Articolul prezintă implicațiile pe care pandemia de Covid-19 din 2020-2021 le are în reîntoarcerea la școală a elevilor după un an de studiu pe platforme digitale în mediul casnic și formulează sugestii de susținere psihologică și pedagogică a acestora în scopul de a le facilita reintegrarea în viața instituțională. Expunerea pornește de la efectele educației online asupra vieții elevilor observate până acum din studiile efectuate în diverse țări pe acest subiect, apoi analizează succint problemele medicale și pedagogice pe care le implică debutul școlii fizice, argumentându-le pe baza cercetărilor din domeniu, iar în final semnalează câteva direcții majore de intervenție la nivel instituțional și în cadrul mediului familial pentru a facilita reintegrarea copiilor în topica școlară.
Pandemia de Covid-19 din 2020-2021 a reprezentat un moment dramatic pentru mulți dintre copii din mai multe puncte de vedere: închiderea școlilor a însemnat pierderea accesului la un mediu educogen sigur pentru copiii proveniți din familii cu un nivel scăzut economic, care au fost involuntar blocați în mediul familial, unde deteriorarea condițiilor de viață au dus la creșterea stresului și au favorizat violența casnică; mii de copii au pierdut șansa de a avea singura masă consistentă pe zi care era asigurată de programele școlare dedicate lor; deși s-au creat multe platforme digitalizate de studiu, accesul multor elevi nu a fost posibil din cauza lipsei unei infrastructuri adecvate care să le asigure conectarea la sursele educative; lecțiile online pentru cei care au reușit să le acceseze au reprezentat o dificultate pentru mulți în înțelegerea conținutului informațional în absența sprijinului unei persoane cu competențe în domeniul pedagogic. Așadar, pandemia, prin închiderea școlilor, a restricționat acțiunea altor factori educogeni relevanți pentru milioane de elevi din lume. Pentru toți copiii, perioada aceasta a favorizat, pe lângă pierderea unor priceperi și deprinderi de bază, instalarea unor stări emoționale disfuncționale de anxietate, depresie, atacuri de panică, cu un impact major asupra stării de bine și a sănătății lor mentale ulterioare. Efectele acestui an nefast sunt încă greu de cuantificat, întrucât sunt consecințe care vor fi observate peste ani de zile, însă, cu toate acestea, există și multe studii care deja atrag atenția asupra urmărilor și a impactului pe care îl au în viața copiilor. Un studiu din ianuarie 2021 (Philip, 2021) corelează creșterea numărului de sinucideri din rândul adolescenților cu mutarea școlii în mediul casnic, unde condițiile sunt diferite de cele oferite de instituțiile de învățământ și unde ciocnirile dintre membrii familiei duc la conflicte noi sau agravează disensiuni anterioare favorizând tendințele suicidare.
După un an de la debutul pandemiei, când insuficienta cunoaștere a virusului a determinat adoptarea măsurilor de izolare, deciziile în acest moment trebuie să fie bine informate și să urmărească reîntoarcerea la o normalitate în care copiii să-și redescopere abilitățile de studiu, de relaționare socială, și să-și afirme mica personalitate în formare. Așadar, în acest moment este necesar să se evalueze cele două posibilități: riscurile reînceperii școlii fizic pentru sănătatea copiilor versus costurile continuării educației online. Studiile medicale privind prima îngrijorare asupra riscului îmbolnăvirii elevilor odată cu întoarcerea în bănci arată că fetele și băieții sub 12 ani sunt asimptomatici, doar o mică proporție dezvoltând simptome mai grave ale bolii (ecdc.europa, 2020), pe de o parte, iar rata de infectare a personalului didactic și a familiilor copiilor nu a crescut relevant odată cu debutul școlii fizice, comparativ cu datele generale provenite de la restul populației (Fenton et al, 2021). În plus, teama generată de posibilitatea ca rata infectărilor să crească odată cu reluarea rutinei școlare nu este confirmată de cele mai recente studii medicale (Dyani, 2020), care indică o proporție mult mai scăzută a transmiterii între copii decât printre adulți. În ceea ce privește posibilitatea răspândirii virusului de la copii la adulți, o cercetare făcută în Regatul Unit pe 12 milioane de adulți care aveau sau nu copii în familie nu indică diferențe relevante în rata de infectare cu Sars-CoV-2 comparativ cu restul populației (Forbes et al, 2020). În concluzie, temerile privind impactul începerii școlii asupra creșterii ratei de transmitere intracomunitară a virusului nu sunt confirmate de studii, ceea ce înseamnă că acest deziderat trebuie să fie privit ca un moment în care toate resursele educaționale și personale trebuie să fie concentrate spre facilitarea reintegrării sociale, psiho-emoționale și pedagogice a copiilor în mediul școlar.
de Alina Mihaela MUNTEANU – profesor, psiholog CMBRAE
Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 20-21 / august-septembrie 2021
