„Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoţită de disciplină.”
(Jerry Hirschberg)
Data de 10 mai are multiple semnificaţii, fie la nivel naţional – ziua regalităţii, a independenţei, fie la nivel local, fiind zi de sărbătoare pentru Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, din Bucureşti.
În acest context, elevi şi profesori se pregătesc pentru a celebra această zi. Intrând la oră la una din clasele mele, una dintre eleve îmi cere părerea referitor la modul în care ar putea realiza mai bine sarcina trasată de a reprezenta prin desene clădirea liceului şi pe Iulia Haşdeu.
I-am spus că nu văd o problemă în sarcina trasată, pentru că este de ajuns să-şi utilizeze creativitatea. Ca răspuns, eleva îmi arată schiţele pe care le-a făcut, schiţe care urmăreau reproducerea cât mai exactă a clădirii, respectiv a portretului.
Întrebarea pe care i-am adresat-o a fost: Dacă acum există posibilitatea de surprinde realitatea prin fotografii, de ce este necesar de a reproduce întocmai această realitate prin desene? De ce ar fi singura posibilitate?
Astfel, i-am rugat pe elevi să se gândească la impor­tanţa formării de deprinderi de a vedea dincolo de ceea ce este… Dacă toţi cei dinaintea noastră n-ar fi avut exerciţiul imaginaţiei, nimic din ceea ce natura nu a creat nu ar exista… Să ne gândim la Jules Verne, care surprindea în cărţile sale realităţi „virtuale” pentru secolul XIX, dobândind – majoritatea – concreteţe în timpurile care i-au urmat…
Şi-atunci, m-a întrebat eleva, cam cum aţi vedea un portret al Iuliei Haşdeu?
I-am spus că, în opinia mea, o singură linie pe o foaie de hârtie ar putea fi reprezentarea unui portret, cu o condiţie: să fiu pregătit cu argumente prin care să justific alegerea respectivei reprezentări.
Pornind de la discuţia anterioară şi în contextul debutului săptămânii altfel, mă gândesc cât de util ar fi ca ponderea educaţiei pe care o implică activităţile din această perioadă să fie una semnificativă la nivelul întregului an şcolar, mai ales dacă descătuşează energii şi creativitate.
Poate astfel vom sesiza că dincolo de ceea ce este este ceea ce va fi. Şi ceea ce va fi depinde de încurajarea pe care trebuie să le-o oferim elevilor de a vedea ceea ce nu se vede, de a fi conformişti cu măsură, neuitând că, totuşi, în toate trebuie să fie o măsură…
…şi muncă, seriozitate, rezistenţă, pentru că o cale nebătătorită – presupusă de un exerciţiu al creativităţii – este un drum mult mai dificil de parcurs.
Prof. Gabriel VRÎNCEANU,
director, Casa Corpului Didactic, Bucureşti