylan Bastiaans: „Pe interiorul osului frontal, am putut chiar să distingem conturul creierului lui Transylvanosaurus“.

În mod particular, tocmai observa­țiile asupra craniului dinozaurului acum descoperit și cercetat au permis formularea unor constatări referitoare la evoluția de ansamblu a faunelor europene cu puțin timp înainte de dispariția dinozaurilor, întâmplată în urmă cu 66 de milioane de ani. Cercetătorul Felix Au­gustin accentuează: „Cu fiecare specie nou descoperită infirmăm ipoteza larg răspândită conform căreia fauna din Cretacicul târziu ar fi avut o diversitate redusă pe actualul teritoriu european“.

Conf. univ. dr. ing. Zoltán Csiki-Sava se pronunță în aceeași direcție de idei: „În majoritatea cazurilor, descoperirile din Hațeg constau doar în câteva oase, dar chiar și acestea pot oferi uneori in­­formații uimitoare, cum ar fi acum cazul lui Transylvanosaurus“.

Scheletul ascuns în albia râului

În sensul caracteristicilor ei, Țara Ha­­țegului de astăzi, ca zonă investigată de cercetători de la Universitatea din București și de colaboratori ai lor din spațiul științei europene, este de referință în do­meniu, recunoscută ca „unul dintre cele mai importante locuri din Europa în ceea ce privește descoperirea vertebratelor din timpul Cretacicului târziu. În total, aici au fost identificate până în prezent zece specii de dinozauri“. Opinia specialiștilor este că o asemenea diversitate de specii „reprezintă ceva neobișnuit“. Explicația științifică asupra păstrării atâta timp – zeci de milioane de ani! – se concentrează în con­statarea că fosilele „au fost protejate de sedimentele din albia unui râu străvechi până când apele unui alt râu din ­vremurile noastre le-au adus din nou la suprafață“.

Cercetătorul Felix Augustin conchide: „dacă scheletul dinozaurului ar fi fost pur și simplu expus la suprafață, în loc să fie îngropat parțial de sedimentele râului, con­­dițiile meteo și necrofagii i-ar fi distrus toate resturile în ritm alert și nu am fi aflat niciodată despre existența acestei specii“.

Articol publicat în numărul 37-38 al revistei Tribuna Învățământului