Educaţia morală reprezintă conţinutul general al educaţiei cu aria cea mai extinsă şi mai profundă de manifestare şi de implicare formativă, într-un cadru formal şi nononformal, dar mai ales informal. În toate situaţiile, în orice context social şi individual, la nivel de exprimare teoretică şi practică, educaţia morală reflectă pedagogic dimensiunile valorice ale binelui moral în calitatea sa de reper axiologic, etic şi psihologic funda­mental.
Importanţa majoră, prioritară, a educaţiei morale este confirmată istoric şi axiomatic. Istoric, prin faptul că educaţia morală, în varianta sa moral-religioasă, a conturat primul con­ţinut general al educaţiei, constituit şi realizat ca o formă spon­tană de exprimare a unei conştiinţe pedagogice elementare; axiomatic, prin faptul că educaţia morală este angajată direct şi indirect, în mod organizat şi spontan, vizibil şi invizibil, în toate domeniile existenţei umane, constituind un indicator al calităţii acesteia la scară socială şi individuală, profesională şi comu­nitară, politică şi economică, pedagogică şi religioasă, culturală şi naturală etc.
Ca valoare general-umană, binele moral, aflat la baza tutu­ror dimensiunilor axiologice ale educaţiei morale, constituie un reper filozofic care ordonează sau reglementează raporturile omului cu lumea şi cu sine dintr-o dublă perspectivă: a) socială (studiată de etică, în calitatea sa de ştiinţă socioumană dezvoltată ca disciplină filozofică, respectiv ca teorie generală a binelui moral); b) individuală (studiată de psihologie, în zona dimensiunii relaţionale a personalităţii umane, reprezentată de caracter).
Conţinutul general propriu educaţiei morale, de maximă extindere şi profunzime, concentrează valorile binelui moral, dez­voltate specific la nivel politic, civic, religios, economic, natural, juridic. Vom identifica, astfel, mai multe dimensiuni valorice ale educaţiei morale, în funcţie de domeniul în care este reflectat activ, în sens pedagogic, binele moral. Avem în vedere:
1) Binele moral-politic. Dimensiunea sa valorică este reprezentată de democraţie, ca model de organizare superioară a relaţiilor interumane, în general (în plan social), respectiv de respectul pentru democraţie, probată în diferite situaţii concrete (în plan individual).
2) Binele moral-civic. Dimensiunea sa valorică este reprezentată de comunitate ca mediu necesar omului la nivel de relaţii directe, în general (în plan micro şi macro-social), respectiv de respectul pentru comunitatea familiei, comunitatea profesională, comunitatea religioasă, comunitatea locală, comunitatea naţională, comunitatea europeană, comunitatea mondială (în plan individual).
3) Binele moral-religios. Dimensiunea sa valorică este reprezentată de credinţă, privită ca aspiraţie şi necesitate uma­nă, în general (în plan social), respectiv de respectul pentru credinţa angajată la nivelul unei anumite religii, unui anumit cult, unei anumite convingeri şi practici religioase etc. (în plan individual).
4) Binele moral-economic. Dimensiunea sa valorică este reprezentată de munca omului, privită ca necesitate şi aspiraţie, în general (în plan social), respectiv de respectul pentru o anumită muncă a omului (în plan individual).
5) Binele moral-natural. Dimensiunea sa valorică este repre­zentată de ecologie, ca modalitate necesară de protecţie şi apărare a mediului natural, în general (în plan social), respectiv de respectul pentru ecologie, în diferite zone profesionale şi comunitare (în plan individual).
6) Binele moral-juridic. Dimensiunea sa valorică este reprezentată de justiţie, dreptate, ca aspiraţii şi necesităţi uma­ne, privite în general (în plan social), respectiv de respectul pentru justiţie, pentru dreptate, probat de om în diferite situaţii concrete (în plan individual).
Teoria educaţiei morale, construită intradisciplinar, ca subteorie a teoriei generale a educaţiei, va putea fixa obiectul său de studiu specific la nivelul dimensiunilor valorice concentrate în cadrul binelui moral, cu dezvoltările sale specifice, prezentate anterior. Doar astfel vor putea fi abordate corect şi celelalte două probleme care pot justifica episte­mologic specificitatea domeniului – metodologia de realizare şi normativitatea educaţiei morale.